Luni din săptămâna a 5-a a Paştelui
Fer. Ieremia Valahul, călug. **; Sf. Victor, m.
Culoare: alb
Psaltire: I
Liturghie proprie,
prefaţă pentru Paşti (II, III, IV sau V)
Fap 11,1-18
Ps 41 şi 42
In 10,1-10
Ant. la intrare
A înviat păstorul cel bun, care şi-a dat viaţa pentru oile sale şi a binevoit să moară pentru turma sa, aleluia!
Rugăciunea Zilei
Fă, te rugăm, Doamne, ca familia ta, ocrotită de ajutorul permanent al dreptei tale părinteşti şi, ferită de orice rău prin învierea Fiului tău unul-născut, să se bucure necontenit de darurile tale cereşti. Prin Domnul nostru Isus Cristos.
LECTURA I
Noi vă aducem vestea cea bună, ca să vă întoarceţi de la faptele acestea fără sens, la Dumnezeul cel viu.
Citire din Faptele Apostolilor 14,5-18
În zilele acelea, când la Iconiu păgânii şi iudeii, împreună cu conducătorii lor, făceau planuri ca să-i maltrateze şi să-i bată cu pietre pe Paul şi Barnaba, 6 ei şi-au dat seama şi au fugit în cetăţile Licaoniei, la Listra şi Derbe şi în împrejurimi. 7 Acolo au predicat evanghelia. 8 În Listra zăcea un om fără vlagă în picioare, un olog din sânul mamei sale, care nu umblase niciodată. 9 El l-a auzit pe Paul vorbind. Acesta, privindu-l cu atenţie şi văzând că are credinţă pentru a fi salvat, 10 i-a zis cu glas puternic: “Ridică-te! Stai drept pe picioarele tale!” El a sărit şi a început să umble. 11 Văzând mulţimile ceea ce făcuse Paul, au strigat în graiul lor licaonian, zicând: “Zeii cu chip de om au coborât la noi!” 12 Pe Barnaba îl numeau Zeus, iar pe Paul, Hermes, pentru că el era purtătorul de cuvânt. 13 Preotul lui Zeus, care era la intrarea cetăţii, aducând tauri şi ghirlande la porţi, voia, împreună cu mulţimile, să aducă jertfă. 14 Auzind aceasta, apostolii Barnaba şi Paul şi-au sfâşiat hainele şi au alergat în mulţime, strigând: 15 “Oameni buni, de ce faceţi acestea? Şi noi suntem nişte simpli oameni ca şi voi. Noi vă aducem vestea cea bună ca să vă întoarceţi de la faptele acestea fără sens la Dumnezeul cel viu, care a făcut cerul, pământul şi marea şi toate câte sunt în ele. 16 În generaţiile trecute, el a permis ca toate neamurile să meargă pe căile lor, 17 deşi n-a încetat să dea mărturie prin binefacerile sale, dând ploi din ceruri şi anotimpuri roditoare, săturând cu hrană şi bucurie inimile voastre”. 18 Şi, spunând acestea, cu greu au liniştit mulţimile ca să nu le aducă jertfă.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 113b(115),1-2.3-4.15-16 (R.: 1)
R.: Numelui tău, Doamne, i se cuvine glorie.
sau:
Aleluia.
1 Nu nouă, Doamne, nu nouă, ci numelui tău dă glorie
pentru bunătatea şi adevărul tău!
2 De ce să spună neamurile:
“Unde este Dumnezeul lor?” R.
3 Dumnezeul nostru este în ceruri
şi face tot ce-i place.
4 Idolii lor sunt argint şi aur,
lucrarea mâinilor omului. R.
15 Să fiţi binecuvântaţi de Domnul,
care a făcut cerul şi pământul!
