† Duminica a 22-a de peste an
Culoare: verde
Psaltire: II
Liturghie proprie, Gloria,
Credo, prefaţă duminicală
Dt 4,1-2.6-8
Ps 14
Iac 1,17-18.21b-22.27
Mc 7,1-8.14-15.21-23
Ant. la intrare Cf. Ps 85,3.5
Ai milă de mine, Doamne, către tine strig toată ziua, căci tu, Doam-ne, eşti bun şi îndurător, plin de dragoste faţă de cei care te cheamă
Rugăciunea Zilei
Dumnezeule al puterilor, de la care vine tot darul desăvârşit, sădeş-te în inimile noastre iubirea faţă de numele tău; uneşte-ne tot mai strâns cu tine, spre a hrăni în noi ceea ce este bun, şi veghează cu grijă, ca să păstrezi ce ai sădit în noi. Prin Domnul nostru Isus Cristos.
LECTURA I
Să nu adăugaţi nimic la ceea ce vă poruncesc! Să păziţi poruncile Domnului Dumnezeului vostru!
Citire din cartea Deuteronomului 4,1-2.6-8
În zilele acelea, Moise a vorbit către popor: “Acum, Israel, ascultă hotărârile şi judecăţile pe care te învăţ să le împliniţi pentru ca să trăiţi, să ajungeţi şi să intraţi în stăpânirea ţării pe care v-o dă Domnul Dumnezeul părinţilor voştri! 2 Nu adăugaţi nimic la cele ce vă poruncesc eu şi nu scoateţi nimic din ele, ci păziţi poruncile Domnului Dumnezeului vostru pe care vi le dau eu! 6 Să le păziţi şi să le împliniţi; căci aceasta va fi înţelepciunea şi priceperea voastră înaintea popoarelor care vor auzi aceste hotărâri şi vor spune: «Numai acest popor este înţelept şi priceput. Este un neam mare!» 7 Care este neamul acela atât de mare, încât să aibă dumnezeii lui atât de aproape cum îl avem noi pe Domnul Dumnezeul nostru ori de câte ori îl chemăm? 8 Şi care este neamul atât de mare, încât să aibă hotărâri şi judecăţi atât de drepte cum este toată legea aceasta pe care v-o pun astăzi înainte?”
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 14(15),2-3ab.3cd-4ab.5 (R.: 1a)
R.: Cine va locui, Doamne, în corturile tale?
2 Cel care umblă fără prihană
face dreptatea şi spune adevărul din inimă;
3ab cel care nu calomniază cu limba
nu face rău semenului său. R.
3cd Nici nu aruncă ocară asupra aproapelui.
4ab În ochii săi, cel nelegiuit e vrednic de dispreţ,
dar îi cinsteşte pe cei care se tem de Domnul. R.
5 Nu-şi împrumută banii pentru dobândă
şi nu ia mită împotriva celui nevinovat.
Cel care trăieşte acestea
nu se va clătina în veci! R.
LECTURA II
Căutaţi să împliniţi cuvântul!
Citire din Scrisoarea sfântului Iacob 1,17-18.21b-22.27
Fraţii mei iubiţi, orice dar bun şi orice dar desăvârşit este de sus, coboară de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de transformare. 18 El a voit să ne dea naştere printr-un cuvânt de adevăr, ca să fim începutul creaturilor sale. 21b Primiţi cu blândeţe cuvântul care a fost sădit în voi şi care poate mântui sufletele voastre! 22 Căutaţi să împliniţi cuvântul, nu numai să-l ascultaţi, înşelându-vă pe voi înşivă. 27 Religiozitatea curată şi fără pată înaintea lui Dumnezeu şi a Tatălui este aceasta: a-i vizita pe orfani şi pe văduve în necazurile lor şi a se păstra nepătaţi de lume.
