† Duminica a 2-a din Advent
Culoare: violet
Psaltire: II
Liturghie proprie, Credo,
prefaţă pentru Advent I
Bar 5,1-9
Ps 125
Fil 1,4-6.8-11
Lc 3,1-6
Ant. la intrare Cf. Is 30,19.30
Popor al Sionului, iată, Domnul va veni să mântuiască neamurile; el va face auzit glasul măririi sale, spre bucuria inimii voastre.
Rugăciunea Zilei
Dumnezeule atotputernic şi milostiv, dă-ne, te rugăm, harul, ca nici o grijă pământească să nu ne împiedice în drumul nostru spre întâmpinarea Fiului tău, iar cunoaşterea înţelepciunii cereşti să ne facă părtaşi de viaţa lui. El, care, fiind Dumnezeu.
LECTURA I
Dumnezeu le va arăta tuturor strălucirea sa în tine.
Citire din cartea profetului Baruh 5,1-9
Dezbracă, Ierusalim, haina plânsetului tău şi a oprimării tale şi îmbracă frumuseţea gloriei care vine de la Dumnezeu pentru totdeauna! 2 Învăluie-te cu mantia dreptăţii care vine de la Dumnezeu, pune pe capul tău diadema gloriei Celui Veşnic! 3 Căci Dumnezeu va arăta la tot ce este sub cer strălucirea ta. 4 Căci numele tău va fi chemat de către Dumnezeu pentru totdeauna: “Pacea dreptăţii” şi “Gloria pietăţii”. 5 Ridică-te, Ierusalim, şi stai pe înălţime! Priveşte spre răsărit şi vezi adunându-se copiii tăi de la apusul soarelui până la răsărit la cuvântul Celui Sfânt, bucurându-se de memorialul lui Dumnezeu! 6 Au plecat de la tine pe jos, duşi de duşmani, dar Dumnezeu îi aduce la tine purtaţi cu glorie ca pe un tron regal. 7 Dumnezeu a hotărât să coboare orice munte înalt şi colinele veşnice, să umple văile ca să niveleze pământul, ca Israel să înainteze în siguranţă spre gloria lui Dumnezeu. 8 Pădurile şi orice copac plăcut mirositor îi fac umbră lui Israel la porunca lui Dumnezeu. 9 Dumnezeu îl va conduce pe Israel cu bucurie în lumina gloriei sale, cu îndurarea şi dreptatea care vin de la el.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 125(126),1-2ab.2cd-3.4-5.6 (R.: 3)
R.: Lucruri mari a făcut Domnul pentru noi şi suntem plini de bucurie.
1 Când Domnul i-a întors pe locuitorii Sionului din robie,
ni se părea că visăm.
2ab Atunci, gura ni s-a umplut de strigăte de bucurie
şi limba, de cântări de veselie. R.
2cd Atunci se spunea printre neamuri:
“Lucruri mari a făcut Domnul pentru ei”.
3 Lucruri mari a făcut Domnul pentru noi
şi suntem plini de bucurie. R.
4 Întoarce, Doamne, captivitatea noastră
ca pâraiele în Negheb!
5 Cei ce seamănă cu lacrimi
vor secera cu strigăte de bucurie. R.
6 Plecând, mergeau şi plângeau,
aruncând în pământ sămânţa;
venind, se întorceau cu veselie,
purtându-şi snopii. R.
LECTURA II
Să fiţi curaţi şi neprihăniţi pentru ziua lui Cristos.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Filipeni 1,4-6.8-11
Fraţilor, îmi aduc aminte de voi totdeauna, în fiecare rugăciune a mea pentru voi toţi, rugăciune pe care o fac cu bucurie 5 pentru participarea voastră la evanghelie din prima zi şi până acum. 6 Sunt încrezător că cel care a început în voi această lucrare bună o va duce la îndeplinire până în ziua lui Cristos Isus. 8 Căci martor îmi este Dumnezeu că vă iubesc pe voi toţi cu aceleaşi sentimente ca ale lui Cristos Isus. 9 Şi pentru aceasta mă rog ca iubirea voastră să crească din ce în ce mai mult în cunoaştere şi discernământ în toate, 10 ca să distingeţi ceea ce este util, aşa încât să fiţi curaţi şi neprihăniţi pentru ziua lui Cristos, 11 plini de rodul dreptăţii care se obţine prin Isus Cristos, spre gloria şi lauda lui Dumnezeu.
