Miercuri din săptămâna a 20-a de peste an – 2

miercuri, 17 august 2022

Miercuri din săptămâna a 20-a de peste an

Ss. Miron, pr. m.; Eusebiu, pp.; Beatrice, călug.

Culoare:  verde
Psaltire
:   IV

Liturghie la alegere
prefaţă comună

Ez 34,1-11
Ps 22
Mt 20,1-16a

Ant. la intrare                           Ps 83,10-11

Dumnezeule, scutul nostru, priveşte şi vezi faţa Unsului tău. Căci mai bună este o zi în curţile tale, decât o mie în altă parte.

Rugăciunea Zilei

Dumnezeule, care le-ai pregătit daruri nevăzute celor care te iubesc, revarsă în inimile noastre căldura dragostei tale, pentru ca, iubindu-te în toate şi mai presus de toate, să dobândim făgăduinţele tale, care întrec orice dorinţă. Prin Domnul nostru Isus Cristos.

LECTURA I

Voi căuta oile mele din mâna păstorilor şi nu vor mai deveni pentru ei hrană.

Citire din cartea profetului Ezechiel 34,1-11
În zilele acelea, cuvântul Domnului a fost către mine: “Fiul omului, profeţeşte împotriva păstorilor lui Israel! Profeţeşte şi spune-le păstorilor: aşa spune Domnul Dumnezeu: «Vai de păstorii lui Israel care se păstoresc pe ei înşişi! Oare păstorii nu ar trebui să păstorească turma? 3 Voi mâncaţi grăsimea, vă îmbrăcaţi cu lâna şi o înjunghiaţi pe cea grasă, dar nu păstoriţi turma. 4 Pe cele slabe nu le întăriţi, pe cea bolnavă nu o vindecaţi, pe cea rănită nu o bandajaţi, pe cea rătăcită nu o aduceţi înapoi, pe cea pierdută nu o căutaţi, ci le stăpâniţi cu forţă şi cu brutalitate. 5 S-au împrăştiat pentru că nu era păstor. Au devenit hrană pentru toate animalele câmpului şi s-au împrăştiat. 6 Turma mea s-a rătăcit pe toţi munţii şi pe toate colinele înalte; s-a împrăştiat turma mea pe toată faţa pământului şi nu este cine să o caute şi nici cine să o observe». 7 De aceea, păstorilor, ascultaţi cuvântul Domnului! 8 «Viu sunt eu – oracolul Domnului Dumnezeu – într-adevăr, pentru că turma mea a devenit pradă, a devenit turma mea hrană pentru toate animalele câmpului din cauză că nu mai sunt păstori; deoarece păstorii mei nu caută turma mea, ci păstorii se păstoresc pe ei înşişi şi nu păstoresc turma mea». 9 De aceea, păstorilor, ascultaţi cuvântul Domnului! 10 Aşa spune Domnul Dumnezeu: «Iată, eu sunt împotriva păstorilor! Voi căuta turma mea din mâna lor şi-i voi face să înceteze de a mai păstori turma. Păstorii nu se vor mai păstori pe ei înşişi. Voi salva turma mea din gura lor şi nu va mai deveni pentru ei hrană». 11 Căci aşa spune Domnul Dumnezeu: «Iată, eu, eu însumi voi căuta turma mea şi o voi observa!»”

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL

Ps 22(23),1-3a.3b-4.5.6 (R.: 1)
R.: Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic.

1 Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic;
2 el mă paşte pe păşuni verzi,
mă conduce la ape de odihnă,
3a îmi înviorează sufletul. R.

3b Mă călăuzeşte pe cărări drepte de dragul numelui său.
4 Chiar dacă ar fi să umblu prin valea întunecată a morţii,
nu mă tem de niciun rău, căci tu eşti cu mine,
toiagul şi nuiaua ta mă mângâie. R.

5 Tu pregăteşti masă pentru mine în faţa asupritorilor mei,
îmi ungi capul cu untdelemn
şi paharul meu e plin de se revarsă. R.

6 Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi
în toate zilele vieţii mele
şi voi locui în casa Domnului
până la sfârşitul zilelor mele. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE                 Evr 4,12ad

(Aleluia)  Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi plin de putere; el judecă sentimentele şi gândurile inimii. (Aleluia)

EVANGHELIA

Ochiul tău este rău pentru că eu sunt bun?