Cuvântul Domnului
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Iac 1,18
(Aleluia) Tatăl a voit să ne dea naştere printr-un cuvânt de adevăr, ca să fim începutul creaturilor sale. (Aleluia)
EVANGHELIA
Lăsând la o parte porunca lui Dumnezeu, voi ţineţi tradiţia oamenilor.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 7,1-8.14-15.21-23
În acel timp, fariseii şi unii dintre cărturarii veniţi de la Ierusalim s-au adunat în jurul lui Isus 2 şi au văzut că unii dintre discipolii lui mâncau cu mâinile necurate, adică nespălate – 3 căci fariseii şi toţi iudeii nu mănâncă dacă nu şi-au spălat mâinile cu grijă, ţinând astfel tradiţiile din bătrâni, 4 iar când se întorc de la piaţă, nu mănâncă dacă nu se purifică; mai sunt şi multe altele pe care le-au primit ca să le păzească: spălarea paharelor, a oalelor şi a vaselor de bronz. 5 Aşadar, fariseii şi cărturarii l-au întrebat: “De ce discipolii tăi nu urmează tradiţiile din bătrâni, ci mănâncă cu mâinile necurate?” 6 El le-a spus: “Bine a profeţit Isaia despre voi, ipocriţilor, după cum este scris: «Acest popor mă cinsteşte cu buzele, însă inima lor este departe de mine. 7 În zadar mă cinstesc propunând învăţături care sunt doar porunci ale oamenilor». 8 Lăsând la o parte porunca lui Dumnezeu, voi ţineţi tradiţia oamenilor”. 14 Isus, chemând din nou mulţimea, le-a spus: “Ascultaţi-mă cu toţii şi înţelegeţi! 15 Nu este nimic în afara omului care, intrând în el, să-l poată face impur, însă cele care ies din om, acelea îl fac pe om impur. 21 Căci din inima omului ies: gândurile rele, desfrânările, furturile, crimele, 22 adulterele, lăcomiile, răutăţile, înşelăciunea, desfrâul, ochiul rău, blasfemia, îngâmfarea, necugetarea. 23 Toate aceste rele ies dinăuntru şi-l fac pe om impur”.
Cuvântul Domnului
RUGĂCIUNEA CREDINCIOȘILOR
Fraților preaiubiți, să ne rugăm ca cinstea pe care noi o dăm lui Dumnezeu să nu fie una doar cu buzele, ci să răspundem mereu lui Dumnezeu cu un duh de iubire și apreciere pentru tot ceea ce El a făcut pentru noi. Să spunem împreună:
R. Ascultă-ne Doamne!
- Pentru toți creștini din lume, mai pentru cei persecutați pentru credința lor în Cristos, ca ei să aibă libertate în a-și trăi și practica credința în pace. R.
- Ne rugăm ca noi să avem parte de curajul de a accepta și de fi îndrumați de legea pe care Dumnezeu ne-a lăsat-o în Scriptură. R.
- Ne rugăm pentru toți cei care suferă de boli și care sunt ispitiți să își piardă speranța, ca ei să găsească această speranță în grija și bunătatea celor din jurul lor. R.
- Ca noi să răspundem chemării primului verset din psalmul de astăzi, să mergem fără greșeală, să acționăm cu dreptate și să rostim adevărul din inimile noastre. R.
- Ca tineri parohiei noastre să aibă curajul de umbla în credință și de a găsi îndrumare în călătoria vieții lor prin viața și mesajul lui Cristos din evanghelii. R.
- Ca toți cei care au mers înaintea noastră cu semnul credinței să se odihnească în pace. R.
Dumnezeule milostiv și iubitor, dă-ne te rugăm darurile Duhului tău și ajută-ne să discernem voința ta mereu și să nu cedăm dorințelor noastre egoiste. Prin Cristos Domnul Nostru. Amin
Asupra Darurilor
Te rugăm, Doamne, ca jertfa sfântă pe care ţi-o aducem să ne dăruiască pururi binecuvântarea ta aducătoare de mântuire, pentru ca ceea ce săvârşeşti acum sub semnele sacramentale, prin puterea ta, să ajungă la desăvârşire. Prin Cristos, Domnul nostru.
Ant. la Împărtăşanie Ps 30,20
Cât de mare este bunătatea ta, Doamne, pe care ai pregătit-o pentru cei care se tem de tine!
După Împărtășanie
Îndestulaţi cu pâinea ospăţului ceresc, te rugăm, Doamne, ca această hrană să întărească în inimile noastre iubirea, astfel încât să fim mereu gata să te slujim în fraţii noştri.Prin Cristos, Domnul nostru.
Duminica a 22-a de peste an (B) – 1
Dt 4,1-2.6-8
Iac 1,17-18.21b-22.27
Mc 7,1-8.14-15.21-23
Am găsit pe internet o poveste spusă de către William Barclay, un faimos teolog scoțian protestant. Această poveste vorbește despre un rabin evreu, destul de bătrân, care era închis într-una dintre închisorile imperiului Roman. În această închisoare, rabinul era ținut cu rația minimă de mâncare și apă, atât cât să supraviețuiască de pe o zi pe alta.
Cu trecerea timpului, rabinul a slăbit tot mai tare, până când, într-un final, a fost necesară intervenția unui doctor. Acest om bătrân a fost imediat diagnosticat ca fiind deshidratat. Acest raport al doctorului i-a indus în confuzie pe oficialitățile închisorii. Ei nu reușeau să înțeleagă cum putea să fie deshidratat rabinul, din moment ce rația lui zilnică includea și cantitate minimă de apă de care avea nevoie corpul lui pentru a trece de ziua respectivă.
