Joi din săptămâna a 12-a de peste an
Sf. Iosif Cafasso, pr.
Culoare: verde
Psaltire: IV
Liturghie la alegere
prefaţă comună
2Rg 24,8-17
Ps 78
Mt 7,21-29
Ant. la intrare Cf. Ps 27,8-9
Domnul este tăria poporului său, cetate de scăpare pentru unsul său. Mântuieşte, Doamne, poporul tău, binecuvântează moştenirea ta, fii păstorul lui în veci!
Rugăciunea Zilei
Doamne, fă să fim întotdeauna cuprinşi şi de frică, şi de iubire faţă de numele tău sfânt, căci tu nu încetezi niciodată să-i ocroteşti pe aceia pe care îi statorniceşti în fidelitatea iubirii tale. Prin Domnul nostru Isus Cristos.
LECTURA I
Nabucodonosor a deportat tot Ierusalimul.
Citire din cartea a doua a Regilor 24,8-17
În zilele acelea, Ioiachin avea optsprezece ani când a devenit rege şi a domnit trei luni la Ierusalim. Numele mamei sale era Nehuşta, fiica lui Elnatan din Ierusalim. 9 El a făcut ce este rău în ochii Domnului, conform cu tot ceea ce au făcut părinţii săi. 10 În acel timp, slujitorii lui Nabucodonosor, regele Babilonului, au urcat împotriva Ierusalimului şi cetatea a fost asediată. 11 Nabucodonosor, regele Babilonului, a venit împotriva cetăţii pe când slujitorii lui o asediau. 12 Atunci, Ioiachin, regele lui Iuda, a ieşit la regele Babilonului împreună cu mama lui, cu slujitorii, cu căpeteniile şi funcţionarii lui. Regele Babilonului l-a luat în anul al optulea al domniei sale. 13 A scos de acolo toate vistieriile casei Domnului şi vistieriile casei regelui; a sfărâmat toate vasele de aur pe care le făcuse Solomon, regele lui Israel, în templul Domnului, după cum spusese Domnul. 14 A deportat tot Ierusalimul, toate căpeteniile şi toţi oamenii viteji – zece mii de captivi – toţi meşteşugarii şi fierarii. Nu au mai rămas decât cei săraci din poporul ţării. 15 L-a deportat pe Ioiachin în Babilon; pe mama regelui, căpeteniile regelui şi funcţionarii lui, pe cei puternici ai ţării i-a dus captivi din Ierusalim în Babilon. 16 Toate căpeteniile puternice – şapte mii -, meşteşugarii şi fierarii – o mie -, cei puternici pentru război i-a dus regele Babilonului captivi în Babilon. 17 Regele Babilonului l-a făcut rege pe Matania, unchiul său, şi i-a schimbat numele în Sedecia.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 78(79),1-2.3-5.8.9 (R.: 9bc)
R.: Pentru gloria numelui tău, Doamne, mântuieşte-ne şi iartă-ne păcatele!
1 Dumnezeule, popoarele păgâne au năvălit în moştenirea ta,
au întinat templul tău cel sfânt
şi au prefăcut Ierusalimul într-o grămadă de pietre.
2 Cadavrele slujitorilor tăi
le-au dat ca hrană păsărilor cerului
şi carnea credincioşilor tăi au dat-o fiarelor pământului. R.
3 Le-au vărsat sângele ca apa împrejurul Ierusalimului
şi n-a fost nimeni ca să-i îngroape.
4 Am ajuns de ocara vecinilor noştri,
de batjocura şi râsul celor care ne înconjoară.
5 Până când, Doamne, te vei mânia? La nesfârşit?
Cât timp va mai arde gelozia ta ca focul? R.
8 Nu mai lua în seamă împotriva noastră
nelegiuirile celor de odinioară,
ci să ne întâmpine degrabă îndurarea ta!
Căci suntem cu totul lipsiţi de putere. R.
9 Pentru gloria numelui tău,
ajută-ne, Dumnezeul mântuirii noastre!
