Marți din săptămâna a 4-a de peste an
Sf. Veridiana, fc.
Culoare: verde
Psaltire: IV
Liturghie la alegere
prefaţă comună
2Sam 18,9-10.14b. 24-25a.30-19,1-3
Ps 85
Mc 5,21-43
Ant. la intrare Ps 105,47
Mântuieşte-ne, Doamne, Dum-nezeul nostru, şi adună-ne dintre neamurile păgâne, ca să preamă-rim numele tău cel sfânt şi să ne mândrim lăudându-te pe tine!
Rugăciunea Zilei
Doamne Dumnezeul nostru, dă-ne, te rugăm, harul, să te adorăm cu suflet neîmpărţit şi să-i iubim pe toţi oamenii cu iubirea ta. Prin Domnul nostru Isus Cristos.
LECTURA I
Fiul meu, Absalom, de ce n-am murit eu în locul tău?
Citire din cartea a doua a lui Samuel 18,9-10.14b.24-25a.30-32; 19,1-3
În zilele acelea, Absalom a ajuns pe neaşteptate în faţa slujitorilor lui David. Era călare pe un catâr. Catârul a ajuns sub ramurile unui stejar mare. Părul capului lui s-a agăţat de stejar şi el a rămas între cer şi pământ. Iar catârul care era sub el a trecut mai departe. 10 Un om a văzut şi i-a făcut cunoscut lui Ioab: “Iată, l-am văzut pe Absalom agăţat de un stejar”. 14b A luat trei săgeţi în mână şi le-a înfipt în inima lui Absalom, încă viu în mijlocul stejarului. 24 David şedea între cele două porţi. Străjerul a mers pe terasa porţii, spre zid; şi-a ridicat ochii şi s-a uitat. Şi, iată, un om alerga de unul singur! 25a Străjerul a strigat şi i-a dat de ştire regelui. 30 Regele i-a zis: “Stai aici deoparte!” Şi Ahimaaţ a stat deoparte. 31 Dar, iată, Cuşi a ajuns. Şi a zis Cuşi: “Domnul meu să primească vestea bună că Domnul te-a scăpat astăzi din mâna tuturor celor care s-au ridicat împotriva ta!” 32 Regele i-a zis lui Cuşi: “Îi este bine tânărului Absalom?” Cuşi i-a răspuns: “Ca tânărul acesta să fie duşmanii domnului meu, regele, şi toţi cei care se ridică împotriva ta ca să-ţi facă rău!” 19,1 Regele s-a cutremurat şi a urcat în camera de deasupra porţii şi a plâns. În timp ce mergea spunea: “Fiul meu Absalom! Fiul meu, fiul meu Absalom! De m-ar fi dat pe mine la moarte în locul tău! Absalom, fiul meu, fiul meu!” 2 I-au adus la cunoştinţă lui Ioab: “Iată, regele plânge şi jeleşte după Absalom”. 3 În ziua aceea, victoria a devenit doliu pentru tot poporul. Căci a auzit poporul în ziua aceea că regele era trist din cauza fiului său.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 85(86),1-2.3-4.5-6 (R.: 1a)
R.: Pleacă-ţi, Doamne, urechea, ia aminte şi răspunde-mi!
1 Pleacă-ţi, Doamne, urechea şi răspunde-mi,
pentru că sunt sărman şi în nevoi!
2 Păzeşte-mi sufletul, pentru că îţi sunt credincios!
Mântuieşte, Dumnezeul meu, pe slujitorul tău,
care şi-a pus încrederea în tine! R.
3 Ai milă de mine, Doamne,
către tine strig toată ziua!
4 Fă să se bucure sufletul slujitorului tău,
căci eu înalţ sufletul meu către tine, Doamne! R.
5 Căci tu, Doamne, eşti bun şi iertător,
plin de îndurare faţă de cei care te cheamă.
