Joi din săptămâna a 30-a de peste an

joi, 29 octombrie 2020

Joi din săptămâna a 30-a de peste an

Ss. Narcis, patriarh de Ierusalim; Felician, m.

Culoare:    verde
Psaltire
:    II

Liturghie la alegere,
prefaţă comună

Ef 6,10-20
Ps 143
Lc 13,31-35

LECTURA I

Îmbrăcaţi-vă cu armura lui Dumnezeu,
ca să puteţi sta în picioare după ce veţi fi învins toate!

Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Efeseni 6,10-20
Fraţilor, în rest, întăriţi-vă în Domnul şi în faţa puterii lui! 11 Îmbrăcaţi-vă cu armura lui Dumnezeu, ca să puteţi sta în picioare în faţa înşelătoriilor diavolului, 12 căci noi nu avem o luptă împotriva sângelui şi trupului, ci împotriva conducătorilor, împotriva autorităţilor, împotriva puterilor acestei lumi a întunericului, împotriva duhurilor răului care sunt în înălţimi! 13 De aceea, luaţi armura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea, şi, după ce veţi fi învins toate, rămâneţi în picioare! 14 Aşadar, staţi drepţi, încinşi la coapse cu adevărul şi îmbrăcaţi cu platoşa dreptăţii, 15 având încălţăminte în picioare, fiind gata pentru evanghelia păcii! 16 Să ţineţi întotdeauna scutul credinţei cu care veţi putea stinge săgeţile aprinse ale Celui Rău! 17 Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia duhului care este cuvântul lui Dumnezeu! 18 Faceţi toate acestea în rugăciuni şi cereri în Duh în orice timp. Pentru aceasta fiţi vigilenţi şi statornici în rugăciune pentru toţi sfinţii 19 şi pentru mine, ca să mi se dea cuvântul care să-mi deschidă gura, ca să fac cunoscut cu îndrăzneală misterul evangheliei 20 pentru care am fost trimis în lanţuri, ca să am curajul să vorbesc aşa cum trebuie!

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL

Ps 143(144),1.2.9-10 (R.: 1a)
R.: Binecuvântat să fie Domnul, mântuitorul meu!

1 Binecuvântat să fie Domnul, stânca mea!
El îmi învaţă mâinile pentru luptă
şi degetele pentru bătălie. R.

2 El este aliatul meu fidel şi tăria mea,
turnul meu de apărare şi eliberatorul meu.
El este scutul meu, în care mi-am găsit refugiu,
el îmi dă în stăpânire poporul. R.

9 Dumnezeule, îţi voi cânta un cântec nou,
pe harpa cu zece coarde voi cânta psalmi pentru tine,
10 pentru tine, care dai mântuire regilor,
care îl eliberezi pe David, slujitorul tău, de sabia celui rău. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE      cf. Lc 19,38; 2,14

(Aleluia)  Binecuvântat cel ce vine, regele, în numele Domnului! Pace pe pământ şi mărire în înaltul cerurilor!  (Aleluia)

EVANGHELIA

Nu se poate ca un profet să moară în afara Ierusalimului.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 13,31-35
În acea zi, s-au apropiat de Isus unii dintre farisei, spunându-i: “Ieşi şi pleacă de aici, pentru că Irod vrea să te omoare!” 32 Dar el le-a spus: “Mergeţi şi spuneţi acelui vulpoi: Iată, eu scot diavoli şi săvârşesc vindecări astăzi şi mâine, iar a treia zi voi fi sfârşit! 33 Dar trebuie ca astăzi şi mâine şi ziua care vine să merg, pentru că nu se poate ca un profet să moară în afara Ierusalimului. 34 Ierusalim, Ierusalim, care omori profeţii şi-i baţi cu pietre pe cei trimişi la tine, de câte ori am vrut să-i adun pe copiii tăi aşa cum găina îşi adună puii sub aripi şi n-aţi voit! 35 Iată, casa voastră va fi părăsită! Şi vă spun: nu mă veţi mai vedea până când veţi zice: «Binecuvântat este cel care vine în numele Domnului!»”

Cuvântul Domnului

Joi din săptămâna a 30-a de peste an – 2

Lc 13,31-35

Dorința lui Irod de a-l ucide pe Isus

Unii dintre farisei din textul evangheliei de astăzi, l-au avertizat pe Isus să fugă de mânia și distrugerea regelui Irod. Însă el, în loc, îi avertizează pe ei despre dezastrul spiritual și cum să îl evite. Isus a mers atât de departe încât l-a numit pe Irod o vulpe. Iar asta fiindcă vulpea era privită ca cel mai viclean animal precum și cel mai distructiv. Vulpea era un simbol al nevredniciei și al persoanei care nu conta.

