Luni din săptămâna a 5-a de peste an

Dumnezeu a zis. Şi aşa a fost.

Citire din cartea Genezei 1,1-19
La început, Dumnezeu a creat cerul şi pământul. Pământul era neorânduit şi pustiu, şi întuneric era deasupra abisului, şi duhul lui Dumnezeu plutea deasupra apelor. ³ Şi a zis Dumnezeu: “Să fie lumină!” Şi a fost lumină. ⁴ Dumnezeu a văzut că lumina era bună şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric. ⁵ Dumnezeu a numit lumina “zi”, iar întunericul l-a numit “noapte”. Şi a fost seară, şi a fost dimineaţă: ziua întâi. ⁶ Şi a zis Dumnezeu: “Să fie firmament între ape care să despartă apele de ape!” ⁷ Dumnezeu a făcut firmamentul şi a despărţit apele care sunt sub firmament de apele care sunt deasupra firmamentului. Şi aşa a fost. ⁸ Dumnezeu a numit firmamentul “cer”. Şi a fost seară, şi a fost dimineaţă: ziua a doua. ⁹ Şi a zis Dumnezeu: “Să se adune apele care sunt sub cer într-un singur loc şi să se facă văzut uscatul!” Şi aşa a fost. ¹⁰ Dumnezeu a numit uscatul “pământ”, iar adunarea apelor a numit-o “mare”. Şi a văzut Dumnezeu că era bun. ¹¹ Şi a zis Dumnezeu: “Pământul să facă să iasă verdeaţă, ierburi purtând sămânţă şi pomi roditori care să facă, după soiul lor, fructe, purtând în ele sămânţa lor pe pământ!” Şi aşa a fost. ¹² Pământul a produs verdeaţă, ierburi purtând sămânţă după soiul lor şi pomi roditori care fac după soiul lor fructe purtând în ele sămânţa lor. Şi a văzut Dumnezeu că era bun. ¹³ Şi a fost seară, şi a fost dimineaţă: ziua a treia. ¹⁴ Şi a zis Dumnezeu: “Să fie luminători pe firmamentul cerului, ca să despartă ziua de noapte şi să fie semne pentru sărbători, pentru zile şi ani, ¹⁵ şi să fie luminători pe firmamentul cerului ca să lumineze pământul!” Şi aşa a fost. ¹⁶ Şi a făcut Dumnezeu cei doi luminători mari: luminătorul cel mare – ca să stăpânească ziua – şi luminătorul cel mic – ca să stăpânească noaptea – şi stelele. ¹⁷ Dumnezeu i-a pus pe firmamentul cerului ca să lumineze pământul, ¹⁸ să stăpânească ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Şi a văzut Dumnezeu că era bine. ¹⁹ Şi a fost seară, şi a fost dimineaţă: ziua a patra.

Cuvântul Domnului

Ps 103(104),1-2a.5-6.10 şi 12.24 şi 35c (R.: 31b)
R.: Să se bucure Domnul de lucrările sale!

¹ Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul!
Doamne Dumnezeul meu, tu eşti nemărginit de mare.
Tu eşti înveşmântat în strălucire şi maiestate,
^2a învăluit în lumină ca într-o haină. R.

⁵ Tu ai aşezat pământul pe temeliile sale,
ca să nu se clatine în veci şi pentru totdeauna.
⁶ Tu ai acoperit abisul ca într-o haină;
şi apele stăteau până deasupra munţilor. R.

¹⁰ Tu faci să ţâşnească izvoarele în văi
şi ele se strecoară printre munţi.
¹² Păsările cerului locuiesc deasupra lor
şi dintre ramuri îşi înalţă glasul lor. R.

²⁴ Cât de numeroase sunt lucrările tale, Doamne:
toate le-ai făcut cu înţelepciune!
Pământul este plin de creaturile tale.
^35c Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul! R.

(Aleluia) Isus predica evanghelia împărăţiei şi vindeca orice boală şi orice suferinţă în popor. (Aleluia)

Toţi cei care se atingeau de el se vindecau.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 6,53-56
În acel timp, după ce Isus şi discipolii lui au trecut dincolo, au atins uscatul la Genezaret şi au tras la ţărm. ⁵⁴ Când au coborât din barcă, recunoscându-l îndată pe Isus, ⁵⁵ unii au alergat în toată regiunea aceea şi au început să-i aducă pe tărgi pe cei bolnavi, oriunde auzeau că se află el. ⁵⁶ Şi, oriunde intra, în sate, în cetăţi sau cătune, îi puneau pe cei suferinzi în pieţe şi-i cereau voie să-i atingă chiar şi numai ciucurii hainei. Şi toţi cei care se atingeau de el erau salvaţi.

Cuvântul Domnului