Imediat după i s-a transmis gardianului să îl supravegheze mai îndeaproape pe bătrân pentru a vedea ce face acesta cu apa care i se dă. Abia atunci misterul a fost rezolvat, când gardianul a descoperit că rabinul își folosea aproape toată apa pentru a săvârși ritul spălării religioase, spălându-se înainte de a se ruga și înainte de a mânca. Rezultatul? Îi rămânea foarte puțină apă pentru băut.
Motivul pentru care am început această predică, cu această povestioară, este fiindcă ne ajută să înțelegem mai bine textul evangheliei pe care tocmai l-am auzit. Ne ajută să înțelegem și motivul pentru care lideri religioși ai evreilor au rămas surprinși în momentul în care i-au văzut pe discipoli lui Isus mâncând fără să săvârșească acest ritual al spălării, ritual pe care ei îl săvârșeau de obicei înainte de a mânca. Prin urmare, Domnul se folosește de criticile lor pentru a scoate în evidență ceea ce este esențial, și anume inima acestei moralități. Inima moralității nu este nimeni alta decât inima unei persoane.
Însă, înainte de toate, Isus nu îi scutește pe discipoli săi de împlinirea legii lui Moise. Ba chiar le spune că el nu a venit să desfințeze Legea sau Profeții! Nu am venit să desfințez, ci să împlinesc (Mt 5,17). În momentul în care evrei vorbesc despre lege ei se referă, de fapt, la două lucruri, la legea scrisă și la legea orală. Legea scrisă, cea mai importantă, ea fiind scrisă în Torah, adică în primele cinci cărți ale Vechiului Testament, adeseori mai fiind numită și ca Legea lui Moise. Pentru o perioadă lungă de timp, evrei erau mulțumiți cu această lege scrisă pe care o și aplicau la viețile lor, după cum credeau ei că era mai important.
Însă cărturari au văzut că această lege scrisă era mult prea vagă pentru a fi înțeleasă cum trebuie, prin urmare trebuiau adăugate unele detalii, așa că a apărut al doilea set de legi sau tradiția orală după cum i se mai spune. Una dintre aceste tradiții orale era tocmai această curățare, purificare rituală, înainte de a mânca și înainte de rugăciune. Motivul care stă în spatele acestei tradiții orale era unul bun, fiindcă făcea ca religia să fie practicată în toate, faptele, acțiunile pe care o persoană le săvârșea de-a lungul fiecărei zile. Însă, ușor, ușor această tradiție orală a început să degenereze într-o activitate de a executa niște rituri exterioare. Îl mulțumeai pe Dumnezeu dacă respectai legea însă săvârșeai un păcat dacă nu o observai.
Practica pioasă în sine nu era un lucru rău. Aspectul asupra căruia se împotrivea Cristos era tocmai această atitudine a fariseilor care considerau că astfel de acțiuni exterioare constituiau religiozitatea unei persoane. Ba chiar mai rău era când acestea erau săvârșite de dragul spectacolului sau de a arăta oamenilor cât de pioși erau ei. Cu alte cuvinte, adevărata intenție a legii fusese dată deoparte, pierdută, de dragul păstrării ritului. Isus însă îi provoacă spunându-le că nu ritul purificării mâinilor, a vaselor sau a tacâmurilor și a altor lucruri, deși sunt importante pentru sănătate, era cel important ci dacă persoana este purificată, curată în interior. Nu acest ritual era cel care făcea ca o persoană să fie curată sau necurată. Ci mai degrabă, după cum am spus și acum câteva momente, inima moralității nu este nimeni alta decât inima unei persoane. Acesta este motivul pentru care Isus le-a spus fariseilor, prin a-l cita pe profetul Isaia care spune că Acest popor mă cinstește cu buzele, însă inima lor este departe de mine. În zadar mă cinstesc propunând învățături care sunt doar porunci ale oamenilor (v.6-7).
Nu acest ritual al spălării mâinilor înainte de a mânca sau înainte de rugăciune era cel care făcea ca o persoană să fie curată sau nu. A mânca cu niște mâini care nu au fost spălate în prealabil nu are cum să facă ca o persoană să fie necurată. Ceea ce face ca o persoană să fie necurată vine din interiorul omului, din inimile lor. Iar din inimile lor provin gândurile rele, desfrânările, furturile, crimele, adulterele, lăcomiile, răutățile, înșelăciunea, desfrâul, ochiul rău, blasfemia, îngâmfarea, necugetarea (vv.22-23). De aceea adevărata întrebare pe care ar trebui să ne-o adresăm este aceasta, Ceea ce spunem, provine din inima noastră sau din gura noastră?
