† Duminica a 2-a din Postul Mare
Culoare: violet
Psaltire: II
Liturghie proprie, Credo,
prefaţă pentru Postul Mare (I, II, III sau IV)
Gen 15,5-12.17-18
Ps 26
Fil 3,17-4,1
Lc 9,28b-36
Ant. la intrare Cf. Ps 26,8-9
Ţie îţi spune inima mea: Am cău-tat faţa ta! Faţa ta, Doamne, o caut. Nu-ţi întoarce faţa de la mine!
Rugăciunea Zilei
LECTURA I
Dumnezeu încheie un legământ cu Abraham cel credincios.
Citire din cartea Genezei 15,5-12.17-18
În zilele acelea, Dumnezeu l-a condus pe Abram afară şi i-a zis: “Priveşte spre cer şi numără stelele, dacă poţi să le numeri!” Şi i-a spus: “Aşa va fi descendenţa ta”. 6 El a crezut în Domnul şi Domnul i-a socotit aceasta ca dreptate. 7 El i-a zis: “Eu sunt Domnul, care te-am făcut să ieşi din Ur, din Caldeea, ca să-ţi dau ţara aceasta ca s-o moşteneşti”. 8 Şi Abram a zis: “Doamne Dumnezeule, cum voi cunoaşte că o voi stăpâni?” 9 Şi Domnul a zis: “Ia-mi o juncă de trei ani, o capră de trei ani, un berbec de trei ani, o turturică şi un pui de porumbel!” 10 Şi i-a adus toate acestea, le-a spintecat în două şi a pus fiecare bucată una în faţa celeilalte, dar păsările nu le-a spintecat. 11 Şi păsările răpitoare coborau peste animalele spintecate, dar Abram le izgonea. 12 La apusul soarelui, un somn adânc a căzut peste Abram şi l-a cuprins frica. Un întuneric mare a căzut asupra lui. 17 Soarele a apus şi s-a făcut întuneric adânc; şi, iată, ca dintr-un cuptor fumegând, pară de foc a trecut printre acele părţi de animale! 18 În ziua aceea, Domnul a încheiat o alianţă cu Abram, zicând: “Descendenţei tale îi voi da ţara aceasta de la râul Egiptului până la Râul cel Mare, râul Eufrat”.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 26(27),1.7-8.9abc.13-14 (R.: 1a)
R.: Domnul este lumina şi mântuirea mea.
1 Domnul este lumina şi mântuirea mea,
de cine mă voi teme?
Domnul este apărătorul vieţii mele,
de cine mă voi înfricoşa? R.
7 Ascultă-mi, Doamne, glasul când te chem:
îndură-te de mine şi răspunde-mi!
8 Din partea ta îmi spune inima: “Căutaţi faţa mea!”
Eu caut, Doamne, faţa ta. R.
9 Nu-ţi ascunde faţa de la mine,
nu-l îndepărta cu mânie pe slujitorul tău;
tu eşti ajutorul meu, nu mă respinge! R.
13 Cred că voi vedea bunătăţile Domnului
pe pământul celor vii.
14 Aşteaptă-l pe Domnul, fii tare,
întăreşte-ţi inima şi nădăjduieşte în Domnul! R.
LECTURA II*
Cristos va schimba trupul umilinţei noastre, făcându-l asemănător cu trupul gloriei sale.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Filipeni 3,17-4,1
Fraţilor, fiţi imitatorii mei şi priviţi cu atenţie la aceia care umblă după modelul pe care îl aveţi în noi! 18 Căci v-am spus de multe ori şi vă spun şi acum plângând: mulţi umblă ca nişte duşmani ai crucii lui Cristos. 19 Sfârşitul lor este pieirea, dumnezeul lor este pântecele, iar gloria lor este în ruşinea lor, cugetând numai la cele pământeşti. 20 Însă patria noastră este în ceruri, de unde îl aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Cristos. 21 El va schimba trupul umilinţei noastre, făcându-l asemănător cu trupul gloriei sale prin puterea cu care este în stare să-şi supună toate. 4,1 Aşa încât, fraţii mei iubiţi şi doriţi, bucuria şi coroana mea, rămâneţi astfel statornici în Domnul, iubiţii mei!