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 20,1-16a
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi această parabolă: “Împărăţia cerurilor este asemenea stăpânului care a ieşit dis-de-dimineaţă ca să tocmească lucrători în via sa. 2 După ce s-a înţeles cu lucrătorii cu un dinar pe zi, i-a trimis în via lui. 3 Ieşind la ceasul al treilea, a văzut pe alţii stând în piaţă 4 şi le-a spus: «Mergeţi şi voi în vie şi ceea ce este drept vă voi da!» 5 Iar ei au plecat. Din nou a ieşit pe la ceasul al şaselea şi la al nouălea şi a făcut la fel. 6 Apoi a ieşit pe la ceasul al unsprezecelea şi a găsit pe alţii stând şi le-a spus: «De ce staţi aici toată ziua degeaba?» 7 I-au spus: «Pentru că nimeni nu ne-a tocmit». El le-a zis: «Mergeţi şi voi în vie!» 8 Când s-a lăsat seara stăpânul viei a spus administratorului său: «Cheamă lucrătorii şi dă-le plata, începând de la cei din urmă şi până la cei dintâi». 9 Venind cei de la ceasul al unsprezecelea, au primit câte un dinar. 10 Venind apoi primii, se gândeau că vor primi mai mult, dar au primit şi ei câte un dinar. 11 Primindu-l, murmurau împotriva stăpânului casei, 12 zicând: «Aceştia din urmă au lucrat o oră, iar tu i-ai tratat ca pe noi, care am suportat greutatea zilei şi arşiţa». 13 Dar el, răspunzând unuia dintre ei, a zis: «Prietene, nu te nedreptăţesc. Oare nu ne-am înţeles cu un dinar? 14 Ia ceea ce este al tău şi du-te! Eu vreau să dau acestuia din urmă ca şi ţie. 15 Nu-mi este permis oare să fac ceea ce vreau cu ceea ce este al meu? Sau ochiul tău este rău pentru că eu sunt bun?» 16a Astfel, ultimii vor fi primii”.

Cuvântul Domnului

Rugăciunea credincioși

Fraților preaiubiți, Isus ne-a învățat astăzi adevăratul spirit al generozității, și ne-a ajutat să ne eliberăm de sentimentul geloziei. Cu inimi libere să spunem cu toți împreună:

 R. Ascultă-ne Doamne!

  • Ne rugăm ca noi să nu simțim niciodată gelozia atunci când lucruri bune se întâmplă celor din jur, ci mai degrabă să ne bucurăm cu cei care se bucură. R.
  • Ne rugăm ca noi să fim mereu generoși în iubirea și respectul pe care îl oferim celor din jur. R.
  • Ne rugăm ca cei chemați la conducere să își accepte cu umilință responsabilitatea lor și să acționeze cu integritate. R.
  • Ne rugăm ca noi să respectăm mai mult experiența vieții celor tineri din societate și să luăm mai mult aminte la speranțele și entuziasmul lor. R.
  • Ne rugăm ca cei bolnavi și muribunzi să aibă parte de brațele pline de iubire ale lui Dumnezeu. R.
  • Ne rugăm ca toți răposați noștri, să fie conduși pe pășunile cerului de preasfânta noastră mamă, Maria. R.

Dumnezeule tu care ești păstorul nostru ceresc, veghează te rugăm asupra Bisericii tale și dă-ne harul ca toți să ajungem să locuim în casa ta cerească. Prin Cristos Domnul nostru. Amin

Asupra Darurilor

Primeşte, Doamne, darurile noastre, prin care se săvârşeşte un schimb minunat, pentru ca, oferindu-ţi ceea ce tu ne-ai dăruit, să ne învrednicim a te primi pe tine însuţi. Prin Cristos, Domnul nostru.

Ant. la Împărtășanie            Ps 129,7

La Domnul este îndurare şi belşug de mântuire.

După Împărtășanie

Prin aceste taine care ne-au făcut părtaşi de viaţa lui Cristos, te rugăm cu umilinţă, Doamne, ca, în bunătatea ta, să ne faci pe pământ tot mai asemănători cu chipul tău, ca să ne învrednicim de unirea deplină cu el în ceruri. El, care vieţuieşte şi domneşte în vecii vecilor.

