† Duminica a 16-a de peste an
Culoare: verde
Psaltire: IV
Liturghie proprie, Gloria,
Credo, prefaţă duminicală
Ier 23,1-6
Ps 22
Ef 2,13-18
Mc 6,30-34
Ant. la intrare Ps 53,6.8
Iată, Dumnezeu este ajutorul meu; Domnul este ocrotitorul vieţii mele. Cu bucurie îţi voi aduce jertfă, voi preamări numele tău, Doamne, pentru că este bun.
Rugăciunea Zilei
Priveşte cu îndurare, Doamne, la slujitorii tăi şi înmulţeşte cu bunătate asupra lor darurile harului tău, pentru ca, înflăcăraţi de speranţă, credinţă şi iubire, să stăruie cu grijă pururi trează în împlinirea poruncilor tale. Prin Domnul nostru Isus Cristos.
LECTURA I
Voi aduna eu însumi restul oilor mele şi voi pune păstori peste ele.
Citire din cartea profetului Ieremia 23,1-6
Vai de păstorii care fac să piară şi să se împrăştie turma păşunii mele – oracolul Domnul! De aceea, aşa spune Domnul Dumnezeul lui Israel împotriva păstorilor care păstoresc poporul meu: “Voi împrăştiaţi turma mea, o alungaţi şi nu vă îngrijiţi de ea. Iată, eu vă voi pedepsi pentru răutatea faptelor voastre – oracolul Domnului! 3 Eu însumi voi aduna restul turmei mele din toate ţările unde le-am alungat, le voi face să se întoarcă la staulul lor, vor fi rodnice şi se vor înmulţi. 4 Voi stabili peste ele păstori care să le păstorească: nu se vor mai teme, nu se vor înspăimânta şi nu se vor rătăci” – oracolul Domnului. 5 Iată, vin zile – oracolul Domnului – când îi voi ridica lui David o odraslă dreaptă care va domni ca rege şi va avea succes; va face judecată şi dreptate în ţară! 6 În zilele lui, Iuda va fi mântuit şi Israelul va locui în siguranţă. Acesta este numele cu care va fi chemat: “Domnul este dreptatea noastră”.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 22(23),1-3a.3b-4.5.6 (R.: 1)
R.: Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic.
1 Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic;
2 el mă paşte pe păşuni verzi,
mă conduce la ape de odihnă,
3a îmi înviorează sufletul. R.
3b Mă călăuzeşte pe cărări drepte de dragul numelui său.
4 Chiar dacă ar fi să umblu prin valea întunecată a morţii,
nu mă tem de niciun rău, căci tu eşti cu mine,
toiagul şi nuiaua ta mă mângâie. R.
5 Tu pregăteşti masă pentru mine
în faţa celor care mă asupresc,
îmi ungi capul cu untdelemn
şi paharul meu e plin de se revarsă. R.
6 Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi
în toate zilele vieţii mele
şi voi locui în casa Domnului
până la sfârşitul zilelor mele. R.
LECTURA II
El este pacea noastră.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Efeseni 2,13-18
Fraţilor, acum, în Cristos Isus, voi, care odinioară eraţi departe, v-aţi apropiat prin sângele lui Cristos. 14 Căci el este pacea noastră, cel care a făcut din două una şi a dărâmat zidul despărţitor, desfiinţând în trupul său ura, 15 legea poruncilor cu prescrierile ei, pentru ca cei doi să fie un singur om nou, făcând pace, 16 şi să-i împace pe amândoi cu Dumnezeu într-un singur trup prin crucea prin care a nimicit ura. 17 Venind, el a vestit pacea pentru voi care eraţi departe şi pacea pentru cei care erau aproape, 18 căci, prin el, amândoi avem acces într-un singur Duh la Tatăl.
Cuvântul Domnului
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 10,27
(Aleluia) “Oile mele ascultă glasul meu, spune Domnul; eu le cunosc, iar ele mă urmează”. (Aleluia)
EVANGHELIA
Erau ca oile care nu au păstor.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 6,30-34
În acel timp, apostolii s-au adunat la Isus şi i-au povestit toate câte au făcut şi ce au învăţat. 31 Atunci el le-a spus: “Veniţi deoparte, într-un loc retras, şi odihniţi-vă puţin!”; pentru că mulţi veneau şi plecau şi nu aveau timp nici măcar să mănânce. 32 Au plecat cu o barcă spre un loc pustiu, ei singuri. 33 Mulţi i-au văzut plecând şi şi-au dat seama. Au mers deci pe jos, din toate cetăţile şi, alergând într-acolo, au ajuns înaintea lor. 34 Coborând, Isus a văzut o mare mulţime şi i s-a făcut milă de ei pentru că erau ca oile care nu au păstor; şi a început să-i înveţe multe.