16 Cerurile, cerurile sunt ale Domnului,
pământul însă l-a dăruit fiilor oamenilor. R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 14,26cd
(Aleluia) Duhul Sfânt vă va învăţa toate şi vă va aminti toate câte vi le-am spus. (Aleluia)
EVANGHELIA
Mângâietorul, pe care îl va trimite Tatăl, vă va învăţa toate.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 14,21-26
În acel timp, Isus a spus discipolilor săi: “Cine are poruncile mele şi le păzeşte, acela mă iubeşte, iar cine mă iubeşte va fi iubit de Tatăl meu şi eu îl voi iubi şi mă voi revela lui”. 22 Iuda, nu Iscarioteanul, i-a zis: “Doamne, cum se face că ai să ni te revelezi nouă, şi nu lumii?” 23 Isus a răspuns şi i-a zis: “Dacă cineva mă iubeşte, va păzi cuvântul meu; Tatăl meu îl va iubi şi vom veni la el şi ne vom face locuinţă la el. 24 Cine nu mă iubeşte nu păzeşte cuvintele mele, iar cuvântul pe care îl ascultaţi nu este al meu, ci al Tatălui care m-a trimis. 25 V-am spus acestea cât timp mai rămân cu voi. 26 Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe care îl va trimite Tatăl în numele meu, vă va învăţa toate şi vă va aminti toate câte vi le-am spus eu”.
Cuvântul Domnului
Rugăciunea credincioșilor
Fraților preaiubiți, Isus ne invită astăzi să păstrăm cuvântul său din iubire față de el, cel care ne-a iubit atât de mult încât și-a dat viața pe cruce pentru noi, dar mai ales care ne iubește pentru toată veșnicia. Să spunem împreună:
R. Ascultă-ne Doamne!
- Ne rugăm ca fiecare dintre noi să iubească poruncile lui Cristos și să le trăiască într-un spirit de credință și încredere. R.
- Ne rugăm ca laudele oamenilor să nu ne distragă niciodată de la Dumnezeu, sursa a tot ceea ce e bun și nobil și sfânt. R.
- Ne rugăm ca angajamentul lui Paul și al lui Barnaba de a-l proclama pe Cristos să fie cu toți cei care astăzi sunt insultați și amenințați din cauza mărturiei față de Isus. R.
- Ne rugăm noi să fim tot mai receptivi la chemarea Papei Francisc de a ne ruga rozariul zi de zi pentru pacea din Ucraina. R.
- Ne rugăm ca începutul săptămânii Laudato Si, în care celebrăm documentul papei Francisc asupra creației și a mediului înconjurător, să unească oameni de bună voință pentru a munci împreună împotriva schimbărilor climatice. R.
- Ne rugăm ca toți credincioși noștri răposați să se odihnească în pace în casa Regelui Veșnic. R.
Dumnezeule atotputernic și bun, binecuvântează te rugăm lumea noastră cu pacea care poate proveni numai din inima Domnului nostru Isus Cristos, înviat glorios din morți. Tu care viețuiești și domnești în toți veci vecilor. Amin
Asupra Darurilor
Ant. la Împărtășanie In 14,27
„Pace vă las vouă, pacea mea v-o dau vouă”, spune Domnul; „eu nu v-o dau aşa cum o dă lumea”, aleluia.
După Împărtășanie
Dumnezeule atotputernic şi veşnic, care, prin învierea lui Cristos, ne reînnoieşti pentru viaţa veşnică, te rugăm, înmulţeşte în noi roadele tainei pascale şi revarsă în inimile noastre puterea hranei aducătoare demântuire. Prin Cristos, Domnul nostru.
Luni din săptămâna a 5-a a Paștelui – 1
In 14, 21-26
Avocatul
În zilele noastre, cuvântul iubire a fost prea mult folosit, abuzat, subestimat. Însă un lucru e sigur că iubirea este identificată atât ca nevoie primară a oamenilor cât și ca cea mai mare necesitate a omenirii. De aceea, cuvântul iubire apare în cele mai mari discursuri și poezii mult mai mult decât oricare alt cuvânt. Însă cu ce fel de iubire avem dea face aici? Harold Sara, un autor creștin, în cartea lui Cântarea de bucurie în lumea unui cuplu, propune o definiție pozitivă a iubirii cu care ar trebui să ne preocupăm. El spune că există o mare diferență între a iubi și a fi iubit. Iubirea este o decizie, un angajament la a-ți păsa, iar tu poți lua acea decizie în ciuda temperaturii inimii tale. A fi îndrăgostit de cineva este ceva măreț, însă iubirea transcende emoțiile ce ne atrag sexual de celălalt.
