Joi din săptămâna a 33-a de peste an
Culoare: verde
Psaltire: I
Liturghie la alegere,
prefaţă comună
Ap 5,1-10
Ps 149
Lc 19,41-44
LECTURA I
Ai fost înjunghiat şi ai cumpărat pentru Dumnezeu,
prin sângele tău, oameni din toate popoarele.
Citire din Apocalipsul sfântului apostol Ioan 5,1-10
Eu, Ioan, am văzut în mâna dreaptă a celui care şedea pe tron o carte scrisă pe o parte şi pe alta, sigilată cu şapte sigilii, 2 şi am văzut un înger puternic care striga cu glas tare: “Cine este vrednic să deschidă cartea şi să-i desfacă sigiliile?” 3 Dar nimeni, nici în cer, nici pe pământ, nici sub pământ, nu putea să deschidă cartea şi să se uite în ea. 4 Şi am plâns mult, pentru că nimeni n-a fost găsit vrednic să deschidă cartea şi să se uite în ea. 5 Atunci, unul dintre bătrâni mi-a zis: “Nu plânge! Iată, a învins leul din tribul lui Iuda, vlăstarul lui David! El va deschide cartea şi cele şapte sigilii ale sale”. 6 Şi am văzut stând în picioare, la mijloc, între tron şi cele patru fiinţe şi între bătrâni, un miel ca înjunghiat, având şapte coarne şi şapte ochi, care sunt cele şapte duhuri ale lui Dumnezeu trimise pe tot pământul. 7 El a venit şi a luat cartea din mâna dreaptă a celui care şade pe tron. 8 Când a luat cartea, cele patru fiinţe şi cei douăzeci şi patru de bătrâni au căzut înaintea mielului având fiecare o harpă şi cupe de aur pline cu tămâie, care sunt rugăciunile sfinţilor, 9 şi cântau un cântec nou, spunând: “Vrednic eşti tu să primeşti cartea şi să desfaci sigiliile sale, pentru că ai fost înjunghiat şi ai cumpărat pentru Dumnezeu prin sângele tău oameni din toate triburile, limbile, popoarele şi neamurile 10 şi i-ai făcut pentru Dumnezeul nostru o împărăţie şi preoţi şi vor domni pe pământ”.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 149,1-2.3-4.5-6a şi 9b (R.: Ap 5,10)
R.: Tu ai făcut din noi, Doamne, o împărăţie şi preoţi.
sau:
Aleluia.
1 Cântaţi Domnului un cântec nou,
lauda lui în adunarea credincioşilor săi!
2 Să se bucure Israel de creatorul său,
să tresalte de bucurie fiii Sionului pentru regele lor! R.
3 Să laude numele lui în dansuri,
să-i cânte psalmi cu tamburina şi cu harpa!
4 Căci Domnului îi place de poporul său
şi-i încoronează pe cei smeriţi cu mântuire. R.
5 Să tresalte de bucurie, în glorie, credincioşii lui,
să scoată strigăte de bucurie în aşternutul lor!
6a Gura să le fie plină de laudele Domnului;
9b aceasta este o cinste pentru toţi credincioşii lui. R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Ps 94(95),8ab
(Aleluia) Astăzi nu vă împietriţi inimile, ci ascultaţi glasul Domnului! (Aleluia)
EVANGHELIA
Dacă ai fi cunoscut în ziua aceasta calea spre pace!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 19,41-44
În acel timp, când Isus s-a apropiat de Ierusalim, văzând cetatea, a plâns pentru ea, 42 zicând: “Dacă tu ai fi cunoscut în ziua aceasta calea spre pace! Acum însă este ascunsă pentru ochii tăi. 43 Căci vor veni peste tine zile când duşmanii tăi vor săpa tranşee în jurul tău, te vor încercui şi asedia din toate părţile, 44 te vor face una cu pământul pe tine şi pe copiii tăi care sunt în tine şi nu vor lăsa din tine piatră peste piatră, pentru că nu ai cunoscut timpul vizitării tale”.
Cuvântul Domnului
Joi din săptămâna a 33-a de peste an – 2
Lc 19,41-44
Isus plânge pentru Ierusalim
O sursă necunoscută spunea că Siguranța constă în absența pericolului însă în prezența lui Dumnezeu.
