Marti din săptămâna a 2-a de peste an

marti, 19 ianuarie 2021

Marţi din săptămâna a 2-a de peste an

Ss. Marius şi Marta, soţi m.

Culoare:    verde
Psaltire
:    II

Liturghie la alegere,
prefaţă comună

Evr 6,10-20
Ps 110
Mc 2,23-28

LECTURA I

Avem speranţa ca o ancoră a sufletului, sigură şi puternică.

Citire din Scrisoarea către Evrei 6,10-20
Fraţilor, Dumnezeu nu este nedrept încât să uite faptele voastre şi iubirea pe care aţi arătat-o faţă de numele lui, când i-aţi slujit pe sfinţi şi-i slujiţi. 11 Dorim însă ca fiecare dintre voi să arate aceeaşi râvnă în desăvârşirea speranţei până la sfârşit, 12 astfel încât să nu fiţi nepăsători, ci imitatorii acelora care, prin credinţă şi răbdare, moştenesc promisiunile. 13 De fapt, când Dumnezeu i-a dat promisiunea lui Abraham, pentru că nu putea să jure pe cineva mai mare, s-a jurat pe sine, spunând: 14 “Cu adevărat te voi copleşi de binecuvântări şi te voi înmulţi la nesfârşit”. 15 Şi astfel, aşteptând cu îndelungă răbdare, Abraham a obţinut cele promise. 16 Oamenii jură pe cineva mai mare şi jurământul este pentru ei o garanţie care pune capăt oricărei neînţelegeri. 17 De aceea, voind să arate moştenitorilor promisiunii, într-un mod şi mai clar, neclintirea hotărârii sale, Dumnezeu s-a legat cu jurământ 18 pentru ca, prin două fapte neschimbătoare, în care este imposibil ca Dumnezeu să fi minţit, noi, care căutăm scăpare, să avem o încurajare puternică pentru a ţine cu tărie speranţa care ne-a fost propusă. 19 Pe aceasta o avem ca o ancoră a sufletului, sigură şi puternică, ce pătrunde dincolo de catapeteasmă, 20 unde a intrat pentru noi, ca premergător, Isus, devenit pentru veşnicie mare preot, după rânduiala lui Melchisedec.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL

Ps 110(111),1-2.4-5.9 şi 10c (R.: cf. 5b)
R.: Domnul îşi aduce aminte în veci de alianţa sa.
sau:
Aleluia.

1 Îl voi lăuda pe Domnul din toată inima,
în sfatul celor drepţi, în mijlocul comunităţii.
2 Mari sunt lucrările Domnului,
vrednice de luat în seamă
de către toţi cei care îşi găsesc plăcerea în ele. R.

4 El a lăsat o amintire a minunilor sale:
Domnul este milostiv şi plin de îndurare,
5 dă hrană celor ce se tem de el
îşi aduce aminte în veci de alianţa sa. R.

9 El trimite poporului său răscumpărarea,
stabileşte pe veci alianţa sa.
Sfânt şi înfricoşător este numele lui.
10c Lauda lui rămâne pentru totdeauna. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE             cf. Ef 1,17-18

(Aleluia) Tatăl Domnului nostru Isus Cristos să pătrundă inimile noastre cu lumina sa, ca să putem înţelege speranţa pe care ne-o dă chemarea noastră. (Aleluia)

EVANGHELIA

Sâmbăta a fost făcută pentru om şi nu omul pentru sâmbătă.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 2,23-28
Într-o zi de sâmbătă, Isus trecea printre lanuri de grâu. Pe drum, discipolii săi au început să rupă spice. 24 Atunci fariseii i-au spus: “Uite-i! De ce fac ce nu este permis în zi de sâmbătă?” 25 Iar el le-a spus: “Nu aţi citit niciodată ce a făcut David când ducea lipsă şi i-a fost foame lui şi celor care erau cu el, 26 cum a intrat în casa lui Dumnezeu pe vremea marelui preot Abiatar şi a mâncat pâinile ofrandei pe care nu aveau voie să le mănânce decât preoţii şi a dat şi celor care erau cu el?” 27 Şi le-a spus: “Sâmbăta a fost făcută pentru om şi nu omul pentru sâmbătă; 28 pentru că Fiul Omului este stăpân şi al sâmbetei”.