Iubirea este una dintre cele mai mari teme creștine. Noi, creștini, suntem învățați că Dumnezeu este iubire, că iubirea este cea care l-a pus pe Isus pe cruce și că trebuie să ne iubim aproapele precum ne iubim pe noi înșine. De fapt, noi ar trebui să simțim o iubire prin care să fim gata să ne dăm viețile pentru celălalt.
Evanghelia de astăzi, care face parte din discursul de la ultima cină, Isus vorbește despre iubirea pe care o are pentru discipoli săi și despre iubirea Tatălui său. Isus îi îndeamnă să își dovedească iubirea lor pentru el prin loialitatea și ascultarea lor față de cuvântul său. Sfântul Augustin, comenta această iubire spunând că Domnul ne iubește pe fiecare dintre noi ca și cum ar exista doar unul singur de iubit. Dumnezeu ne iubește pe fiecare dintre noi, iar această iubire este atât de reală și tangibilă după cum este iubirea unei mame pentru copilul ei, deoarece el ne face să îl cunoaștem în mod personal și să creștem în conștientizarea marii sale iubirii pentru noi. Cum putem știi și cum putem fi siguri de iubirea lui Dumnezeu? Cineva a spus că Duhul Sfânt ne ajută să creștem în cunoașterea lui Dumnezeu și a marii sale iubirii. Duhul ne deschide să experimentăm iubirea lui Dumnezeu și să fim siguri de prezența continuă a Domnului în noi. Duhul Sfânt deschide și urechile noastre pentru a putea auzi și înțelege cuvântul lui Dumnezeu.
Într-o zi, autorul H. Spurgeon, mergea pe un drum de țară englezesc cu un prieten. Precum mergeau ei pe drum, evanghelistul a observat un hambar cu o morișcă de vânt pe acoperișul ei. În vârful moriștii erau scrise aceste cuvinte: Dumnezeu este iubire. Spurgeon i-a spus prietenului său că el crede că e un pic cam nepotrivit locul acela pentru un astfel de mesaj, fiindcă moriștile de vânt sunt schimbătoare, a spus el, însă iubirea lui Dumnezeu este constantă.
Nu sunt de acord cu tine în ceea ce privește acele cuvinte, Carol, i-a spus prietenul său. Tu nu i-ai înțeles semnificația. Acel semn indică adevărul: indiferent de cum bate vântul, Dumnezeu este iubire.
Ascultăm cu atenție cuvântul lui Dumnezeu și îl credem? Să îi cerem Duhului Sfânt să ne înflăcăreze inimile cu iubirea lui Dumnezeu și cu cuvântul său. Amin
Alte teme de predici sau cateheze
- Cristos ca centru al vieților noastre.
- Locul modelelor umane.
- O credință ce trece dincolo de om.
Luni din săptămâna a 5-a a Paştelui – 1
Iubirea este una dintre cele mai mari teme creștine. Noi, creștini, suntem învățați că Dumnezeu este iubire, că iubirea este cea care l-a pus pe Isus pe cruce și că trebuie să ne iubim aproapele precum ne iubim pe noi înșine.
Luni din săptămâna a 5-a a Paştelui – 3
În textul evangheliei de astăzi vom vedea cum apostoli, în cadrul Cinei cele de Taină, erau abătuți fiindcă tocmai aflase că Isus nu va mai fi cu ei din punct de vedere fizic. El i-a asigurat că prezența sa trupească va fi înlocuită de ceva mult mai minunat și la fel de intim. Dacă până acum ei au fost capabili să îl vadă fizic, să îl audă...
Luni din săptămâna a 5-a a Paştelui – 2
Însă, la baza tuturor acestor constituții religioase se află o singură poruncă, care este și cea mai importantă dintre toate, adică porunca iubirii. Și îl vom auzi astăzi pe Cristos spunându-ne că Cine are poruncile mele şi le păzeşte, acela mă iubeşte...