Cuvântul Domnului
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Lc 3,4c.6
(Aleluia) Pregătiţi calea Domnului, faceţi drepte cărările lui; şi orice făptură va vedea mântuirea lui Dumnezeu. (Aleluia)
EVANGHELIA
Orice făptură va vedea mântuirea lui Dumnezeu.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 3,1-6
În anul al cincisprezecelea al domniei lui Tiberiu Cezar, pe când Ponţiu Pilat era guvernator al Iudeii, Irod, tetrarh al Galileii, Filip, fratele său, tetrarh al ţinutului Itureii şi Trahonitidei, iar Lisania, tetrarh al Abilenei, 2 pe timpul arhiereilor Anna şi Caiafa, cuvântul lui Dumnezeu a fost către Ioan, fiul lui Zaharia, în pustiu. 3 El a venit în toate împrejurimile Iordanului predicând botezul convertirii spre iertarea păcatelor, 4 aşa cum este scris în cartea cuvintelor lui Isaia, profetul: “Glasul celui care strigă în pustiu: pregătiţi calea Domnului, faceţi drepte cărările lui! 5 Orice vale va fi umplută şi orice munte sau deal va fi nivelat; drumurile strâmbe vor fi îndreptate, iar cele cu gropi vor fi netezite 6 şi orice făptură va vedea mântuirea lui Dumnezeu”.
Cuvântul Domnului
RUGĂCIUNEA CREDINCIOȘILOR
Să ne apropiem acum cu încredere de Tatăl nostru ceresc și să aducem toate rugăciunile noastre înaintea sa știind că El va răspunde și ni le va împlini. Să spunem împreună:
R. Ascultă-ne Doamne!
- Ne rugăm ca noi să folosim această călătorie de advent pentru a deveni mai curați și fără vină în fața lui Dumnezeu. R.
- Ne rugăm ca vocea lui Ioan Botezătorul, care striga în deșert, să fie auzită din nou de toți oameni de bună voință pentru ca și ei să caute pocăința și convertirea. R.
- Ne rugăm și pentru cei care sunt obosiți și împovărați de greutățile vieții, ca ei să găsească speranță și putere în anticiparea nașterii pruncului Isus. R.
- Ne rugăm și pentru cei singuri, bolnavi și ne-iubiți, ca și ei să aibă parte de experiența vindecării iubirii lui Cristos. R.
- Ne rugăm pentru părinți acelor familii care găsesc Crăciunul un timp dificil. Îi cerem lui Dumnezeu să le ușureze grijile și să le de-a tot ce au nevoie prin generozitatea celor din jur. R.
- Ne rugăm și pentru cei dragi ai noștri care nu mai sunt printre noi, ca Dumnezeu să îi ducă la plinătatea vieții în împărăția sa cerească. R.
Tată ceresc, îți oferim toate aceste cereri ale noastre acum când suntem adunați în fața ta. Te rugăm să ni le asculți și prin mijlocirea Mariei, mama noastră. Prin Cristos Domnul nostru. Amin.
Asupra Darurilor
Ant. la Împărtăşanie Bar 5,5; 4,36
Ridică-te, Ierusalime, stai pe înălţimi şi vezi bucuria care îţi vine de la Dumnezeul tău.
După Împărtășanie
Îndestulaţi fiind cu această hrană sufletească, te rugăm cu umilinţă, Doamne, ca, prin participarea la tainele sfinte, să ne înveţi să privim cu înţelepciune la cele pământeşti şi să năzuim spre cele cereşti. Prin Cristos, Domnul nostru.