Miercuri din săptămâna a 20-a de peste an – 2

Mt 20,1-16a

Parabola lucrătorilor în vie

Din teologie aflăm despre așa numitele conversații dinainte de culcare. Când e pe patul de moarte și reușește să aibă parte de o căință perfectă, noi crede, că el sau ea, indiferent de cât de păcătos a fost în viață va primi și iertarea desăvârșită.

Textul evangheliei de astăzi ne prezintă o parabolă care cu siguranță pentru mulți dintre noi pare destul de scandaloasă fiindcă ea ne oferă o imagine clară a lui Dumnezeu care este nedrept și incorect. Dacă citim această parabolă pentru prima oară vom ajunge la concluzia că există și o practică de muncă destul de nedreaptă. Însă relatarea trebuie citită dintr-un unghi complet diferit. În această parabolă, Isus dorește să ne ofere o lecție foarte importantă asupra generozității și iubirii lui Dumnezeu care ne sunt oferite ca daruri pure sau ca daruri gratuite fiecăruia dintre noi. Generozitatea înseamnă că noi ne bucurăm de succes și de norocul bun al celor din jur. Binecuvântările pe care ei le primesc ne dezvăluie bunătatea lui Dumnezeu. Însă ce este invidia? Invidia, spunea cineva, este un fel de boală spirituală ce restricționează inima ca ea să nu se poată bucura de binele celorlalți, dar mai ales de ceea ce primim de la el. Prin urmare, ca și copii ai lui Dumnezeu noi trebuie să fim fericiți fiindcă avem un Dumnezeu care este:

În primul rând, dornic să își umple casa cu poporul său. Avem un Dumnezeu care dorește să ne mântuiască și nu să ne condamne. Un Dumnezeu care, chiar și în ultima clipă, tot dorește să ne salveze sufletul. Cu alte cuvinte, El face ca mântuirea sa să fie complet accesibilă absolut tuturor. Această parabolă a lucrătorilor din vie ar putea fi la fel de bine redenumită ca și Parabola lucrătorilor buni, pentru faptul că Isus a scos în evidență milostivirea plină de iubire și de generozitate a Tatălui său, o iubire care caută cu disperare să îi salveze pe oameni și să le redea demnitatea de copii ai lui Dumnezeu.

În al doilea rând, Dumnezeu e dornic să ne salveze pe noi, copii săi. Însă această mântuire nu e transmisă prin unde radio ci prin convingere și mărturie plină de entuziasm a unei persoane care îl iubește pe Cristos nespus de mult, personal, o persoană care vede lumea ca un câmp de misiune gata pentru recoltare, a cărui viziune de credință pătrunde chiar și caracterele aparent lumești ale vieții de zi cu zi și are grijă ca să existe o bătălie între duh, o bătălie între bine și rău.

În al treilea rând, Dumnezeu e un Dumnezeu generos. Generozitatea înseamnă că noi ne bucurăm de succesul și de norocul bun al celorlalți. Scopul acestei parabole este acela de a sublinia adevărul că noi avem un Dumnezeu care este plin de compasiune, milostiv și generos. Acțiunile sale trec cu mult dincolo de capacitatea de înțelegere a dreptății și corectitudinii a oamenilor. Dumnezeu ne oferă binecuvântările sale nu pentru că le merităm ci pentru că ele sunt darurile sale pentru noi absolut gratuite.

Astfel, ca și copii ai săi noi va trebui să realizăm că mântuirea vine una câte una. Va trebui să știm că dacă dorim să fim apostoli săi autentici, chiar dacă nu suntem la TV sau dacă nu scriem cărți extrem de vândute, va trebui să mergem și să îi convingem pe ceilalți, nu doar prin exemplu și convingere, ci mai ales prin invitația la experimentarea proprie a acelei relații noi misterioase ce poate schimba viața complet.

Prin urmare, ceea ce va trebui noi să reținem astăzi e faptul că nu trebuie să fim răniți ci va trebui să fim recunoscători și să ne bucurăm că ceilalți vor fi chemați apoi și vor primi mântuirea. Astfel, provocarea noastră de astăzi e aceea de a privi la oameni cu care ne vom întâlni astăzi și să îi vedem așa cum îi vede și Dumnezeu. Amin

Alte teme omiletice și catehetice

  1. Responsabilitatea clerului.
  2. Convertirea pe patul de moarte.
  3. Convertirea: „bucuria în ceruri”.
//
Daca aveți vreo întrebare trimiteți-mi mesaj aici și va voi răspunde imediat!
Cu ce va pot ajuta?