Miercuri din săptămâna a 25-a de peste an
Ss. Mauriţiu, ofiţer, şi îns. m.; Silvan, pustnic
Culoare: verde
Psaltire: I
Liturghie la alegere
prefaţă comună
Esd 9,5-9
Ps Tob 13,2.3-4a.4.5.8
Lc 9,1-6
Ant. la intrare
Mântuirea poporului sunt eu Din orice strâmtorare vor striga spre mine, îi voi asculta şi voi fi Dumne-zeul lor în veci.
Rugăciunea Zilei
Dumnezeule care ai întemeiat toată legea sfântă în iubirea faţă de tine şi faţă de aproapele, dăruieşte-ne harul, ca, păzind poruncile tale, să ne învrednicim a ajunge la viaţa veşnică. Prin Domnul nostru Isus Cristos.
LECTURA I
Dumnezeu nu ne-a părăsit în sclavia noastră.
Citire din cartea lui Esdra 9,5-9
Eu, Esdra, în momentul ofrandei de seară, m-am sculat din umilirea mea, cu hainele şi mantaua sfâşiate, am căzut în genunchi şi mi-am întins mâinile spre Domnul Dumnezeul meu. 6 Şi am zis: “Dumnezeul meu, mi-e ruşine şi nu îndrăznesc să-mi ridic faţa către tine. Căci păcatele noastre s-au înmulţit până peste cap şi vinovăţiile s-au mărit până la ceruri. 7 Din zilele părinţilor noştri, noi suntem în mare vinovăţie; pentru păcatele noastre am fost daţi noi, regii noştri şi preoţii noştri în mâna regilor ţărilor, sabiei, captivităţii, prăzii şi ruşinii feţei, cum este astăzi. 8 Acum, pentru puţin timp a fost peste noi îndurare de la Domnul Dumnezeul nostru. A făcut să rămână pentru noi un rest şi să ne dea un ţăruş în locul său cel sfânt, ca Dumnezeul nostru să ne lumineze ochii şi să ne dea puţină alinare în sclavia noastră. 9 Căci noi suntem sclavi; dar Domnul Dumnezeul nostru nu ne-a abandonat în sclavia noastră, ci a îndreptat spre noi milostivirea înaintea regilor Persiei, dându-ne alinare, ca să ridicăm casa Dumnezeului nostru, să reparăm dărâmăturile ei, şi ne-a dat un zid în Iuda şi în Ierusalim”.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Tob 13,2.3-4a.4bcd.5.8 (R.: 2a)
R.: Binecuvântat este în veci Domnul Dumnezeul nostru!
2 Binecuvântat este în veci Dumnezeul cel viu
şi binecuvântată să fie împărăţia lui!
Căci el pedepseşte şi tot el se îndură;
El coboară în locuinţa morţilor,
până în adâncul pământului,
şi tot el scoate din pierzarea cea mare!
Nimic nu scapă de mâna lui. R.
3 Daţi mărturie despre el, fii ai lui Israel,
înaintea neamurilor,
căci el v-a împrăştiat printre ele!
4a Acolo, el v-a făcut cunoscută măreţia sa. R.
4bcd Înălţaţi-l înaintea a toată făptura!
El este Domnul şi Dumnezeul nostru.
El este părintele nostru
şi el este Dumnezeu în toţi vecii. R.
5 El vă va pedepsi pentru nelegiuirile voastre
şi el se va îndura de voi toţi
dintre toate neamurile printre care sunteţi împrăştiaţi. R.
8 Eu dau mărturie despre el în ţara captivităţii mele
şi arăt puterea şi măreţia lui neamului de păcătoşi.
Întoarceţi-vă, păcătoşilor, şi înfăptuiţi dreptatea înaintea lui!