Duminica a 2-a din Advent (C) – 3
Bar 5,1-9
Fil 1,4-6.8-11
Lc 3,1-6
Dorința de Dumnezeu și Dumnezeu care ne caută pe noi
Probabil că a fost o adevărată dramă acel moment în care toți cei din Ierusalim și Iudeea s-au dus pentru a se întâlni cu Ioan Botezătorul la râul Iordan. Cred că ei s-au dus să îl viziteze pe Ioan fiindcă acesta era îmbrăcat cu haină din păr de cămilă și era încins cu o curea din piele! (Mt 4,4) Acesta e motivul pentru care Ilie purta o haină din păr e cămilă și o curea de piele. Un lucru e clar că în jurul persoanei lui Ioan Botezătorul se construise unele așteptări, mai ales că era îmbrăcat ca un profet. În ciuda faptului că templul și liturgia lui era centrul spiritual în viața oamenilor, aceștia mergeau și îl căutau în număr tot mai mare pe Ioan Botezătorul. Templu nu mai reușea să îi satisfacă. Oameni aveau nevoie de ceva mai mult. Ei aveau nevoie de ca Dumnezeu să fie aproape de ei, și nu ținut departe de toate acele curți separatoare ale templului. În templu mai întâi trebuia să intri în curtea popoarelor, apoi în curtea femeilor care era numită astfel pentru a arăta cât de departe putea intra o femeie în templu, apoi era curtea israeliților, apoi numai preoți puteau intra în curtea preoților, și într-un final, o singură dată pe an Marele Preot și doar Marele Preot putea să intre în sfânta sfintelor. Dumnezeu era închis și ținut departe. Nu e de mirare că poporul a început să îl caute pe Ioan Botezătorul. Până și în templu ei erau separați de Dumnezeu. Ei aveau nevoie mai multă de Dumnezeu în viețile lor și nu erau capabili să găsească apropiere de Dumnezeu. Acea apropiere de Dumnezeu pe care ei o căutau era desigur Isus însuși, iar Ioan a promis și i-a pregătit pentru Isus prin botez și pocăință, după cum am auzit și în textul evangheliei de astăzi. Dorința lor de apropiere de Dumnezeu avea să fie de curând satisfăcută de Dumnezeu în persoana lui Isus. Cât de aproape de Dumnezeu te poți apropia?
În prima lectură am văzut cum profetul Baruh ne-a descris acea dorință a poporului evreu cu șase secole înainte ca întoarcerea în Ierusalim din exil să fie împlinită. Însă prin descrierea acelei întoarceri profetul ne spune că Dumnezeu i-a condus prin lumina gloriei sale (v.9). Profetul a spus că după cum Dumnezeu a dat norul în timpul zilei și flacăra în timpul nopții pentru a-i îndruma pe israeliți prin deșert din Egipt până în țara promisă Canaan, reîntoarcerea la Ierusalim după exil va fi de necomparat. Acea prezență vizibilă a lui Dumnezeu, numită Shekinah în scrierile rabinice și asociată cu forma unui porumbel, a locuit în templu până când acesta a fost distrus la începutul exilului. O tradiție iudaică spune că atunci când templul a fost distrus, Shekinah, adică Gloria lui Dumnezeu a fost văzută cum părăsea templul sub forma unui porumbel. Însă când evrei s-au întors la Ierusalim după exil și după ce templul a fost reconstruit, Shekinah nu a mai revenit în templu pentru a locui acolo. Și totuși profetul în prima lectură de astăzi ne oferă o imagine a reîntoarcerii Shekinah-ului. Scripturile nu mint așa că prima lectură va trebui să fie împlinită într-o altă formă. Adică, următorul moment în care întâlnim porumbelul în sfânta Scriptură este acela în care Duhul Sfânt este văzut cum coboară asupra lui Isus în momentul botezului său din râul Iordan în prezența lui Ioan Botezătorul. Shekinah nu s-a mai întors în templu după exil, însă a coborât asupra lui Isus sub formă de porumbel, forma vie a templului, în momentul botezului său. Ceea ce ne-a descris profetul în prima lectură de astăzi, chiar dacă nu a înțeles nici el pe deplin implicările sau toate conotațiile profeției sale, e acum împlinit în venirea lui Isus prezisă de Ioan Botezătorul. Întoarcerea din exil a fost doar răspunsul parțial la dorința poporului. Șase secole mai târziu, în timpul lui Ioan Botezătorul, oameni încă îl doreau pe Dumnezeu, și iată că persoana lui Isus, Dumnezeu în carne și oase, avea să fie răspunsul acestei dorințe.