Cuvântul Domnului
* forma prescurtată:
LECTURA II
Cristos va schimba trupul umilinţei noastre, făcându-l asemănător cu trupul gloriei sale.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Filipeni 3,20-4,1
Fraţilor, patria noastră este în ceruri, de unde îl aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Cristos. 21 El va schimba trupul umilinţei noastre, făcându-l asemănător cu trupul gloriei sale prin puterea cu care este în stare să-şi supună toate. 4,1 Aşa încât, fraţii mei iubiţi şi doriţi, bucuria şi coroana mea, rămâneţi astfel statornici în Domnul, iubiţii mei!
Cuvântul Domnului
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 17,5cd
Glasul Tatălui din nor spunea: “Acesta este Fiul meu cel iubit, ascultaţi de el!”
EVANGHELIA
În timp ce se ruga, înfăţişarea feţei lui s-a schimbat.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 9,28b-36
În acel timp, Isus i-a luat cu sine pe Petru, pe Ioan şi pe Iacob şi s-a urcat pe munte ca să se roage. 29 Şi, în timp ce se ruga, înfăţişarea feţei lui s-a schimbat, iar îmbrăcămintea lui a devenit albă, strălucitoare. 30 Şi iată, doi bărbaţi vorbeau cu el: aceştia erau Moise şi Ilie, 31 care, apărând în glorie, vorbeau despre plecarea lui, ce avea să se împlinească în Ierusalim. 32 Iar Petru şi cei care erau cu el erau toropiţi de somn; când s-au trezit au văzut gloria lui şi pe cei doi bărbaţi care stăteau de vorbă cu el. 33 Când aceştia s-au îndepărtat de el, Petru i-a spus lui Isus: “Învăţătorule, e bine că suntem aici; să facem trei colibe, una pentru tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie!”, neştiind, de fapt, ce zice. 34 Pe când spunea acestea, a apărut un nor şi i-a învăluit în umbră, iar ei s-au înspăimântat când au intrat în nor. 35 Atunci a fost o voce din nor, spunând: “Acesta este Fiul meu cel ales; ascultaţi de el!” 36 Îndată ce a încetat vocea, Isus se afla singur. Iar ei au tăcut şi nu au spus nimănui în zilele acelea ce au văzut.
Cuvântul Domnului
RUGĂCIUNEA CREDINCIOȘILOR
Dumnezeu a făcut o alianță cu Abraham și i-a răsplătit credința prin a-i promite că va înmulți descendenți lui asemenea stelelor cerului. Cu aceiași credință să ne rugăm și noi acum spunând împreună:
R. Ascultă-ne Doamne!
- Ne rugăm pentru Biserică, ca ea să continue să se reînnoiască în timpul acestui post mare prin rugăciune și renunțări. R.
- Ne rugăm ca Domnul să fie milostiv cu noi și să ne acorde iertarea sa. R.
- Ne rugăm cu cuvintele sfântului Paul, ca noi să nu cedăm ci să rămânem credincioși în Domnul. R.
- Ne rugăm ca asemenea apostolilor și noi să îl vedem pe Cristos în gloria sa în ceruri. R.
- Ne rugăm ca noi să ne încredințăm mamei noastre cerești sperând că multe că vom obține multe haruri și binecuvântări de la ea. R.
- Ne rugăm și pentru cei bolnavi, ca sănătatea lor să fie restaurată pe deplin. R.
- Ne rugăm și pentru răposați noștri, ca Domnul să le ofere odihna veșnică. R.
Doamne Dumnezeul nostru, ascultă te rugăm toate aceste cereri ale noastre pe care le facem acum ție. Dă-ne te rugăm harul ca credința noastră să fie una demnă de numele tău sfânt. Prin Cristos Domnul nostru. Amin
Asupra Darurilor
Ant. la Împărtăşanie Mt 17,5
„Acesta este Fiul meu cel iubit, în care este mulţumirea mea; de el să ascultaţi”.