Din moment ce Isus vorbește despre distrugerea spirituală și despre cum să o eviți, iată câteva scurte principii esențiale, menționate de cineva, care ar trebui să ne ajute în dobândirea victoriei noastre și a mântuirii noastre.

Prima e aceea de a ne cunoaște dușmani. Unii dintre dușmani noștri cei mai periculoși îi purtăm în interiorul nostru, precum lenea, frica de disconfort, mândria, sensibilitatea extremă asupra a ceea ce gândesc ceilalți despre noi și multe altele asemenea. Însă satana este cel mai mare dușman al nostru motiv și pentru care nu trebuie să fim indiferenți la acțiunile sale. Sfântul apostol Paul ne sfătuiește că fim foarte atenți la caracterul său și să nu ignorăm niciodată lucrările sale active și distructive. Isus ne-a sfătuit să fim vigilenți și să ne rugăm ca să rezistăm ispitei și să ne rugăm lui Dumnezeu să ne elibereze de cel rău.

Al doilea e acela de a rămâne mereu în iubirea lui Dumnezeu. Nu ar trebui să ne fie frică de puterea satanei dacă noi umblăm în lumina lui Cristos și rămânem mereu în iubirea sa, atunci nu avem de ce să ne temem. Suntem și vom fi mereu și perfect în siguranță. Cel rău nu ne va putea atinge.

Al treilea e acela că noi va trebui să ne lăsăm umpluți de Duhul Sfânt. Mândria ne domină cu ușurință gândurile. Adesea suntem șocați de păcatele celorlalți creștini și tot suntem și rămânem orbi la slăbiciunile noastre. De aceea avem nevoie de darurile Duhului Sfânt pentru a ne echipa pe noi înșine împotriva a tot ceea ce este rău și să depindem de el în învingerea celui rău.

Al patrulea e acela că va trebui să fim activi în mărturia noastră creștină și slujire. Sfântul apostol Iuda în scrisoarea îi îndemna pe creștini să îi convingă pe cei care sunt în dubiu. Cu alte cuvinte, în fiecare zi avem nevoie să cunoaștem voința Domnului și să o și facem. Isaac Watts avea dreptate când a spus că satana încă găsește diverse răutăți pe care să le facă prin mâinile inactive, asta o putem echilibra cu ceea ce comentase Carl Jung că Grăbiți-vă…este diavolul. Isus menține această balanță în evanghelii, lucrând până în acel punct al epuizării însă tot e calm și împăcat în duhul său, grăbit însă nu agitat și alert dar nu tensionat.

Al cincilea e acela că trebuie să îndreptăm cât mai repede relațiile greșite. Rănirea celorlalți și sentimentul propriu de rănire nu pot fi evitate. Acesta este motivul pentru care Isus ne învață că există o nevoie de iertare a celorlalți nu doar de șapte ori ci de șaptezeci de ori șapte. Iar asta fiindcă, de exemplu mânia noastră, dacă ne lăsăm mânia să continue chiar dacă soarele a apus deja atunci cu siguranță nu vom mai dormi dar mai ales vom fi deprimați și iritabili în dimineața următoare. Iar cu această ocazie vom da o nouă oportunitate diavolului de a ne exploata mânia. Așa că va trebui să fim rapizi în îndreptarea lucrurilor.

Șase, să ne rugăm neîncetat. Să ne rugăm lui Dumnezeu mereu prin Isus Cristos în Duhul. Va trebui să venim la el, să îl așteptăm, să ne reînnoi puterile în el, să ascultăm de el, să ne încredem în el și apoi să ieșim în lume pentru a înfrunta dușmanul. Dacă Isus a cunoscut nevoia constantă de rugăciune pentru propria sa slujire, atunci cât de mult ar trebui să conștientizăm noi slăbiciunile noastre prin rugăciune umilă și persistentă?

Isus ne-a oferit un exemplu concret de rugăciune pentru persecutori săi și pentru cei care i-au respins pe profeții trimiși de Dumnezeu. Așa că întrebarea e, ne rugăm noi pentru dușmani și pentru cei care se opun evangheliei astăzi? Amin

//
Daca aveți vreo întrebare trimiteți-mi mesaj aici și va voi răspunde imediat!
Cu ce va pot ajuta?