Cuvântul Domnului

Marti din săptămâna a 2-a de peste an – 1

Mc 2,23-28

Discipoli și Sabatul

Care este intenția principală din spatele cele de-a treia porunci a lui Dumnezeu: Să sfințești ziua Domnului, (Ex 20,8-10)? Farisei în textul evangheliei de astăzi l-au confruntat pe Isus asupra problemei păstrării zilei de Sabat, sfântă. S-a spus că odihna de sabat trebuie să fie un timp de reamintire și de celebrare a bunătății lui Dumnezeu și a bunătății lucrărilor sale atât din creație cât și de mântuire; o zi anume pentru a-l adora și cinsti pe Dumnezeu, a operei sale de creație și de răscumpărare pentru noi. Are scopul de a întrerupe munca noastră de zi cu zi pentru ca corpul nostru să poată avea parte de odihna necesară și de reîmprospătare. Discipoli lui Isus sunt certați de către cărturari și farisei, nu pentru că rupeau spicele de grâu din lan și le mâncau, ci pentru că făceau aceasta în zi de Sabat. În apărarea discipolilor săi, Isus a argumentat, folosindu-se de scriptură, că nevoile umane au precedent asupra obiceiurilor rituale. Și a spus, Sâmbăta a fost făcută pentru om și nu omul pentru sâmbătă; pentru că Fiul Omului este stăpân și al sâmbetei”.

Prin a spune Fiul Omului este stăpân și al sâmbetei”, Isus le spune de fapt că El este centrul casei noastre, a familiei, relațiilor dintre soți și că El este centrul vieților noastre. Dar mai ales că: Unu, El este centrul cultului nostru dat lui Dumnezeu. Și a spus că El este stăpân și al sâmbetei. Această afirmație îi surprinde pe ascultători lui însă este adevărată. El trebuie să fie centrul întregului nostru cult religios. Conciliul Vatican II în Constituția despre sfânta liturgie la numărul 7 ne descrie foarte frumos acest lucru când a scos în evidență că Cristos este mereu prezent în Biserica sa, mai ales în acțiunile liturgice. El este prezent în jertfa sfintei Liturghii, atât în persoana preotului, oferindu-se acum prin slujirea acestuia, el care s-a oferit odinioară pe cruce, cât mai ales sub speciile euharistice. El e prezent în sacramente prin puterea sa, așa încât, atunci când cineva botează, Cristos însuși este cel care botează. E prezent în cuvântul său, căci el este cel care vorbește în timp ce se citește în biserică sfânta Scriptură. În sfârșit, este prezent atunci când Biserica se roagă și aduce laude, el care a făgăduit: „Unde sunt doi sau trei adunați în numele meu, acolo sunt și eu în mijlocul lor” (Mt 18,20). Astfel, El este cu adevărat centrul întregii noastre adorări și cult.

Doi, El este centrul rugăciunii noastre personale. Prin a spune Fiul Omului este stăpân și al sâmbetei, El de fapt ne mai spune că este și centrul rugăciunii noastre personale. Chiar și sfântul Rozariu sau alte rugăciunii Mariane, sunt mai presus de toate rugăciunii centrare pe Cristos fiindcă ele sunt o contemplație a feței lui Cristos. Viețile noastre interioare și spirituale sunt destinate a fi o ancoră în relațiile personale, prietenii, amiciții ba chiar a unei iubirii arzătoare pentru Isus. Avem nevoie ca El să fie cu noi zi de zi. Iar astfel, El trebuie să fie Domnul călătoriei noastre spirituale.

Trei, El este centrul și baza moralității. Cristos a spus, Sâmbăta a fost făcută pentru om și nu omul pentru sâmbătă. Prin a rosti aceste cuvinte, Isus ne spune că legea morală este o consecință a însăși naturii omului și a destinului său supranatural. Cristos este cheia ultimă de a înțelege faptul că noi trebuie să urmărim binele în deciziile noastre morale de zi cu zi. Cristos, care este însăși fundația și explicația finală a binelui moral care va și judeca toate faptele noastre, bune și rele.  Tot ceea ce e bun ne duce la viața veșnică în Cristos, centrul istoriei umane și dă sens întregii realități.

În încheiere vă invit să medităm împreună la ceea ce spusese G.K. Chesterton, Nu ceea ce mănâncă oameni ci ceea ce digeră e ceea ce îi fac puternici. Nu ceea ce câștigăm ci ceea ce salvăm e ceea ce ne face bogați. Nu ceea ce citim ceea ce ne amintim e ceea ce ne face mai învățați. Nu ceea ce predicăm ci ceea ce punem în practică e ceea ce ne face creștini. Amin

//
Daca aveți vreo întrebare trimiteți-mi mesaj aici și va voi răspunde imediat!
Cu ce va pot ajuta?