Cuvântul Domnului
RUGĂCIUNEA CREDINCIOȘILOR
Cei care îl caută pe Isus și îl găsesc au parte de experiența compasiunii și griji sale față de ei. În credință venim și noi acum pentru a prezenta toate nevoile noastre și ale tuturor oamenilor din jurul nostru în fața bunătății Tatălui ceresc spunând împreună:
R. Ascultă-ne Doamne!
- Ne rugăm ca papa Francisc și episcopul nostru Iosif, să fie păstori adevărați și plini de credință a turmei pământești a lui Dumnezeu. R.
- Ne rugăm ca toți oameni să asculte vocea Bunului Păstor și să urmeze exemplul său de grijă și compasiune față de ceilalți. R.
- Ne rugăm pentru toți oameni de la marginile Bisericii și a societății, ca ei să cunoască iubirea lui Isus, Păstorul cel Bun, în faptele discipolilor săi. R.
- Ne rugăm ca toți cei care ne-am adunat aici să fim inspirați de Păstorul cel Bun și ca să recunoaștem și să dezvoltăm darul iubirii și al compasiunii prezentă în fiecare dintre noi. R.
- Ne rugăm ca cei care sunt bolnavi în trup și minte să fie vindecați de atingerea blândă a lui Isus, Păstorul cel Bun. R.
- Ne rugăm ca credincioși noștri răposați să fie adunați în staulul iubirii nesfârșite a lui Dumnezeu. R.
Doamne, tu care ai depășit obstacolele si divizările, construiește unitatea Bisericii tale si fă ca poporul tău, în diversitatea vocațiilor si a slujirilor, să meargă spre întâlnirea cu tine cu iubire si pace. Prin Cristos Domnul Nostru. Amin
Asupra Darurilor
Dumnezeule, care ai desăvârşit mulţimea jertfelor din legea veche prin jertfa unică şi deplină a lui Cristos, primeşte darurile slujitorilor tăi credincioşi şi sfinţeşte-le cu binecuvântarea ta precum odinioară darurile lui Abel, pentru ca ceea ce îţi oferă fiecare, spre cinstirea maiestăţii tale, să fie spre mântuire tuturor. Prin Cristos, Domnul nostru.
Ant. la Împărtăşanie Ps 110,4-5
El a lăsat o amintire a minunilor sale, Domnul este milostiv şi plin de îndurare, le dă hrană celor ce se tem de el.
După Împărtășanie
Te rugăm, Doamne, îndură-te şi fii alături de poporul tău, pe care l-ai îndestulat cu tainele cereşti, şi dă-i harul ca, lepădând omul cel vechi, să ajungă la înnoirea vieţii. Prin Cristos, Domnul nostru.
Duminica a 15-a de peste an (B) – 1
Ier 23,1-6
Ef 2,13-18
Mc 6,30-34
Am citit zilele acestea o poveste despre un copil care vorbea cu mama lui în acest mod, Mamă, te rog joacă-te cu mine. Nu pot i-a răspuns mama.
De ce nu te poți juca cu mine? Fiindcă nu am timp, i-a răspuns mama.
De ce nu ai timp? Fiindcă trebuie să merg la muncă.
Și de ce trebuie să mergi la muncă? Ca să pot câștiga bani.
De ce vrei să câștigi bani? Ca să îți pot da ceva ție de mâncare.
După o scurtă pauză copilul i-a spus mamei. Mamă dar mie nu mie foame.
Adevărul e că locurile de muncă, afacerile proprii sau altele ar trebui să ne ofere un trai mai bun și un înțeles vieții noastre. Însă cât de mulți dintre noi devin sclavi muncii dar mai ales dependenți de muncă? În loc ca noi să fim stăpâni muncii noastre, devenim acum sclavii ei. Munca devine bună numai dacă ne lasă timp pe care să îl petrecem împreună cu familia, prieteni noștri, Dumnezeu și altele. Din păcate, însă, în loc să ne închinăm lui Dumnezeu am ajuns să ne închinăm muncii. Devine tot mai dificil să ne odihnim în zilele de Duminică și să găsim timp să ne rugăm fiindcă acest timp îl folosim în scopul muncii. Astfel de lucruri nu fac nimic altceva decât să nu ne lase timp în care să căutăm iubirea lui Dumnezeu și negăm celor dragi ai noștri timp valoros, iar prin acest mod îl negăm și pe creatorul nostru.