Cine ştie dacă nu va vrea să-şi arate îndurarea faţă de voi! R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mc 1,15
(Aleluia) S-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu. Convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie! (Aleluia)
EVANGHELIA
I-a trimis să predice împărăţia lui Dumnezeu şi să-i vindece pe cei bolnavi.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 9,1-6
În acel timp, chemându-i pe cei doisprezece, Isus le-a dat autoritate asupra tuturor diavolilor şi puterea de a vindeca boli; 2 apoi i-a trimis să predice împărăţia lui Dumnezeu şi să-i vindece pe cei bolnavi. 3 Şi le-a spus: “Să nu luaţi nimic la drum: nici baston, nici desagă, nici pâine, nici arginţi şi nici să nu aveţi câte două tunici; 4 şi în orice casă intraţi, rămâneţi acolo şi de acolo să plecaţi! 5 Dacă unii nu vă primesc, ieşind din cetatea aceea, scuturaţi-vă praful de pe picioare ca mărturie împotriva lor!” 6 Plecând, străbăteau fiecare sat, predicând evanghelia şi vindecând pretutindeni.
Cuvântul Domnului
Rugăciunea credincioși
Fraților preaiubiți, după cum Isus i-a trimis pe cei doisprezece pentru a proclama împărăția și pentru a vindeca bolnavi, să ne rugăm ca și Biserica să continue aceiași misiune. Să spunem împreună:
R: Ascultă-ne Doamne!
- Ne rugăm ca episcopi, preoți și diaconi să trăiască cu sinceritate ceea ce ei proclamă și ca cei care trebuie să o profeseze să acționeze mereu cu compasiunea lui Isus. R.
- Ne rugăm ca misionari care călătoresc din sat în sat proclamând cuvântul lui Dumnezeu, și oferind oamenilor o iubire pastorală, să o facă în spiritul celor 12 apostoli. R.
- Ne rugăm ca cei care râmând fideli lui Dumnezeu în mijlocul persecuțiilor și a discriminării, să continue să își pună încrederea în providența lui Dumnezeu. R.
- Ne rugăm ca noua speranță pe care Ezra și poporul le-au simțit când Dumnezeu i-a scos din sclavie, să fie un har pentru cei care astăzi trăiesc în sclavia persecuției religioase, pentru ca astfel să aibă parte de eliberare cât mai curând. R.
- Ne rugăm ca curajul sfântului Maurițiu și a însoțitorilor lui, să mijlocească pentru creștini de pretutindeni, harul curajului mărturisirii credinței în Cristos Isus. R.
- Ne rugăm ca toți răposați noștri să fie primiți cât mai repede la banchetul ceresc. R.
Milostive Dumnezeule, dă-ne te rugăm harul de a asculta cuvântul tău, pentru ca să ne putem feri de toată falsitate și minciunea și astfel să putem umbla mereu în lumina ta. Prin Cristos Domnul nostru. Amin.
Asupra Darurilor
Te rugăm, Doamne, primeşte cu bunăvoinţă darurile poporului tău, pentru ca, prin tainele tale cereşti, să primim ceea ce mărturisim cu pietatea credinţei. Prin Cristos, Domnul nostru.
Ant. la Împărtășanie Ps 118,4-5
Tu ai dat învăţăturile tale ca să fie păzite cu fidelitate. O, de-ar fi căilemele statornice în a păzi orânduirile tale!
După Împărtășanie
Dăruieşte-ne mereu cu bunătate, Doamne, ajutorul tău, nouă, celor întăriţi cu sfintele sacramente, ca să putem primi rodul răscumpărării şi din tainele sfinte, şi prin întreaga noastră viaţă. Prin Cristos, Domnul nostru.
Miercuri din săptămâna a 25-a de peste an – 3
Lc 9,1-6
Misiunea celor 12
Cu siguranță mulți dintre voi ați auzit de sfântul Cristofor. Numele de Cristofor provine de la cuvântul latinesc, Christo sau Christ și ferre sau a purta. Prin urmare numele de Cristofor tradus înseamnă Purtător de Cristos. Bazându-se pe această expresie, un mare predicator, într-una din omiliile sale, a adresat următoarele întrebări la care vă invit să reflectăm cu toți: care e numele nostru real? Purtători de bani, de putere, de probleme, de vicii, sau de Cristos?
În textul evangheliei pe care îl vom auzi astăzi, Isus îi trimite pe cei 12 apostoli în misiune. Mai târziu vom vedea că Isus îi trimite și pe cei 72 de discipoli în misiune. El le dă instrucțiuni asupra ceea ce trebuie să facă în cadrul acestei misiunii.
