Miercuri din săptămâna a 2-a a Paştelui
Sf. Leon al IX-lea, pp.
Culoare: alb
Psaltire: II
Liturghie proprie,
prefaţă pentru Paşti (II, III, IV sau V)
Fap 5,17-26
Ps 33
In 3,16-21
Ant. la intrare Cf. Ps 17,50; 21,23
Te voi preamări, Doamne, înaintea popoarelor şi voi vesti numele tău fraţilor mei, aleluia.
Rugăciunea Zilei
Celebrând şi acum, ca în fiecare an, misterul prin care firea omenească, reînnoită întru demnitatea de la început, a primit speranţa învierii, noi implorăm cu umilinţă, Doamne, îndurarea ta, pentru ca ceea ce sărbătorim prin credinţă să cuprindem prin iubire neîncetată. Prin Domnul nostru Isus Cristos.
LECTURA I
Iată, bărbaţii pe care i-aţi aruncat în închisoare stau în templu şi învaţă poporul!
Citire din Faptele Apostolilor 5,17-26
În zilele acelea, ridicându-se marele preot şi toţi cei care erau cu el, adică gruparea saduceilor, s-au umplut de mânie, 18 au pus mâinile pe apostoli şi i-au aruncat în închisoarea publică. 19 Dar un înger al Domnului a deschis porţile închisorii în timpul nopţii şi, scoţându-i, le-a zis: 20 “Mergeţi, staţi în templu şi vestiţi poporului toate aceste cuvinte de viaţă!” 21 Ei au ascultat, au intrat dis-de-dimineaţă în templu şi învăţau. Venind marele preot şi cei care erau cu el, au convocat Sinedriul şi sfatul bătrânilor fiilor lui Israel şi au trimis la închisoare ca să-i aducă. 22 Dar când au ajuns, servitorii nu i-au găsit în închisoare. Atunci, întorcându-se, le-au făcut cunoscut, zicând: 23 “Închisoarea am găsit-o încuiată în toată siguranţa şi pe paznici stând în faţa porţilor, dar, deschizând, n-am găsit pe nimeni înăuntru”. 24 Când au auzit aceste cuvinte, comandantul gărzii templului şi arhiereii erau nedumeriţi cu privire la ei, ce-ar fi putut însemna aceasta. 25 Dar a sosit cineva şi le-a dat de veste: “Iată, bărbaţii pe care i-aţi aruncat în închisoare stau în templu şi învaţă poporul!” 26 Atunci, comandantul gărzii, împreună cu servitorii, au plecat şi i-au adus, dar nu cu forţa, pentru că se temeau de popor că i-ar fi putut bate cu pietre.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 33(34),2-3.4-5.6-7.8-9 (R.: cf. 7a)
R.: Când cel sărac strigă, Domnul îl ascultă.
sau:
Aleluia.
2 Îl voi binecuvânta pe Domnul în orice timp,
lauda lui va fi fără încetare în gura mea.
3 Să se laude sufletul meu în Domnul!
Să audă cei umili şi să se bucure! R.
4 Preamăriţi-l pe Domnul împreună cu mine,
să înălţăm numele lui împreună!
5 L-am căutat pe Domnul şi el mi-a răspuns
şi m-a eliberat de orice teamă. R.
6 Priviţi la el şi veţi fi luminaţi
şi feţele voastre nu se vor acoperi de ruşine!
7 Acest sărac a strigat şi Domnul l-a ascultat
şi l-a scăpat din toate strâmtorările sale. R.
8 Îngerul Domnului veghează lângă cei ce se tem de el
şi-i scapă din primejdie.
9 Gustaţi şi vedeţi cât de bun este Domnul,
fericit omul care îşi caută în el refugiu! R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 3,16
(Aleluia) Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unul născut, ca oricine crede în el să aibă viaţa veşnică. (Aleluia)
EVANGHELIA
Dumnezeu l-a trimis pe Fiul său, ca lumea să fie mântuită prin el.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 3,16-21
În acel timp, Isus i-a spus lui Nicodim: “Într-adevăr, atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unul născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. 17 Pentru că Dumnezeu nu l-a trimis pe Fiul său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin el. 18 Cine crede în el nu este judecat, însă cine nu crede a fost deja judecat pentru că nu a crezut în numele Fiului unic al lui Dumnezeu. 19 Aceasta este judecata: lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. 20 Căci oricine face fapte rele urăşte lumina şi nu vine la lumină ca să nu-i fie descoperite faptele. 21 Însă oricine face adevărul vine la lumină ca să se vadă că faptele sale sunt făcute în Dumnezeu”.
Cuvântul Domnului
Rugăciunea credincioși
Fraților preaiubiți, cuvintele lui Isus din textul evangheliei de astăzi sunt de o mare consolare fiindcă ne asigură de faptul că el a venit nu pentru a condamna lumea ci pentru a o salva. Să spunem împreună:
R. Ascultă-ne Doamne!
- Ne rugăm ca Dumnezeu să salveze lumea de crizele prezente, de pandemia de covid, de războiul din Ucraina, de foametea din Africa și Afganistan. R.
- Ne rugăm ca cei care s-au îndepărtat de credința lor creștină, să redescopere frumusețea și bunătatea lui Cristos în acest timp al învierii sale. R.
- Ne rugăm ca cei cărora le e frică de Cristos sau sunt plin de scrupule în practicile lor religioase, să ajungă la cunoașterea că Isus nu îi condamnă ci îi îmbrățișează cu mântuire. R.