6 Pleacă-ţi urechea, Doamne, la rugăciunea mea;
ia aminte la glasul cererii mele! R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 8,17bc
(Aleluia) El a luat asupra lui slăbiciunile noastre şi a purtat bolile noastre. (Aleluia)
EVANGHELIA
Fetiţă, îţi spun scoală-te!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 5,21-43
În acel timp, după ce Isus a trecut din nou cu barca pe ţărmul celălalt, o mare mulţime s-a adunat la el, iar el stătea lângă mare. 22 Atunci a venit unul dintre conducătorii sinagogii, cu numele de Iair, şi, văzându-l, a căzut la picioarele lui 23 şi l-a rugat stăruitor, spunând: “Fetiţa mea e pe moarte. Vino şi pune-ţi mâinile peste ea, ca să fie vindecată şi să trăiască!” 24 Şi a plecat cu el. O mare mulţime îl urma şi îl îmbulzea. 25 Iar o femeie, care avea hemoragie de doisprezece ani 26 şi care suferise multe de la mulţi medici şi îşi cheltuise toată averea, dar nu-i folosise la nimic, dimpotrivă, ajunsese mult mai rău, 27 auzind despre Isus şi venind din spate prin mulţime, i-a atins haina; 28 căci îşi zicea: “De voi atinge chiar şi numai hainele lui, voi fi salvată”. 29 Îndată, hemoragia ei s-a oprit şi a ştiut în trupul ei că a fost vindecată de boală. 30 Isus şi-a dat seama îndată că o putere ieşise din el şi, întorcându-se către mulţime, a spus: “Cine mi-a atins hainele?” 31 Dar discipolii i-au zis: “Vezi că mulţimea te îmbulzeşte şi tu spui «Cine m-a atins»?” 32 Dar el privea de jur împrejur s-o vadă pe cea care făcuse aceasta. 33 Femeia, cuprinsă de frică şi tremurând, ştiind ce i se întâmplase, a venit şi s-a aruncat în faţa lui şi a spus tot adevărul. 34 Atunci el i-a spus: “Fiică, credinţa ta te-a mântuit; mergi în pace şi fii vindecată de suferinţa ta!” 35 Pe când mai vorbea încă, au venit de la conducătorul sinagogii, spunând: “Fiica ta a murit, de ce îl mai deranjezi pe învăţătorul?” 36 Dar Isus, neţinând seama de cuvântul spus, i-a zis conducătorului sinagogii: “Nu te teme, crede numai!” 37 Şi nu a permis nimănui să-l urmeze în afară de Petru, Iacob şi Ioan, fratele lui Iacob. 38 Când au venit la casa conducătorului sinagogii, a văzut frământare şi pe cei care plângeau şi boceau mult. 39 Intrând, le-a spus: “De ce vă agitaţi şi plângeţi? Copila n-a murit, ci doarme”. 40 Dar ei îl luau în râs. Însă el, dându-i afară pe toţi, a luat cu sine pe tatăl copilei, pe mama ei şi pe cei care erau cu el şi a intrat acolo unde era copila. 41 Atunci, prinzând copila de mână, i-a spus: “Talitha qum!”, ceea ce tradus înseamnă: “Fetiţă, îţi spun scoală-te!” 42 Fetiţa s-a ridicat îndată şi a început să umble. Ea avea doisprezece ani. Iar ei erau uimiţi peste măsură. 43 El le-a poruncit cu insistenţă ca nimeni să nu afle aceasta şi le-a spus să i se dea să mănânce.
Cuvântul Domnului
Rugăciunea credincioși
Fraților preaiubiți, cuvântul lui Dumnezeu de astăzi ne-a revelat durerea unor părinți din cauza morții unuia dintre copii lor. Să spunem împreună:
R. Ascultă-ne Doamne!
- Ne rugăm ca părinți care plâng moartea unui copil să primească Duhul mângâierii, luând aminte și de durerea regelui David la moartea fiului său Absalom, și să le prețuiască memoria cu recunoștință. R.
- Ne rugăm ca părinți care sunt neliniștiți sau tulburați de boala unui fiu sau fiică să găsească în puterea divină tot ceea ce au nevoie în aceste momente dificile. R.
- Ne rugăm ca femeile care trăiesc cu boli cronice să găsească inspirație în credința femeii din evanghelie și să se apropie de Isus în rugăciune, cu simplitate, încredere și umilință. R.
- Ne rugăm ca cei care celebrează noul an chinezesc să intre în anul tigrului cu tăria duhului, generozitatea inimii, și cu un angajament tot mai mare față de dreptate și respect. R.
- Ne rugăm ca toți credincioși noștri răposați, să fie iertați de păcate și prin mila lui Dumnezeu să se odihnească în pace. R.
Veșnice Dumnezeule, te rugăm să privești spre nevoile poporului tău dar mai ales să aibă milă față de noi toți și față de tot ceea ce îți cerem acum în rugăciune. Prin Cristos Domnul nostru. Amin
Asupra Darurilor
Ant. la Împărtășanie Cf. Ps 30,17-18
Fă să strălucească faţa ta peste slujitorul tău şi mântuieşte-mă în îndurarea ta; Doamne, să nu fiu făcut de ruşine, căci amstrigat spre tine!
După Împărtășanie
Întăriţi cu sacramentul răscumpărării noastre, te rugăm, Doamne, ca acest izvor de mântuire veşnică să sporească necontenit în noi credinţa adevărată. Prin Cristos, Domnul nostru.
