Luni din săptămâna a 32-a de peste an
Sf. Adeodat, pp.; Fer. Ioan Duns Scotus, pr.
Culoare: verde
Psaltire: IV
Liturghie la alegere
prefaţă comună
Înţ 1,1-7
Ps 138
Lc 17,1-6
Ant. la intrare Cf. Ps 87,3
Rugăciunea mea să ajungă îna-intea ta, Doamne; pleacă-ţi ure-chea la glasul cererii mele!
Rugăciunea Zilei
Dumnezeule atotputernic şi în-durător, înlătură, cu bunătate, tot ce ne stă împotrivă, ca, eliberaţi de ori-ce povară trupească şi sufletească, să te putem sluji cu toată libertatea. Prin Domnul nostru Isus Cristos.
LECTURA I
Înţelepciunea este un duh iubitor de oameni. Duhul Domnului umple lumea.
Citire din cartea Înţelepciunii 1,1-7
Iubiţi dreptatea, voi, cei care judecaţi pământul, gândiţi cu bunătate despre Domnul şi căutaţi-l în simplitatea inimii! 2 Căci el se lasă găsit de cei care nu-l pun la încercare şi se dezvăluie celor care cred în el. 3 Gândurile perverse îndepărtează de Dumnezeu, dar puterea pusă la probă îi convinge pe cei nepricepuţi. 4 Căci înţelepciunea nu pătrunde în sufletul care face răul şi nici nu locuieşte în trupul dedat păcatului. 5 Duhul cel sfânt al disciplinei fuge de înşelăciune, stă departe de gândurile neînţelepte şi este îndepărtat când vine nedreptatea. 6 Înţelepciunea este un duh iubitor de oameni, care nu-l lasă nepedepsit pe cel care spune blasfemie cu buzele lui, căci Dumnezeu este martorul gândurilor sale, supraveghetorul adevărat al inimii şi cel care-i ascultă limba. 7 Duhul Domnului umple lumea, ţine toate împreună şi cunoaşte orice sunet.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 138(139),1-3.4-6.7-8.9-10 (R.: 24b)
R.: Condu-mă, Doamne, pe calea veşniciei!
1 Doamne, tu mă cercetezi şi mă cunoşti;
2 ştii când mă aşez şi când mă scol;
pătrunzi de departe intenţiile mele;
3 fie că umblu, fie că stau culcat, nimic nu-ţi scapă;
toate cărările mele îţi sunt cunoscute. R.
4 Înainte de a-mi ajunge cuvântul pe limbă,
tu, Doamne, îl cunoşti în întregime.
5 Tu mă învălui din faţă şi din spate
şi mâna ta stă întinsă asupra mea.
6 Minunată este pentru mine cunoaşterea ta,
prea înaltă ca să o pot înţelege. R.
7 Unde aş putea merge departe de duhul tău
şi unde aş putea fugi dinaintea feţei tale?
8 Dacă m-aş urca la cer, tu eşti acolo;
dacă m-aş coborî în locuinţa morţilor, tu eşti de faţă. R.
9 Dacă aş lua aripile aurorei
şi m-aş opri dincolo de mare,
10 şi acolo mâna ta m-ar conduce
şi dreapta ta m-ar ţine. R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Fil 2,15d.16a
(Aleluia) Străluciţi ca nişte luminători în lume; ţineţi cu tărie cuvântul vieţii! (Aleluia)
EVANGHELIA
Dacă de şapte ori se întoarce la tine, spunând: “Îmi pare rău!”, tu să-l ierţi!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 17,1-6
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: “Este imposibil să nu vină scandalurile, dar vai celui prin care vine! 2 Ar fi mai bine pentru el dacă i s-ar lega o piatră de moară de gât şi ar fi aruncat în mare, decât să scandalizeze chiar şi numai pe unul dintre aceştia mici. 3 Fiţi atenţi cu voi înşivă! Dacă fratele tău păcătuieşte, mustră-l, iar dacă se converteşte, iartă-l! 4 Dacă păcătuieşte împotriva ta de şapte ori pe zi şi de şapte ori se întoarce la tine, spunând: «Îmi pare rău!», tu să-l ierţi!” 5 Apostolii i-au spus Domnului: “Măreşte-ne credinţa!” 6 Iar Domnul a spus: “Dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi spune sicomorului acestuia: «Dezrădăcinează-te şi plantează-te în mare!» şi v-ar asculta”.
Cuvântul Domnului
Rugăciunea credincioși
Fraților preaiubiți, în textul evangheliei de astăzi am văzut cum Isus ne-a dat o responsabilitatea imensă, aceea de a-l imita pe el în iertarea sa. Să spunem împreună:
R. Ascultă-ne Doamne!
- Ne rugăm ca Biserica să nu împovăreze oameni peste puterile lor, ci mereu să încurajeze și să ierte oameni atunci când au parte de eșecuri. R.
- Ne rugăm ca relația noastră cu ceilalți să fie extinsă și la cei care au nevoie de iertarea noastră. R.
- Ne rugăm ca noi să iubim virtutea și să avem onestitatea ca parte esențială a gândirii și a faptelor noastre. R.
- Ne rugăm ca noi să vedem înțelepciunea ca pe un prieten și să îi permitem să ne îndrume în deciziile noastre. R.
- Ne rugăm și pentru toți răposați noștri, ca ei să se odihnească în pace în casa Regelui veșnic. R.
