luni, 27 iulie 2020

Luni din săptămâna a 17-a de peste an

Ss. Pantelimon, medic m.; Natalia şi îns., m.

Culoare:    verde
Psaltire
:    I

Liturghie la alegere,
prefaţă comună

Ier 13,1-11
Ps Dt 32,18-21
Mt 13,31-35

LECTURA I

Acest popor va ajunge ca acest brâu care nu mai este bun de nimic.

Citire din cartea profetului Ieremia 13,1-11
Aşa mi-a vorbit Domnul: „Mergi şi cumpără-ţi un brâu de in, pune-l pe coapsele tale, dar să nu-l înmoi în apă!” 2 Am cumpărat brâul, după cuvântul Domnului, şi l-am pus pe coapsele mele. 3 Apoi cuvântul Domnului a fost către mine a doua oară: 4 „Ia brâul pe care l-ai cumpărat şi care este pe coapsele tale, ridică-te şi mergi la Eufrat şi ascunde-l acolo, în crăpătura stâncii!” 5 Am mers şi l-am ascuns la Eufrat, după cum îmi poruncise Domnul. 6 După multe zile, Domnul mi-a zis: „Ridică-te, mergi la Eufrat şi ia de acolo brâul pe care ţi-am poruncit să-l ascunzi acolo!” 7 Am mers la Eufrat, am săpat şi am luat brâul din locul unde-l ascunsem şi, iată, brâul se stricase, nu mai era bun la nimic. 8 Atunci cuvântul Domnului a fost către mine: 9 Aşa vorbeşte Domnul: „Aşa voi distruge mândria lui Iuda şi mândria cea mare a Ierusalimului. 10 Poporul acesta rău, care refuză să asculte cuvintele mele, care umblă în încăpăţânarea inimii lui şi merge după alţi dumnezei ca să le slujească şi să se prosterne înaintea lor, va fi precum acest brâu care nu mai este bun la nimic. 11 Căci aşa cum se lipeşte brâul de coapsele omului, aşa am alipit de mine toată casa lui Israel şi toată casa lui Iuda – oracolul Domnului – ca să devină pentru mine un popor, un nume, o laudă şi o podoabă, dar nu au ascultat”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL

Dt 32,18-19.20.21 (R.: cf. 18a)
R.: L-ai neglijat pe Dumnezeu, cel care te-a creat.

18 Ai neglijat Stânca cea care te-a creat,
l-ai uitat pe Dumnezeul care te-a născut.
19 Domnul a văzut
şi s-a indignat cu mânie pe fiii şi fiicele sale. R.

20 El a zis: „Îmi voi ascunde faţa de la ei
şi voi vedea care le va fi sfârşitul.
Căci sunt o generaţie perversă,
fii în care nu este adevăr. R.

21 Ei m-au provocat la gelozie prin ceea ce nu este dumnezeu,
m-au mâniat cu deşertăciunea lor;
eu îi voi provoca la gelozie prin ceea ce nu este popor,
îi voi mânia printr-un popor neînsemnat”. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE                  Iac 1,18

(Aleluia)  Tatăl a voit să ne dea naştere printr-un cuvânt de adevăr, ca să fim începutul creaturilor sale.(Aleluia)

EVANGHELIA

Grăuntele de muştar devine copac, aşa încât vin
păsările cerului şi îşi fac cuiburi în ramurile lui.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 13,31-35
În acel timp, Isus a mai prezentat mulţimilor o parabolă: „Împărăţia cerurilor este asemenea cu un grăunte de muştar pe care un om îl ia şi îl seamănă în ogorul său. 32 Acesta este mai mic decât toate seminţele, însă crescând, este mai mare decât toate legumele şi devine copac, aşa încât vin păsările cerului şi locuiesc între ramurile lui”. 33 Le-a spus o altă parabolă: „Împărăţia cerurilor este asemenea cu plămada pe care o ia femeia şi o ascunde în trei măsuri de făină, până când dospeşte totul”. 34 Isus spunea mulţimilor toate acestea în parabole şi nu le spunea nimic fără parabole, 35 ca să se împlinească ceea ce fusese spus prin profetul care zice: „Îmi voi deschide gura în parabole, voi dezvălui lucruri ascunse de la întemeierea lumii”.

Cuvântul Domnului

Luni din săptămâna a 17-a de peste an – 2

Mt 13,31-35

Textul evangheliei de astăzi ne prezintă două figuri, sămânța de muștar, ca fiind cea mai mică dintre toate, și plămada considerată a fi un simbol al coruperii. Nesemnificativul și nevrednicul, sunt cele alese de Domnul pentru a reprezenta uimirea lui Dumnezeu și ezitarea-minții în privința faptelor. Împărăția lui Dumnezeu a început cu origini mici și cu începuturi dezamăgitoare. Nu a început cu un bang, cu un semn măreț sau cu o fanfară zgomotoasă ci a crescut neobservată. Domnul se poate folosi de ceea ce e cel mai nevrednic și din urmă om. De exemplu, gândiți-vă la pescar, la cei sceptici, la vameși, la ucigașul de creștini care a devenit într-un final cel mai mare apostol, la Petru și fratele Toma, Matei și Paul. Ei au fost persoanele cele mai nepotrivite care să răspândească iubirea lui Dumnezeu dar ei tot au făcut-o și încă într-un mod minunat.

Chiar și în ziua de astăzi, sunt foarte multe persoane, care continua să fie instrumente și canale ale iubirii și mântuirii Domnului față de noi. Evanghelia mai vorbește și despre rolul nostru în construirea împărăției lui Dumnezeu. Nici un efort nu e destul de mic pentru această lucrare măreață a sa fiindcă prin fața ochilor Domnului nimic nu trece neobservat. Nu se cere nimic de la noi decât să recunoaștem nevrednicia și micmicia noastră în Domnul și să ne permitem să fim sămânța de muștar și plămada din mâinile sale.