Un mare predicator adresase la un moment dat o întrebare Aveți o inimă împietrită, conservată? O inimă împietrită este o inimă închisă în care nu intră nimeni și din care nu iese nici o fărâmă de iubire. O inimă care nu are cum să fie rănită. O inimă foarte bine conservată. O inimă împietrită nu are parte de crize, de deranjamente, nu are viață dar mai ales nu are iubire. Cum ne putem da seama dacă avem o inimă împietrită? Simplu, dacă l-am dat afara din ea pe Dumnezeu. Dacă respingem iubirea ce vine la alți. Dacă suntem plini de ură, vină, durere, mândrie și alte mizerii asemenea. Dacă ne aflăm în această situație, ceea ce avem nevoie e un ciocan cu care să spargem, cu care să deschidem această inimă. Iar acest ciocan, instrument este Dumnezeu. De aceea va trebui să îi permitem să intre în inimile noastre.
Cum se aplică toate acestea nouă? Textul evangheliei de astăzi dorește să ne transmită faptul că noi va trebui să nu ne identificăm religia sau faptul de a fi o persoană credincioasă cu simpla împlinire a unor acte exterioare, precum, mersul la biserică Duminica sau participarea la sfânta Liturghie, rostirea unor rugăciuni, sau citirea Bibliei sau de a da de pomană fiindcă acestea singure nu ne vor asigura sfințenia. Ceea ce este mai important este iubirea din inimile noastre ce ne motivează să facem ceea ce facem. Mergem la sfânta Liturghie și ne rugăm lui Dumnezeu fiindcă îl iubim atât de mult. Dăm de pomană celor care sunt în nevoie fiindcă îi iubim. Dacă inimile noastre sunt pline cu amărăciune și mândrie, în acest caz toate aceste acte exterioare nu ne vor face sfinți înaintea lui Dumnezeu și nu ne vor ajuta să intrăm în împărăția sa.
Aș dori să închei cu o anecdotă, anecdotă care ne va ajuta să reflectăm mai mult asupra acestor lucruri. Doi călugări plecaseră din mănăstire într-o scurtă călătorie. Pe drumul de întoarcere aceștia doi au văzut femeie foarte frumoasă pe marginea unui râu. Această femeie, când i-a văzut, i-a întrebat dacă o pot ajuta să traverseze acel râu fiindcă nu dorea ca hainele ei să se ude. Primul călugăr a refuzat imediat, categoric. Spunând că a făcut vot de castitate și că nu a atins sau va atinge o femeie. Al doilea călugăr i-a spus să se urce pe spatele lui și fără a spune ceva a și traversat-o pe partea cealaltă a râului.
Cei doi s-au întors în tăcere, restul drumului spre mănăstire. Însă după o perioadă de timp, al doilea călugăr a fost chemat de către abate și a fost pus să explice acel incident indecent. Călugărul a răspuns că e adevărat că dus-o pe partea cealaltă a râului pe acea femeie frumoasă și că apoi a dat uitării totul.
În acel moment, abatele înțelesese că primul călugăr nu dăduse uitării acel incident din moment ce îl raportase lui, și că acela era cel care avea de fapt probleme cu castitatea. Cu alte cuvinte, Inima lui era cea rece. Inima acestuia era cea care mințea. Amin
Alte teme omiletice și catehetice
- Valoarea legii în viața creștină.
- Pericolul legii în viața creștină.
- Legalismul – exemple din viața de zi cu zi.
- Codul de drept canonic – rolul în Biserică.
- Primatul legii iubirii.
- Convertirea: moralitatea internă versus cea externă.
- Catolicismul nominal și noua evanghelizare.
- Camăta și ratele cu dobândă.
- Văduvele și orfanii din ziua de astăzi.
- Credința: ascultători și înfăptuitori.
Duminica a 22-a de peste an (B) – 3
Dt 4,1-2.6-8 Iac 1,17-18.21b-22.27 Mc 7,1-8.14-15.21-23 Un doctor pe nume Michael DeBakey a primit la un moment dat o scrisoare din partea unei fetițe în vârstă de șapte anișori pe
Duminica a 22-a de peste an (B) – 2
Un cunoscut filosof cinic, pe nume Demonax de Cynic, spusese la un moment dat că probabil e faptul că toate legile sunt nefolositoare...
Duminica a 22-a de peste an (B) – 1
Practica pioasă în sine nu era un lucru rău. Aspectul asupra căruia se împotrivea Cristos era tocmai această atitudine a fariseilor...