Mântuieşte-ne şi iartă-ne păcatele,
de dragul numelui tău sfânt! R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 14,23ab
(Aleluia) “Dacă cineva mă iubeşte, va păzi cuvântul meu, spune Domnul; Tatăl meu îl va iubi şi vom veni la el”. (Aleluia)
EVANGHELIA
Casa clădită pe stâncă şi casa clădită pe nisip.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 7,21-29
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: “Nu oricine îmi zice «Doamne! Doamne!» va intra în împărăţia cerurilor, ci acela care împlineşte voinţa Tatălui meu, care este în ceruri. 22 Mulţi vor spune în ziua aceea: «Doamne! Doamne! Oare nu în numele tău am profeţit, nu în numele tău am alungat diavoli şi nu în numele tău am făcut atâtea minuni?» 23 Atunci le voi declara: «Niciodată nu v-am cunoscut. Îndepărtaţi-vă de mine, voi, cei care săvârşiţi nelegiuirea!» 24 Aşadar, oricine ascultă aceste cuvinte ale mele şi le împlineşte va fi asemenea cu omul înţelept care şi-a construit casa pe stâncă. 25 A căzut ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile, au năvălit peste casa aceea, dar ea n-a căzut, pentru că fusese stabilită pe stâncă. 26 Însă oricine ascultă aceste cuvinte ale mele şi nu le împlineşte va fi asemenea cu bărbatul necugetat care şi-a construit casa pe nisip. 27 A căzut ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile, au izbit în casa aceea şi ea s-a prăbuşit. Iar prăbuşirea ei a fost mare”. 28 Când a terminat Isus aceste cuvinte, mulţimile au fost cuprinse de uimire pentru învăţătura lui, 29 deoarece el învăţa ca unul care are autoritate, şi nu în felul cărturarilor lor.
Cuvântul Domnului
Rugăciunea credincioși
Fraților preaiubiți, Isus în textul evangheliei de astăzi ne-a urgentat să facem ca cuvântul său de adevăr să stea mereu la baza vieților noastre. Să spunem împreună:
R: Ascultă-ne Doamne!
- Ne rugăm pentru fiecare dintre noi, ca noi să iubim adevărul, pentru ca astfel să ne construim comunitățile pe credința noastră comună în Cristos Isus. R.
- Ne rugăm pentru cei a căror credință e testată de furtuna indiferenței care îi înconjoară pentru ca astfel și ei să îl găsească pe Isus. R.
- Ne rugăm ca cei care iau parte la Întâlnirea Mondială a Familiilor din Roma să crească în conștientizarea uimitoarei mâini misterioase a lui Dumnezeu din viețile lor. R.
- Ne rugăm ca cei care ne conduc să facă tot ce le stă în putință față de refugiați sosiți în țara noastră. R.
- Ne rugăm ca toți credincioși noștri răposați să se odihnească în pace în casa Tatălui ceresc. R.
Doamne Dumnezeu nostru, revarsă imensa ta milostivire și asupra celor care trăiesc în timpuri de neliniști și necazuri pentru ca speranța și pacea să fie mereu în inima și în viața lor. Prin Cristos Domnul nostru. Amin
Asupra Darurilor
Primeşte, Doamne, jertfa de împăcare şi de laudă, pentru ca, purificaţi prin lucrarea ei, să-ţi oferim iubirea noastră, ca pe un dar bineplăcut ţie. Prin Cristos, Domnul nostru.
Ant. la Împărtășanie Ps 144,15
Ochii tuturor sunt îndreptaţi spre tine în aşteptare, Doamne, tu le dai hrană la vreme potrivită.
După Împărtășanie
Reînnoiţi prin împărtăşirea din preţiosul trup şi sânge al Fiului tău, implorăm bunătatea ta, Doamne, ca harul pe care-l primim ori de câte ori se celebrează Euharistia să ne ducă la plinătatea răscumpărării. Prin Cristos, Domnul nostru.
Joi din săptămâna a 12-a de peste an – 1
Mt 7,21-29
Discipolul adevărat
Într-unul din comentariile sale asupra acestui pasaj biblic pe care pe care tocmai l-am auzit în textul evangheliei de astăzi, un mare autor britanic pe nume William Berclay a spus că există o singură cale prin care putem aduce pacea în inimi, bucuria în minte, și frumusețea în viață, aceea de a accepta și de a face voința lui Dumnezeu.