- Ne rugăm ca poporul Ucrainian să aibă parte de pacea mult dorită a lui Cristos înviat. R.
- Ne rugăm ca toți credincioși noștri răposați, să vadă în ceruri strălucirea feței lui Dumnezeu. R.
Părinte atotputernic și iubitor, eliberează-ne te rugăm de toate fricile și grijile și dă-ne bucuria și pacea cunoașterii că Fiul tău Isus este cu noi până la sfârșitul lumii. Prin Cristos Domnul nostru. Amin
Asupra Darurilor
Ant. la Împărtășanie Cf. In 15,16.19
Eu v-am ales pe voi din lume şi v-am constituit ca să mergeţi şi să aduceţi rod, iar rodul vostru să rămână, aleluia.
După Împărtășanie
Te rugăm, Doamne, îndură-te şi fii alături de poporul tău, pe care l-ai îndestulat cu tainele cereşti, dă-i harul, ca, lepădând omul cel vechi, să ajungă la înnoirea vieţii. Prin Cristos, Domnul nostru.
Miercuri din săptămâna a 2-a a Paștelui – 1
In 3,16-21
Discursul cu Nicodim
Cu toți știm că o persoană care iubește cu adevărat nu are rețineri ci dă tot ce poate oferi, chiar și cele mai bune posesii pe care le are, pentru persoana iubită. Dumnezeu își dovedește iubirea sa pentru noi prin dăruirea singurului lucru care îl avea cel mai de preț, pe Fiul său preaiubit, care sa oferit, liber, ca jertfă lui Dumnezeu, pentru binele nostru ca sacrificiu de ispășire pentru păcatele noastre și ale lumii întregi. Iubirea sa nu este una exclusivă, doar pentru câțiva sau pentru o singură națiune, ci este o iubire răscumpărătoare ce ne îmbrățișează pe noi toți și pe lumea întreagă. El nu se odihnește până ce noi, copii săi rătăcitori, ne întoarcem acasă la el.
În timp ce reflectam asupra acestor cuvinte, mi-am amintit o poveste adevărată despre un tată erou pe nume John Griffith. În 1937 el lucra în Minnesota ca operator de coborâre a podului, un pod ce poate fi ridica, coborât sau dat într-o parte. Pentru ca un vas să treacă prin pod, John era nevoit să ridice podul, pentru ca un tren să treacă peste, el trebuia să îl coboare până la nivelul pământului.
Într-o zi când s-a dus la muncă l-a luat cu sine pe băiatul lui în vârstă de 8 ani. Băiatul se bucura jucându-se în jurul locului de muncă al tatălui său. Dintr-o dată John a văzut un vas venind. Imediat, a ridicat podul pentru a permite vasului să treacă prin pod. Dintr-o dată el a realizat că fiul lui nu se mai afla lângă el și a început să îl caute cu disperare.
Într-un final l-a văzut pe băiat cățărându-se pe roțile ce mișca podul! În acel moment a simțit cum un fior rece trecea prin trupul său. S-a grăbit să îl salveze pe băiat însă chiar în acel moment a auzit claxonul unui tren ce se apropria. A fost prins într-o dilemă! Dacă fugea să își salveze băiatul, trenul aflat în viteză se prăbușea, ucigându-i pe toți cei 400 de pasageri de la bord; însă dacă cobora podul își sacrifica propriul fiu. Așa că a făcut cea mai îngrozitoare decizie: a tras de maneta podului. Trenul e trecut cu pasageri necunoscând ce sacrificiu imens a trebuit să facă John pentru binele lor.
Ne întrebăm, de ce permite Dumnezeu să se întâmple acestea? Există multe persoane care pun sub semnul întrebării bunătatea lui Dumnezeu că dacă el este bun, de ce permite să se întâmple acestea? Însă ce ne învață credința noastră? Credința ne învață că Dumnezeu ne iubește pe noi și lumea așa de mult încât ni la trimis pe singurul său Fiu. Problema este că răul în lume este real și prezent și că aceste lucruri rele ne demonstrează faptul că mulți oameni, și chiar natura însăși cooperează cu puterea morții. Această putere a morții a fost înfrântă prin cruce, care a devenit sursa vieții eterne pentru noi toți.
Aș dori să închei cu o altă povestioară. Un călugăr medieval a anunțat că va predica în seara Duminicii următoare despre Iubirea lui Dumnezeu. Pe măsură ce umbrele cădeau iar lumina a încetat să vină prin ferestrele catedralei, comunitatea se aduna. În întunericul altarului, călugărul a aprins o lumânare și a dus-o la crucifix. Pentru început a luminat coroana de spini, apoi cele două mâini rănite, apoi semnul rănii de lance. În tăcerea care a căzut, a stins lumânarea și a părăsit altarul. Nu mai era nimic altceva de zis. Amin
Alte teme de predici sau cateheze
- Închisoarea pentru o cauză bună.
- Închisoarea spirituală.
- Iubirea lui Dumnezeu pentru lume.
- Condamnarea proprie.
Miercuri din săptămâna a 2-a a Paștelui – 1
Cu toți știm că o persoană care iubește cu adevărat nu are rețineri ci dă tot ce poate oferi, chiar și cele mai bune posesii pe care le are, pentru persoana iubită.
Miercuri din săptămâna a 2-a a Paștelui – 2
A fost odată un tată erou pe nume John Griffith. În 1937 acesta lucra în Minnesota, un oraș din Statele Unite, ca operator la un pod mobil, pod care poate fi ridicat și coborât sau dat deoparte. Pentru ca un vapor să poată trece...