Așa că, dragi mei prieteni, va trebui să ne odihnim. E important ca noi să avem parte de odihnă și recreație, sau de pauză și reculegere cu familia noastră, cu prieteni noștri. Eu unul, personal, nu recomand și aș prefera ca părinți să nu se despartă cu munca, unul să meargă în afara țării. Iar asta fiindcă familia lor este cea care e afectată din moment ce membri familiei, în special copii, le este răpit timpul pe care ar fi trebuit să îl petreacă cu ei. Din punct de vedere psihologic, un copil în creștere are nevoie în permanență de figura mamei și al tatălui.
Cu câțiva ani în urmă, într-o seară de iulie pe la ora 6, a existat o tentativă de jefuire a parohiei din Fatima, de către trei băieți tineri cu vârstele cuprinse între 12-14 ani. Acești copii au încercat să spargă geamul unui dormitor de la casa parohială, însă nu au reușit să spargă decât o bucățică din acesta. Înainte de a putea pătrunde înăuntru, au luat-o la fugă fiindcă cineva a strigat la ei. Soțul bucătăresei din acel convent a văzut și el și a luat-o la fugă după acești hoți.
Am ținut neapărat să vă spun această istorisire nu pentru a vă face cunoscut un jaf din multele care au loc în lume ci datorită părinților acestor trei băieți tineri. Sunt sigur că acești părinți nu au avut timp pentru a-i învăța ceea ce e binele și ce e rău. Însă cu siguranță am auzit și cunoaștem o altă situație mult mai dramatică la noi în țară și nu numai, acele cazuri în care părinți sunt cei care îi pun pe copii să fure.
În ziua de astăzi, am observat că multe din magazine, birouri si alte locuri sunt închise în special Duminica. Un lucru e clar, că sunt de apreciat, iar asta fiindcă prin acest gest, prin acest mod ei pot oferi mult mai mult timp familiei lor, lor înșine, dar mai ales lui Dumnezeu.
Regula sfântului Benedict, sfătuia societatea din timpul său dar și pe noi, să trăiască după un anumit ritm, după o regula scurtă ce cuprindea, rugăciunea, munca și recreerea.
În Roma, în Italia, există un obicei care e respectat cu strictețe, în fiecare zi între orele 14 și 16. Zilele de luni sunt zile de odihnă, zile în care și mai multe magazine și afaceri sunt închise. Am putea crede că acelor oameni nu le place munca sau că sunt leneși, însă ei vă vor răspunde Noi muncim ca să trăim și nu trăim ca să muncim.
Evanghelia din Duminica trecută ne-a vorbit despre provocare și despre munca grea. Isus i-a trimis pe cei 12 apostoli în prima lor călătorie misionară. Isus i-a trimis să predice dar mai ales să facă toate acele lucruri pe care el le făcea deja. Important de notat e faptul că El îi trimite să facă toate acestea bazându-se pe puterea altuia și nu pe credința lor proprie în Dumnezeu.
Textul evangheliei din duminica aceasta, însă, ne transmite concluzia logică a momentului în care Isus îi primisese înapoi pe discipoli săi, obosiți, din misiunea în care îi trimisese. Știind că cei 12 sunt din punct de vedere fizic extenuați, fiind nevoiți și având nevoie de odihnă, Isus le arată, odihna. El se arată plin de compasiune față de ei, oferindu-le odihnă. El este cu adevărat un Păstor bun. Odihna pe care el o oferă este cu mult mai presus decât toate celelalte, un timp în care apostoli își pot reîncărca spiritul prin rugăciune și reculegere. Asemenea bateriilor care sunt deja goale, slabe, și se trebuiesc reîncărcate.
Conform unui mare predicator, care spunea într-o carte de-a sa de omilii, există trei motive pentru care Isus cheamă la odihnă pentru un anumit timp. Primul motiv este cel practic. Discipoli săi sunt obosiți așa că au nevoie de odihnă fizică, a trupului pentru a putea căpăta, aduna mai multă energie. Ei trebuie să se oprească pentru a evita epuizarea totală, odată cu care, de obicei apare și boala, asemenea nouă. Al doilea motiv este cel psihologic. Cu toți avem nevoie de spațiu și timp pe care să îl petrecem cu noi înșine. Avem nevoie de pauza de la sunetul asurzitor al mulțimii. Apostoli aveau nevoie de odihnă și pentru a nu deveni mânioși și irascibili, atitudini care nu vor face nimic altceva decât să îi alunge pe oameni de la Isus, în loc să îi atragă.