Textul evangheliei de astăzi este și cuprinde încheierea, concluzia predicii lui Isus de pe munte. Acest pasaj, care e destul de des menționat și repetat în sfânta Scriptură, scoate în evidență nevoia de a pune credința cuiva în acțiune sau mai bine zis în practică. Dorește să ne reamintească faptul că nu e de ajuns să auzim Cuvântul lui Dumnezeu ci mai ales, trebuie să îl aplicăm în viața noastră de zi cu zi. Iar asta fiindcă cuvintele bune, frumoase nu vor putea niciodată să fie înlocuite cu faptele. Până și sfântul apostol Iacob în scrisoarea sa a spus că nu suntem mântuiți prin credința singură, iar asta fiindcă și diavolul are credință (2,19). Acest tipar, model de a pune credința cuiva în acțiune este exprimată la nivel universal în diferite moduri, precum, doctrina și moralitatea, sau în grecește didache și parenesis, iar în evreiește, haggadah sau halakah. Până și în pregătirea și în predicarea efectivă a unei omilii, aceasta reprezintă structura fundamentală, baza, adică, explicarea iar apoi aplicarea. Ortodoxia este baza orthopraxiei sau altfel spus va trebui să mergem conform a ceea ce spunem. Acest principiu este unul testat în timp, principiu conform căruia va trebui să discernem voința lui Dumnezeu iar apoi să facem tot ce ne stă în putință pentru a o și îndeplini. Însă, întrebarea care apare e, Cine va intra în Împărăția cerurilor? Iar Isus în textul evangheliei de astăzi ne-a spus că Nu oricine îmi zice «Doamne! Doamne!» va intra în împărăţia cerurilor, ci acela care împlineşte voinţa Tatălui meu, care este în ceruri (v.21).
Am dat zilele acestea de un raport, într-o carte de omilii, intitulată Jurnal Biblic, conform căruia unele grupări religioase contrazic această învățătură a necesității de a pune credința cuiva în practică. De exemplul, unele grupări baptiste, din sudul Americii, învață că cineva se poate salva, mântui doar prin simpla citire a Bibliei, fără a fi nevoiți să pună în practică lecțiile pe care le citesc din ea. Apoi, un frate ori soră musulmană sunt rugați mereu să îndeplinească cei cinci piloni ai Islamului fără a fi nevoiți să îi și interiorizeze. Că simpla îndeplinire fizică materială ne va asigura mântuirea veșnică.
Însă cu toți știm că credința în Dumnezeu nu este de ajuns. Da, cu credință putem striga Doamne, Doamne, și ne putem ruga. Și totuși mulți oameni cred în Dumnezeu însă când e vorba de practică îl resping cu desăvârșire. Însă există o virtute care e mult mai mare decât credința. Această virtute se numește iubire. Dacă reușim să ajungem la Dumnezeu în iubire, toată amărăciunea și resentimentele noastre posibile pe care le-am avea față de el vor păli și vom deveni capabili să îl ascultăm, vom reuși să avem pacea și bucuria promisă nouă, creștinilor.
Un lucru e clar că credința va trebui întotdeauna să fie însoțită de fapte. Asemenea următoarei povestioare despre o fetiță mică care i-a spus într-o bună zi unui prieten care venise în vizită la tatăl ei că frați ei întind capcane păsărelelor. Însă acesta a întrebat-o, dar ea ce a făcut? La care fetița i-a răspuns, M-am rugat ca capcanele să nu prindă păsărelele.
Doar atât? A întrebat-o apoi acel prieten. Da, a răspuns fetița. M-am rugat lui Dumnezeu, ca el să țină păsărelele departe de capcane.
Altceva? A întrebat-o din nou acel prieten. La care fetița i-a răspuns că, Da, apoi m-am dus și am distrus toate capcanele.
De asemenea, putem privi și la acele momente din istoria Bisericii în care Biserica era extrem de puternică. Priviți la Efes, loc în care apostolul Ioan a fost episcop, dar mai ales loc în care a trăit și mama noastră cerească, după moartea, învierea și înălțarea fiului ei. Astăzi, cu greu veți găsi un creștin, acolo sau măcar în apropierea lui, e o zonă complet musulmană. Priviți la Nordul Africii, loc în care Biserica a prosperat pentru mult timp, unde au trăit și Sfântul Ciril din Alexandria, Sfântul Augustin, și Sântul Atanasiu. În acel loc nu găsiți absolut deloc creștini. Biserica poate a fost distrusă eliminată și cel mai probabil din cauza păcatelor oamenilor.
În încheiere vă invit pe toți să nu uităm niciodată să ne punem în practică credința, iar asta nu din egoism ci din iubirea noastră personală față de Dumnezeu și față de aproapele. Amin
Alte ideii de predici și cateheze
- Motivele biblice pentru căderea Ierusalimului.
- Cei care spun „Doamne, Doamne”.
- Casa construită pe stâncă.
Joi din săptămâna a 12-a de peste an – 2
Un discipol adevărat nu este doar un ascultător bun ci este și un înfăptuitor al Cuvântului lui Dumnezeu. Un ucenic adevărat nu doar vorbește despre voința lui Dumnezeu ci o și împlinește în viața lui de zi cu zi....
Joi din săptămâna a 12-a de peste an – 1
Într-unul din comentariile sale asupra acestui pasaj biblic pe care pe care tocmai l-am auzit în textul evangheliei de astăzi, un mare autor britanic pe nume William Berclay a spus că există o singură cale...