Isus în textul evangheliei de astăzi plânge pentru Ierusalim. De ce plânge oare Isus? El plânge pentru că ei nu voiau să îl asculte. El plânge pentru că ei nu voiau să își deschidă inimile. El plânge pentru că el le dorește fericirea și mântuirea iar ei rătăceau departe de păstor care dorea să îi conducă la pășuni verzi. El plânge pentru că ei nu înțelegeau cuvântul judecății lui Dumnezeu din cauza mândriei și necredinței lor. Și totuși Ierusalimul este locuința și tronul lui Dumnezeu (Ier 3,17); locul pe care Dumnezeu l-a ales pentru ca numele lui să locuiască acolo (1Rg 11,13); și muntele sfânt pe care Dumnezeu și-a pus regele (Ps 2).
Un preot verbit spunea la un moment dat că în timpurile noastre, Dumnezeu probabil plânge zi de zi, mai ales când vede mizeriile ne-necesare, durerile și rănile copiilor săi care sunt în suferință în țara noastră dar mai ales în lumea întreagă. Aceste suferințe sunt în mare parte cauzate de ignorarea lui Dumnezeu sau de răzvrătirea 
nebună împotriva voinței sale. Astfel ei suferă de foame, sărăcie, răpiri și violuri, crime și sinucideri. Sunt atât de multe mizerii inutile în familiile noastre din cauza infidelității și a lipsei de efort în a înțelege sau în a ne ierta unul pe altul.
Cristos ne-a arătat calea prin care să ieșim din toate aceste mizerii. Însă asemenea oamenilor din Ierusalim noi îl ignorăm și preferăm să mergem pe căile noastre proprii. Iar Dumnezeu plânge pentru noi. Acesta e motivul pentru care Isus a spus în textul evangheliei de astăzi, Dacă tu ai fi cunoscut în ziua aceasta calea spre pace! Acum însă este ascunsă pentru ochii tăi (v.42). Cu toți știm că cuvântul Ierusalim își trage numele din salem care tradus înseamnă pace; și totuși vedem că Ierusalimul se afla în necazuri iar profeți erau uciși în acest loc.
Care este acea cale a lui Cristos care ne poate ajuta să ne ferim de toate aceste mizerii? Această cale a lui Cristos este calea păcii. Noi deja am auzit și am vorbit despre pace, despre construirea-păcii și despre crearea păcii sub diferitele ei aspecte și tot pare că nimic nu se întâmplă. Conform unui raport făcut de o revistă intitulată Jurnal Personal, încă de la începutul istoriei, lumea întreagă s-a aflat într-o stare de pace cam 8% din perioadă! În acest studiu, s-a descoperit că din 3530 de ani de istorie înregistrată, doar 286 de ani au văzut pacea. Ba mai mult, 8000 de tratate de pace au fost încheiate iar apoi încălcate. Bazându-ne pe aceste informații, eu cred că ne mai rămâne un singur lucru de făcut, adică, să dăm păcii o șansă și să vedem dacă într-adevăr funcționează.
Această pacea poate fi obținută numai prin convertire. Convertirea este decizia noastră de a acționa în care ne întoarcem de la păcat la pocăința adevărată. Ne întoarcem de la păcat fiindcă odată ce mergem pe cale începem să și realizăm că ne aflăm pe calea greșită. Că niciodată nu vom ajunge la destinație care este împărăția lui Dumnezeu dacă continuăm să mergem pe această direcție. Așa că ne întoarcem de la păcat sau ne convertim. Încetăm să mai mergem în direcția opusă și începem să mergem înapoi spre cea corectă. Convertirea schimbă direcția cursului vieții noastre de la calea greșită la cea dreaptă, la calea pe care o dorește Dumnezeu.
Se spune că o fetiță mică a avut la un moment dat o dorință enormă de a se alătura bisericii iar preotul a întrebat-o dacă a avut vreodată vreo experiența unei inimi schimbate. Ea a răspuns că Da. Ai fost o păcătoasă înainte. Ea a răspuns că Da. Ești o păcătoasă acum? Și din nou a răspuns că Da.
Ei bine, atunci care e diferența? După un scurt moment de gândire fetița a răspuns că Înainte să fiu convertită lui Cristos, eram o păcătoasă ce fugea după păcat; acum sunt o păcătoasă ce fuge de păcat. Amin
Joi din săptămâna a 33-a de peste an – 2
O sursă necunoscută spunea că Siguranța constă în absența pericolului însă în prezența lui Dumnezeu. Isus în textul evangheliei de astăzi plânge pentru Ierusalim. De ce plânge oare Isus?....
Joi din săptămâna a 33-a de peste an – 1
În prima lectură de la această sfântă liturghie îl vom auzi pe Matatia spunând cu glas puternic...