Milostive Dumnezeule, dă-ne mâini curate și o inimă pură pentru ca să putem sta în prezența ta în jurul altarului Fiului tău pentru a-l adora și cinsti cu bucurie. Prin Cristos Domnul nostru. Amin.
Asupra Darurilor
Ant. la Împărtășanie Cf. Ps 22,1-2
Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic; el mă paşte pe păşuni verzi, mă conduce la ape de odihnă.
După Împărtășanie
Întăriţi de această hrană sfântă, îţi aducem, Doamne, mulţumire şi implorăm îndurarea ta, ca revărsarea Duhului Sfânt să-i păstreze statornici în dreptate pe aceia care au fost îmbrăcaţi cu putere de sus. Prin Cristos, Domnul nostru.
Luni din săptămâna a 32-a de peste an – 2
Lc 17,1-6
Ispita la păcat
Cineva spusese la un moment dat că ispita este cea care ne îndreaptă spre păcat. Dumnezeu nu poate fi ispitit (Iac 1,13), însă noi putem fi ispitiți de dorințele noastre (Iac 1,13-15), de bani (1Tim 6,9), de lipsa de auto-examinare (Gal 6,1) și mândria lăudabilă a vieții (1In 2,16) și multe altele. Isus ne-a poruncit în repetate rânduri să ne rugăm pentru a putea fi feriți de ispită (Mt 6,13) fiindcă Domnul este capabil să ne izbăvească de ea (2Pt 2,9).
Pasajul evangheliei de astăzi, luat din evanghelia după sfântul Luca, conține trei aspecte diferite, aspecte care sunt legate între ele. Primul aspect este inevitabila tentație care ne face să comitem păcat. Ispitele sunt inevitabile fiindcă noi suntem oameni păcătoși. Că noi tot putem alege să facem răul în ciuda harului lui Dumnezeu din noi.
Cuvântul grecesc pentru ispită sau tentație este cel de scandalon care este asemănător cu cuvântul românesc scandal. Semnificația originală a scandalului este aceea de capcană sau piatră de poticnire care face ca o persoană să alunece sau să cadă. Scandalurile erau cuvinte sau acțiuni care deveneau obstacole în calea oamenilor și care făceau ca lor să le fie din ce în ce mai dificil să creadă și să îl accepte pe Cristos și evanghelia sa. Cineva spusese că evrei erau de părere că era un păcat de neiertat ca cineva să învețe o altă persoană să păcătuiască. Dacă învățăm pe altcineva cum să facă un păcat atunci acea persoană va învăța și el la rândul lui pe altcineva să facă acel păcat, totul până când se pune în mișcare un adevărat lanț de păcate care 
nu va putea avea un sfârșit. Acesta e și motivul pentru care Isus îi avertizează pe discipoli lui dar și pe noi de responsabilitatea de a nu pune pietre de poticnire în calea celorlalți dar mai ales să nu dăm exemple rele ce ar putea să îi ducă pe ceilalți la păcat.
Al doilea aspect este despre iertarea și împăcarea continuă. Este adevărat că păcatul este un lucru serios și foarte grav. Efectele negative ale păcatului sunt multe, precum: ofensarea lui Dumnezeu, distrugerea conștiinței și a sufletului nostru, împietrirea inimilor noastre, crearea de obiceiuri rele, pierderea harului și a puterii de voință, alegere, crearea de distanțe, dificultate în rugăciune și altele. Însă a duce pe alți la păcat este un lucru mult mai serios și distructiv fiindcă, ca și creștini, suntem chemați să trăim și să învățăm viața lui Cristos altora. Singura noastră alinare e aceea că dacă un frate de al nostru sau o soră a comis cu desăvârșire un păcat atunci el sau ea ar trebui corectat. Iar dacă el sau ea se căiește atunci trebuie să fie și iertat. Va trebui să fie iertat chiar dacă comite aceiași ofensă de mai multe ori de fiecare dată. Dacă își exprimă durerea sinceră, atunci este iertată. Wow!
Al treilea aspect este despre credință, care constă în, încrederea deplină în Dumnezeu. Apostoli i-au cerut lui Isus să le mărească credința. Însă să nu uităm răspunsul pe care Isus l-a dat. Isus nu le-a spus: Da, am să vă fac să aveți o credință imensă. Ci mai degrabă a spus, Dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de
muştar, aţi spune sicomorului acestuia: «Dezrădăcinează-te şi plantează-te în mare!» şi v-ar asculta” (v.6). Isus spunea că este bine dacă credința ta este mică, doar folosești-o. El va avea grijă ca să primești restul. Prin ochii credinței noi am putea fi capabili să înțelegem urâțenia păcatului și vom găsi motivația de a evita ceea ce îi displace lui Dumnezeu și de a face doar ceea ce îi place lui.
În încheiere vă invit să reflectăm asupra cuvintelor lui Billy Graham care spunea: Păcatul este atunci când folosim ispita pentru a ceda. Amin
Alte teme omiletice și catehetice
- Înțelepciunea ca diferită de inteligență.
- Seriozitatea conducerii celorlalți la păcat.
- Credința face totul posibil.
Luni din săptămâna a 32-a de peste an – 2
Lc 17,1-6 Ispita la păcat Cineva spusese la un moment dat că ispita este cea care ne îndreaptă spre păcat. Dumnezeu nu poate fi ispitit (Iac 1,13), însă noi putem
Luni din săptămâna a 32-a de peste an – 1
Pasajul evangheliei de astăzi, luat din evanghelia după sfântul Luca, conține trei aspecte diferite, aspecte care sunt legate între ele....