Timpurile încă nu s-au schimbat. Oameni tot doresc apropierea de Dumnezeu și îl caută. Nu doar că oameni îl caută și doresc apropierea de Dumnezeu și pe Dumnezeu, ci Dumnezeu e cel care dorește ca noi să fim aproape de el și dorește ca noi să îl găsim. În momentul în care Adam și Eva s-au ascuns în grădină de Dumnezeu, Dumnezeu i-a strigat, Unde sunteți? (Gen 3,9). Dumnezeu își strigă mereu poporul, Unde sunteți? Pentru a ne da seama mai bine de această vă invit să reflectăm asupra următorului text ce provine de la cardinalul Basil Hume, Cardinal arhiepiscop de Westminster, în cartea sa intitulată A fi un pelerin:
Când adulți se joacă de-a v-ați-ascunselea cu copii mici, copii nu vor putea pierde niciodată. Ar fi cu adevărat un joc rău dacă adulți s-ar ascunde într-un loc în care să nu poată fi găsit… Dacă însă copilul tot nu reușește să îl găsească atunci el iese pentru a fi văzut. Oare nu e la fel și cu Dumnezeu? El ne oferă numeroase ocazii de a-l găsi. Și chiar dacă devenim distrași și încetăm să mai căutăm, atunci el va lua inițiativa, o experiență fericită cel mai probabil, sau una ce implică o tragedie sau tristețe, și vine El să ne caute pe noi. El ne dorește. Asta e fără nici un dubiu. Ar fi prostesc să ne ascundem de El. (A fi un pelerin: un caiet spiritual 50-51).
Pentru noi acest joc divin de-a v-ați-ascunselea este plin de succes zi de zi ori de câte ori îl găsim pe Dumnezeu și Dumnezeu ne găsește pe noi în rugăciune dar mai presus de toate în Euharistie. Dumnezeu dorește să se întâlnească cu noi zi de zi în acel aici și acum. După cum a descris și evanghelistul Luca cuvântul lui Dumnezeu ce a venit la Ioan Botezătorul în deșert, prin care ne-a oferit o listă de semne istorice ca nicăieri în altă parte în Biblie. (Lc 3,1-2): Împăratul Roman era Tiberius Caesar, guvernatorul era Pilat, i-a numit și pe cei tetrarhi, Irod, Filip și Lysanias și într-un final pe marele Preot Ana și Caiafa. Singurul lucru pe care l-a omis Luca a fost Locația GPS. Dumnezeu a intrat în istorie și dorește enorm să intre în istoria vieții noastre de zi cu zi. Iar Dumnezeu face aceasta mai ales prin Euharistie. De aceea aș dori să închei cu un citat despre Euharistie ce provine de la un autor irlandez, Columba Marmion:
Hrana trupească este mai întâi absorbită; organismul apoi îl asimilează în el însuși și tocmai în acest mod își menține viața și încurajează creșterea. Pâinea Euharistică operează într-o manieră analogă. În timp ce noi o primi cu gurile noastre….Cristos se unește el sine însuși cu sufletul…El…crește în suflet viața divină care a răsărit ca o sămânță prin Botez. Schimbarea individuală a hranei normale în propria sa substanță ; însă în primirea Euharistiei noi nu îl schimbăm pe Isus Cristos în noi înșine. Din contră, El e cel care e hrana pentru viață, care ne transformă pe noi în El (Columba Marmion –Cristos – preotul ideal 215-216). Amin
Alte teme omiletice și catehetice
- Călătoria
- Călătoria ca legătură cu statutul dinamic al creșterii creștine.
- Prietenia la suferințele lui Cristos în Paul.
- Asemănările și diferențele în relatările sinoptice a misiunii lui Ioan.
- Botezul lui Ioan.
- Consecințe practice a vieții creștine ca călătorie.
- Semnificația convertirii.
- Implicările bisericii ca parte a istoriei lumii.
- Pergamentele de la Marea Moartă și comunitatea de la Qumran.
- Ioan Botezătorul ca profet.
Duminica a 2-a din Advent (C) – 3
Bar 5,1-9 Fil 1,4-6.8-11 Lc 3,1-6 Dorința de Dumnezeu și Dumnezeu care ne caută pe noi Probabil că a fost o adevărată dramă acel moment în care toți cei din
Duminica a 2-a din Advent (C) – 2
Însă, în momentul în care scripturile ne vorbesc despre a face drepte cărările, drumurile, evident e faptul că această expresie are o semnificație mult mai profundă,...
Duminica a 2-a din Advent (C) – 1
Ambii profeți, nu sunt de fapt preocupați asupra reparării drumului, cu toate că cuvintele lor servesc la fel de bine și ca o reamintire...