După Împărtășanie
După ce am luat parte, Doamne, la tainele măririi tale, voim să-ţi aducem mulţumire, pentru că, încă de pe pământ, ne faci părtaşi de bunurile cereşti. Prin Cristos, Domnul nostru.
Duminica a 2-a din Postul Mare (C) – 2
Gen 15,5-12.17-18
Fil 3,17-4,1
Lc 9,28b-36
Un mare mistic indian a spus la un moment dat următorul lucru despre el însuși: Am fost un revoluționar atunci când eram tânăr și toate rugăciunile mele la Dumnezeu sunau cam așa: Doamne dă-mi energia de a schimba lumea.
Când mă apropiam de vârsta de mijloc am început să realizez că jumătate din viața s-a scurs fără să schimb un singur suflet, așa că mi-am schimbat rugăciunea în: Doamne, dă-mi harul de a-i schimba pe toți cei cu care intru în contact. Doar familia și prieteni mei și voi fi mulțumit.
Acum că sunt bătrân iar zilele mele sunt numărate, am început să văd cât de nebun am fost. Rugăciunea mea acum este doar asta: Doamne, dă-mi harul să mă schimb pe mine însumi. Dacă m-aș fi rugat așa de la început nu mi-aș fi irosit viața.
În textul evangheliei de astăzi am putut vedea momentul schimbării la față, dar mai ales momentul în care Isus s-a schimbat în urma rugăciunii pe care el o făcuse. Discipoli au primit o sclipire a gloriei ce va veni. Însă întrebarea e de ce a avut loc schimbarea la față? De ce Biserica pune această evanghelie în cea de-a doua duminică din Postul Mare? Sunt mai mult emotive pentru care toate acestea sunt astfel, conform unor scriitori creștini spirituali și a unor exegeți biblici. Aceste motive ar putea fi:
Primul că noi trebuie să ascultăm de doctrina crucii. Astăzi, suntem destul de norocoși fiindcă putem cu ușurință să acceptăm faptul că Domnul și Mântuitorul nostru a murit pe cruce din moment ce noi cunoaștem că după acest moment a urmat învierea sa. Însă primi discipoli ai lui Isus nu au fost la fel de norocoși. Ei nu se gândeau la înviere fiindcă ei nu au crezut niciodată că Mesia lor va muri. Când Isus a anunțat plecarea sa la Ierusalim pentru a fi condamnat la moarte, a provocat o criză foarte profundă printre discipoli. Însă schimbarea la față le-a oferit o reasigurare a faptului că ei nu fac nici o greșeală prin faptul că rămân alături de el orice ar fi.
Unii oameni tot cred despre cruce ca ea fiind o glorificare a suferințelor și că lui Isus i-ar fi plăcut. Isus nu a îmbrățișat crucea fiindcă iubea durerea ci fiindcă ne iubește pe noi. Iubirea înseamnă a dărui; darul suprem, modul în care cineva își dovedește iubirea prin a-și oferi propria viață.
Și oameni buni suferă. Nu trebuie să fim surprinși fiindcă e o afirmație corectă. În scrisoarea apostolică a sfântului papă Ioan Paul al II-lea, Salvifici Dolores, papa a menționat de cazul lui Iob, un om drept care a avut parte de experiența a numeroase suferințe. Iob, fără vreo vină a lui proprie, și-a pierdut toate bunurile, fii și fiicele iar într-un final s-a ales cu o boală extrem de gravă. Foarte mulți oameni suferă teribil, inclusiv persoane pe care le cunosc și care au parte de boli enorm de grave.
Papa Ioan Paul al II-lea a explicat că: Dacă Domnul a permis ca Ion să fie testat cu suferință. Atunci el o face pentru a-i demonstra dreptatea sa. Suferința are un rol de a ne testa. De aceea suferința poate fi o formă de încercare pentru toți copii lui Dumnezeu.
