joi, 22 octombrie 2020

Joi din săptămâna a 29-a de peste an

Sf. Ioan Paul al II-lea, pp. *

Culoare:    verde (alb)
Psaltire
:    I

Liturghie la alegere,
prefaţă comună

Ef 3,14-21
Ps 32
Lc 12,49-53

LECTURA I

Înrădăcinaţi şi întemeiaţi în iubire, să fiţi plini în toate de plinătatea lui Dumnezeu!

Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Efeseni 3,14-21
Fraţilor, îmi plec genunchii înaintea Tatălui, de la care îşi trage numele orice familie în cer şi pe pământ, 16 ca să vă dea puterea, după bogăţia gloriei sale, de a fi întăriţi prin Duhul lui în omul lăuntric, 17 aşa încât Cristos să locuiască în inimile voastre prin credinţă. Înrădăcinaţi şi întemeiaţi în iubire, 18 să fiţi în stare să înţelegeţi împreună cu toţi sfinţii care este lărgimea şi lungimea, înălţimea şi profunzimea 19 şi să cunoaşteţi iubirea infinită a lui Cristos, ca să fiţi plini în toate de plinătatea lui Dumnezeu. 20 Iar celui care poate să facă toate mai presus decât putem noi să cerem sau să gândim, prin puterea cu care lucrează în noi, 21 lui să-i fie glorie în Biserică şi în Cristos Isus, în toate generaţiile din vecii vecilor. Amin!

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL

Ps 32(33),1-2.4-5.11-12.18-19 (R.: 5b)
R.: Pământul este plin de bunătatea Domnului.

1 Bucuraţi-vă, drepţilor, în Domnul!
Cei fără de prihană se cuvine să-i înalţe cântare de laudă.
2 Lăudaţi-l pe Domnul cu harpa;
cântaţi-i cu alăuta cu zece coarde! R.

4 Căci drept este cuvântul Domnului
şi toate lucrările sale sunt vrednice de crezare.
5 El iubeşte dreptatea şi judecata;
pământul este plin de bunătatea Domnului. R.

11 Planul Domnului rămâne în veci
şi gândurile inimii sale, din generaţie în generaţie.
12 Fericit este poporul al cărui Dumnezeu este Domnul,
poporul pe care el şi l-a ales ca moştenire! R.

18 Iată, ochii Domnului sunt îndreptaţi
spre cei care se tem de el, spre cei care nădăjduiesc în mila lui,
19 ca să scape de la moarte sufletele lor
şi să-i hrănească în timp de foamete! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE      Fil 3,8b-9a

(Aleluia)  De dragul lui am pierdut toate şi le consider gunoi, ca să-l câştig pe Cristos şi să mă aflu în el. (Aleluia)

EVANGHELIA

N-am venit să aduc pace, ci dezbinare.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 12,49-53
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Foc am venit să arunc pe pământ şi ce altceva vreau decât să se aprindă! 50 Am să fiu botezat cu un botez şi cât sunt de preocupat până se va împlini! 51 Credeţi că am venit să aduc pace pe pământ? Nicidecum, vă spun, ci dezbinare. 52 Căci, de acum înainte, cinci dintr-o casă vor fi dezbinaţi: trei împotriva a doi şi doi împotriva a trei. 53 Vor fi dezbinaţi tatăl împotriva fiului şi fiul împotriva tatălui; mama împotriva fiicei şi fiica împotriva mamei; soacra împotriva nurorii sale şi nora împotriva soacrei”.

Cuvântul Domnului

Joi din săptămâna a 29-a de peste an – 3

Lc 12,49-53

Isus: cauză a diviziuni

Isus în textul evangheliei de astăzi este un pic cam neglijent în cuvintele sale, din moment ce l-am auzit spunând, Foc am venit să arunc pe pământ și ce altceva vreau decât să se aprindă! Despre ce oare vorbea Isus?

Sunt sigur că mulți dintre noi am rămas un pic uimiți când Isus a declarat că va da foc pământului. Oare ce fel de foc avea în minte Isus? După cum știm cu toți, focul dă lumină, căldură, purifică și curăță, poate topi metalul și multe altele. Focul poate fi folosit și în scopul bun precum gătitul, încălzirea locuinței și altele. Focul în timpurile biblice era asociat adesea cu prezența lui Dumnezeu și cu acțiunile sale în lume și în viața poporului său. De exemplu, în Vechiul Testament, Dumnezeu își manifestă prezența prin folosirea focului, tufișul arzând care nu se consumă când Dumnezeu i-a vorbit lui Moise (Ex3,2). Imaginea focului era folosită și pentru a simboliza gloria lui Dumnezeu (Ez 1,4.13), prezența sa protectivă (2Rg 6,17), sfințenia sa (Dt 4,24), judecata sa dreaptă (Zach 13,9), mânia sa împotriva păcatului (Is 66,15-16) și cuvântul său a fost asemănat adesea cu un foc (Mt 3,11). În Noul Testament, influența Duhului Sfânt este asemănată cu un foc (Mt 3,11), iar coborârea sa a fost reprezentată prin niște limbi de foc.

Textul evangheliei de astăzi ne spune că Isus dorește ca noi să fim tocmai ceea ce a spus. El dorește ca noi să fim arzători de iubirea și prezența sa în viețile noastre. Iar asta fiindcă focul iubirii sale arde toate impuritățile păcatului. Ne purifică și ne face sfinți. Iar iubirea este cea mai mare expresie a sa după cum am văzut în pătimirea și moartea sa.

Această iubire și prezență a lui Isus se aseamănă cu ceea ce spusese acest autor necunoscut când a descris așa zisul text intitulat O Iubire ca nimeni alta. Acesta spusese, Niciodată nu am simțit o iubire ca aceasta până acum. E o iubire ca nimeni alta. Ceva la care doar speram. O iubire cu prietenie, umor și inimă; o legătură atât de puternică încât nu se va rupe niciodată. O iubire care îți face zâmbetul mare de la o ureche la alta. O iubire care este jucăușă și fără pic de frică. O iubire care este frumoasă din interior în exterior și o iubire fără lacrimi, durere și dubiu. O iubire fără suflet, atât de tandră și adevărată și o iubire pe care am găsit-o doar în tine.

Astfel, prin acest foc al iubirii și prezenței, Isus dorește să ne schimbe de la simplul mers la biserică și observatori la un creștin activ și pe deplin angajat, dispus și deschis să îl urmeze și să îl imite prin a fi ascultător lui Dumnezeu și de a lucra pentru el ba chiar să și moară pentru el ca discipoli în lume. În același timp, pentru a face din viețile noastre, instrumente vizibile ale iubirii, bunătății, compasiunii și mântuirii sale în întreaga lume.

A fi creștini ascultători, pe deplin angajați și activi nu e asemenea următorului tată care a câștigat o jucărie la un bâlci însă era pasiv față de soția lui. El avea cinci copii. Când a ajuns acasă el și-a chemat toți copii pentru a-i întreba care din ei ar trebui să aibă cadoul. El i-a întrebat care este cel mai ascultător, care nu îi răspunde niciodată înapoi mamei și care face tot ce îi spunea ea. Cinci voci mici i-a răspuns în cor, Tu tăticule!

În încheiere să ne rugăm ca prin această iubire și prezență a lui Cristos în viețile noastre să avem o minte care să gândească asemenea lui Isus, o mână care să lucreze asemenea lui Isus, o inimă care să iubească asemenea lui Isus, un ochi care să vadă oameni în nevoie asemenea lui Isus, o gură care să rostească cuvinte asemenea lui Isus și o viață care să fie exact ca a lui Isus. Amin