Marți din săptămâna a 4-a de peste an – 2
Mc 5,21-43
Fiica lui Iar fi femeia cu hemoragie
Gary Thomas a relatat la un moment dat următoarea povestioară care s-a petrecut pe timpul în care George Bush încă era vice președinte, și mersese ca reprezentant al Statelor Unite la înmormântarea unui fost lider sovietic Leonid Brezhnev. Bush a fost profund mișcat de un protest tăcut făcut de către văduva lui Brezhnev. Aceasta a rămas complet nemișcată lângă sicriu chiar înainte ca acesta să fie închis și purtat de soldați, gest pentru care ea a avut nevoie de un curaj și de o speranță imensă. În acea clipă s-a aplecat și a făcut semnul sfintei Cruci pe pieptul soțului ei. Acest gest a fost considerat ca un act de nesupunere civilă. S-a spus că soția unui om cu o putere atât de mare seculară și atee a sperat că soțul ei s-a înșelat și că a greșit. Ea a sperat că există viață după moarte și că acea viață a fost cel mai bine reprezentată de Isus care a murit pe cruce și că același Isus s-ar putea îndura de soțul ei.
În textul evangheliei de astăzi am văzut cum două persoane se apropie de Isus pentru a-i cere să facă ceva pentru ei. Oficialul sinagogi îi cere lui Isus să își 
pună mâna peste fiica lui muribundă iar pe femeia bătrână să o vindece Isus de hemoragia ei de care suferea deja de 12 ani de zile. Însă oare ce i-a făcut să se apropie de Isus? Ce i-a atras la Isus? Să fie speranța unui miracol sau a unui cuvânt de alinare față de afecțiunile lor? Iar răspunsul este simplu, amândouă. Isus oferă speranță mai ales acelor persoane care se află în anumite circumstanțe disperate și lipsite de ajutor, care par să nu fie cauzate de mâna omului. Isus rostea cuvinte de speranță pentru ei. Femeii i-a spus, Fiică, credința ta te-a mântuit. Mergi în pace și fi vindecată de afecțiunea ta.
Apoi Isus a mai oferit speranța divină și unui tată care tocmai își pierduse copilul său preaiubit. El a fost enorm de curajos în gestul său de a merge la Isus chiar și cu riscul atragerii disprețului din partea rudelor și a prietenilor săi. Ba chiar și bocitoarele angajate de el au început să îl disprețuiască iar durerea lor era lipsită de orice speranță. Însă Isus le demonstrează că s-au înșelat și o ia pe fetiță de mână și o eliberează din strâmtoarea morții. Petru Crisologul, un părinte al bisericii din secolul 5 comentase asupra acestui miracol că: Acest om a fost un conducător al sinagogii și o persoană care cunoștea bine legea. El cu siguranță citise că Dumnezeu crease toate lucrurile prin cuvântul său însă l-a creat pe om cu propriile sale mâinii. Prin urmare, s-a încrezut în Dumnezeu că fiica lui avea să fie recreată și avea să reprimească viața de la aceleași mâini care, din câte știa el, o crease mai dinainte… Cel care și-a pus mâinile asupra ei pentru a o face din nimic, acum își pune din nou mâinile asupra ei pentru a reface ceea ce pierise.
Speranța este esențială vieții creștine. Avem un drept și o datorie să ne încredem în faptul că Dumnezeu, care ne-a iubit și care ne-a chemat la viața veșnică, nu ne va abandona. Catehismul Bisericii Catolice ne spune că la Botez Dumnezeu a plantat în viața fiecărui creștin virtutea teologică a speranței (CBC 1813). Speranța pe care o primesc creștini e un adevărat dar divin. Nu e o dorință omenească superficială ci o încredere sigură că Dumnezeu însuși ne oferă puterea de a o exercita. Harul său ne cheamă să facem mai multe acte de speranță, și încrederea în el pe care el dorește ca noi să o avem. El ne invită pe fiecare dintre noi să facem viața tuturor mai puternică și mai fericită prin a nu refuza niciodată să înaintăm plin de speranță spre el (CBC 1818).
Așa că întrebarea e, Ne apropiem noi de Domnul cu credința și speranța așteptată de la noi? Amin
Alte teme de predici sau cateheze
- David ca tată.
- Durerea pierderii unui copil.
- Copii cu părinți divorțați.
Marţi din săptămâna a 4-a de peste an – 2
Mc 5,21-43 Fiica lui Iar și femeia cu hemoragie Gary Thomas a relatat la un moment dat următoarea povestioară care s-a petrecut pe timpul în care George Bush încă era
Marţi din săptămâna a 4-a de peste an – 1
În textul evangheliei de astăzi vom vedea cum două persoane se apropie de Isus pentru a-i cere să facă ceva pentru ei. Oficialul sinagogi îi cere lui Isus să își pună mâna peste fiica lui muribundă iar pe femeia bătrână să o vindece Isus...