Al treilea motiv este cel spiritual. Într-o atmosferă de tăcere și de rugăciune ne adunăm toate poverile și ne lăsăm din nou inspirați. Când ne cufundăm pe noi înșine în prezența lui Dumnezeu, ni se reamintește că suntem iubiți de Dumnezeu, îmbrățișați de el cu gingășie, fiindcă suntem importanți în ochii lui, în ciuda tuturor nevredniciilor noastre.
Invitația Domnului nostru Isus Cristos de a ne odihni, nu este numai un gest pios dat celor puțini aleși ci o indispensabilă chemare adresată tuturor de a găsi atât de necesara tăcere și singurătate. Cu alte cuvinte, un loc de deșert. Avem nevoie de timp în care să reflectăm și să ne vedem munca ca provenind, îndreptându-se și centrată pe relația noastră cu Dumnezeu prin Isus. Însă, va trebui să avem grijă să nu dăm în latura cealaltă, de a fi supra activi, mereu făcând câte ceva sau mai bine zis, obsedați de muncă. E important să existe un timp cu Dumnezeu, un timp în care să ascultăm cuvântul lui Dumnezeu, cu familia și prieteni noștri. După cum spunea și cunoscutul filosof, Blaiese Pascal Toate probleme vieții se abat asupra noastră fiindcă refuzăm să stăm liniștiți pentru un anumit timp în fiecare zi în camerele noastre. Altcineva spunea că Dacă munca ta este rugăciunea atunci nu te fă preot, ci mai degrabă, fi un muncitor ca toți ceilalți. Dacă doar te rogi și nu lucrezi, atunci acționezi asemenea unei fantome.
Îmi mai amintesc de un alt lucru, că înainte lumea obișnuia să folosească, iar unii încă folosesc numai instrumente mecanice în viața fiecăruia de zi cu zi, de exemplu căruța sau spălând la mână, cu peria, făcând foc cu lemne și multe altele asemenea, și tot ne rămânea timp pe care să îl petrecem cu familiile noastre și pentru Dumnezeu. Acum, avem aceste instrumente, mijloace de ultimă generație, precum mașinile de spălat, aparate de bucătărie, și altele, și tot, nu ne rămâne timp pentru Dumnezeu, pentru familiile noastre și pentru Biserică, după cum ne rămânea înainte. Un semn clar că suntem sclavii muncii.
Iată de ce Isus îi invită, astăzi, pe toți discipoli săi la un loc de deșert, datorită nevoii de a se odihni. Isus dorește ca ei să aibă grijă de trupul și sufletul lor. Ei au nevoie de mâncare, băutură și odihnă. Însă, mult mai important e că ei au nevoie de un timp al lor propriu, pe care să îl petreacă împreună, ca și comunitate, în care să împărtășească și să reflecte la slujirea lor. Ei eu nevoie de un timp în care să se roage și să se bucure de singurătate. Isus nu dorește să distrugă balanța dintre slujirea activă și partea contemplativă.
În încheiere să reflectăm la aceasta: La sfârșit Isus a dat odihnă discipolilor săi, cât de atenți suntem față de oameni care lucrează pentru noi? Ce înseamnă pentru noi odihnă? Cum petrecem această odihnă? Rezervăm anumite momente și pentru Dumnezeu? Cum reacționăm în momentul în care cineva ne cere ajutorul exact în acele clipele în care suntem extenuați și dornici de odihnă? Amin.
Alte teme omiletice și catehetice
- Cristos , păstorul poporului său.
- Preoți parohiei ca păstori.
- Slujindu-i pe alți când nu ne convine.
- Învățând atât prin exemplu cât și prin cuvânt.
- Semnifica biblică a păcii.
- Zidurile ostilității în viața mea.
- Unicul trup al lui Cristos.
- Discriminarea în societatea noastră.
Duminica a 16-a de peste an (B) – 2
Ier 23,1-6 Ef 2,13-18 Mc 6,30-34 Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic Măcar îl avem pe Isus, asta e ceea ce obișnuia să spună un preot
Duminica a 16-a de peste an (B) – 1
Evanghelia din Duminica trecută ne-a vorbit despre provocare și despre munca grea. Isus i-a trimis pe cei 12 apostoli în prima lor călătorie misionară.....