Doi, pentru a ne revela că Isus Cristos este Dumnezeu și este Mesia cel promis. Moise și Ilie, cei doi stâlpi ai Vechiului Testament au apărut alături de Isus în timpul schimbării la față. Prin prezența lor, ei au dat mărturie de misiunea mesianică a lui Isus și a faptului că Isus este împlinirea Legii (Moise) și a profeților (Ilie). Că Isus este împlinirea prezenței lui Dumnezeu de a trimite un Răscumpărător. De aceea mereu va trebui să fim conștienți de puterea mântuitoare a morții lui Isus pe cruce pentru mântuirea noastră prin a trăi o viață schimbată și prin a face o lucrare bună.
Numele de Isus tradus înseamnă Dumnezeu mântuiește. Copilul născut din fecioara Maria a fost numit Isus, căci el va mântui poporul său de păcatele sale” (Mt 1,21). Însă cu toată această nedreptate, violență și suferință fără sens din întreaga lume, cum putem noi susține cu sinceritate că Isus este Mântuitorul și Răscumpărătorul nostru? De la ce ne-a salvat Isus? Cristos ne-a salvat prin a atinge rădăcina spirituală a tuturor acestor răutăți de care avem noi parte astăzi, adică păcatul, mândria oamenilor, atitudinea de eu primul, și faptele pentru Dumnezeu și unul față de celălalt. Egoismul e cel care ne face sclavi.
Am găsit zilele acestea o foarte frumoasă descriere a atitudinilor noastre față de Isus:
Eu sunt lumina iar tu nu mă vezi.
Eu sunt calea iar tu nu mă urmezi.
Eu sunt adevărul iar tu nu mă crezi.
Eu sunt viața iar tu nu mă cauți.
Eu sunt stăpânul iar tu nu mă asculți.
Eu sunt conducătorul iar tu nu te supui.
Eu sunt Dumnezeu iar tu nu te rogi mie.
Eu sunt cel mai bun prieten al tău iar tu nu mă iubești.
Trei, a fost pentru a ne arăta o sclipire a gloriei viitoare a lui Isus, pentru a da speranță discipolilor atunci când Domnul și Învățătorul lor avea să moară pe cruce. Numeroși teologi spun că această eveniment glorios a avut loc pentru a amortiza cumva impactul evenimentului dureros ce avea să vină. Iar acel eveniment dureros trebuia să fie atins prin cea mai mare durere. Iar asta poate fi aplicat și la orice realizare umană. De exemplu, un student nu poate trece o examinare dacă nu petrece numeroase nopți nedormite doar pentru a învăța. De aici și acea expresie, fără durere nu există câștig; fără spini nu există coroană; fără cruce nu există glorie. Această schimbare la față a fost cea care le-a adus putere atunci a sosit timpul ca ei înșiși să sufere și să moară. Cu aceiași speranță și noi ar trebui să ne ducem propriile noastre cruci și lupte.
Și voi încheia cu o scurtă povestioară. După 30 de ani de privit la televizor, un soț i-a spus soției lui: Haide să facem ceva cu adevărat plin de entuziasm în această noapte. Imediat, soția s-a înflăcărat și s-a schimbat cu desăvârșire la față fiind plină de bucurie, gândidu-se că soțul ei avea să îi ofere în sfârșit o noapte romantică în oraș. Minunat! I-a răspuns ea. Ce vrei să facem? Vreau să schimbăm scaunele. Amin
Alte teme de predici sau cateheze
- Cetățeni ai cerului.
- Credința transmisă prin Abraham: cum să primești credința.
- Pământul: binecuvântările materiale ce trebuie împărtășite cu ceilalți.
- Cum înțelegem noi cerul? Dar învierea?
- Cum influențează viața noastră viitoare momentul prezent?
- Relatarea temei călătoriei la Luca cu viața creștină.
- Rugăciunea în viața lui Isus și în a noastră.
Duminica a 2-a din Postul Mare (C) – 2
Gen 15,5-12.17-18 Fil 3,17-4,1 Lc 9,28b-36 Un mare mistic indian a spus la un moment dat următorul lucru despre el însuși: Am fost un revoluționar atunci când eram tânăr și
Duminica a 2-a din Postul Mare (C) – 1
Pentru majoritatea dintre noi, munții sugerează și reprezintă pacea, odihna, vacanța și pauza, concediu. Adesea, din unele dintre aceste locuri, putem observa, uneori și un cer destul de senin,...