Una dintre aceste instrucțiuni ale sale e aceea de a nu lua nimic cu ei în călătorie. Pentru mine personal aceasta nu trebuie să fie o regulă fixă ce trebuie urmată. Ci e doar pentru a ne arăta că succesul și împlinirea misiunii sale nu depinde de bogățiile materiale pe care noi le-am acumulat ci de angajamentul, de tipul de mărturie pe care ar trebuie să o arătăm și de iubirea față de Dumnezeu din toată inima noastră. De fapt, când s-a născut, Isus a luat un administrator care să aibă grijă de micuțul său trup delicat, a împrumutat o barcă și a stat la umbra unui copac când predica vestea cea bună, ba chiar a împrumutat și un mormânt pentru ca trupul său să stea acolo timp de trei zile. Isus nu doar că dă un exemplu, în această privință ci ne și avertizează în mod explicit, să nu căutăm siguranța în avere și bunuri, fiindcă moliile mănâncă iar rugina corodează și că ele nu ne pot asigura ceea ce căutăm. Ci, ne urgentează, pe noi cei care lucrăm pentru misiunea sa, să ne punem toată încrederea numai în el. Cu alte cuvinte, încredeți-vă în providența divină, că Dumnezeu ne va da, nu doar bunuri materiale ci și siguranța spirituală în viața cealaltă. Cuvântul providență provine de la cuvântul latinesc pro și videre care traduse înseamnă a vedea ceva. Dumnezeu este un tată care vede lucrurile și un zeu păgân asemenea lui Aristotel care nici măcar nu știe că mai există și altele. Tatăl lui Isus este un Dumnezeu bun. Însă, când noi ne-am născut, am fost născuți cu nimic și atunci când vom muri, vom fi dezbrăcați de toate.
Un preot, spusese la un moment dat într-una din predicile sale, că cea mai mare comoară a noastră nu e ceea ce avem ci cine suntem. O adunătură de lucruri pentru o viață mai ușoară și confortabilă pot fi adevărate ispite. Și totuși Cristos ne-a făcut pe toți moștenitori ai averii sale, adică ne-a făcut pe toți copii ai lui Dumnezeu: creați după chipul său, răscumpărați prin sângele său, chemați să împărtășim cu el fericirea veșnică a cerului. Copii lui Dumnezeu poartă în ei înșiși puterea lui Dumnezeu, prezența sa și mesajul său. Prin urmare, am fost chemați de Dumnezeu să fim Purtători de Cristos.
Asemenea celor doisprezece apostoli, Isus ne trimite și pe noi astăzi să mergem și să lucrăm pentru răspândirea împărăției sale. Misiunea încredințată apostolilor în ziua înălțării sale la ceruri, de a merge și de a face ucenici din toate națiunile, este o misiune încredințată, nu doar apostolilor și succesorilor lor, ci întregii Bisericii și fiecăruia dintre noi care suntem membre și încorporați în Biserică prin botez. Aceste cuvinte sunt adresate și mie și ție, tuturor.
În încheiere, vă invit să ne amintim cu toți de acel răspuns de la întrebarea din micul catehism, de ce suntem pe acest pământ? Iar răspunsul era, Pentru a-l cunoaște, a-l iubi și a-l sluji pe Dumnezeu, adică de a fi fericiți cu El pentru totdeauna în ceruri. Dumnezeu este calea spre fericirea noastră. Amin
Alte teme omiletice și catehetice
- Recunoașterea lui Ezdra a vinei lui Israel.
- Libertatea câtorva bunuri.
- Urgența chemării lui Dumnezeu.
Miercuri din săptămâna a 25-a de peste an – 3
Lc 9,1-6 Misiunea celor 12 Cu siguranță mulți dintre voi ați auzit de sfântul Cristofor. Numele de Cristofor provine de la cuvântul latinesc, Christo sau Christ și ferre sau a
Miercuri din săptămâna a 25-a de peste an – 2
Isus nu doar că a predicat împărăția lui Dumnezeu ci i-a provocat pe apostoli să trăiască realitatea ei. El a dorit ca ei să realizeze faptul că Dumnezeu nu și-a abandonat poporul. În propriile noastre...
Miercuri din săptămâna a 25-a de peste an – 1
Una dintre aceste instrucțiuni ale sale e aceea de a nu lua nimic cu ei în călătorie. Isus nu doar că dă un exemplu...