Preasfânta Inimă a lui Isus
Culoare: alb
Psaltire: P
Liturghie proprie, Gloria,
Credo, prefaţă proprie
Ez 34,11-16
Ps 22(23)
Rom 5,5-11
Lc 15,3-7
Ant. la intrare Ps 32,11.19
Gândurile inimii sale rămân din neam în neam, ca să scape de la moarte sufletele lor şi să-i hrănească în timp de foamete.
Rugăciunea Zilei
Dumnezeule atotputernic, noi cinstim inima Fiului tău preaiubit şi preamărim faptele măreţe ale iubirii sale; ajută-ne, te rugăm, ca, din acest izvor al îndurării dumnezeieşti, să sorbim bogăţia harului şi vieţii tale. Prin Domnul nostru Isus Cristos.
LECTURA I
Eu voi paşte oile mele şi le voi conduce la odihnă.
Citire din cartea profetului Ezechiel 34,11-16
Aşa spune Domnul Dumnezeu: “Iată, eu, eu însumi voi căuta turma mea şi o voi observa! 12 Aşa cum se îngrijeşte un păstor de turmă în ziua când este în mijlocul turmei sale împrăştiate, tot aşa mă voi îngriji eu de turma mea şi o voi salva din toate locurile unde a fost împrăştiată în ziua înnorată şi întunecată. 13 Le voi face să iasă dintre popoare, le voi aduna dintre ţări şi le voi face să vină în pământul lor. Le voi păstori pe munţii lui Israel, în pante şi în toate ţinuturile locuite ale ţării. 14 În păşunea cea mai bună le voi paşte şi pe munţii cei mai înalţi ai lui Israel va fi staulul lor; acolo se vor odihni, în staulul cel mai bun, şi vor paşte într-o păşune grasă, pe munţii lui Israel. 15 Eu voi păstori turma mea şi eu le voi face să se odihnească – oracolul Domnului Dumnezeu. 16 Pe cea pierdută o voi căuta, pe cea rătăcită o voi aduce înapoi, pe cea rănită o voi bandaja, pe cea slăbită o voi întări, voi avea grijă de cea grasă şi de cea puternică. Le voi păstori cu judecată”.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 22(23),1-3a.3b-4.5.6 (R.: 1)
R.: Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic.
1 Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic;
2 el mă paşte pe păşuni verzi, mă conduce la ape de odihnă,
3a îmi înviorează sufletul. R.
3b Mă călăuzeşte pe cărări drepte de dragul numelui său.
4 Chiar dacă ar fi să umblu prin valea întunecată a morţii,
nu mă tem de niciun rău, căci tu eşti cu mine,
toiagul şi nuiaua ta mă mângâie. R.
5 Tu pregăteşti masă pentru mine în faţa asupritorilor mei,
îmi ungi capul cu untdelemn
şi paharul meu e plin de se revarsă. R.
6 Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi
în toate zilele vieţii mele
şi voi locui în casa Domnului
până la sfârşitul zilelor mele. R.
LECTURA II
Iubirea lui Dumnezeu a fost revărsată în inimile noastre.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 5,5-11
Fraţilor, speranţa nu înşală, pentru că iubirea lui Dumnezeu a fost revărsată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat. 6 Într-adevăr, pe când eram încă neputincioşi, Cristos a murit la timpul hotărât pentru cei nelegiuiţi. 7 De fapt, cu greu moare cineva pentru un om drept. Poate că pentru un om bun ar îndrăzni cineva să moară. 8 Dar Dumnezeu şi-a arătat iubirea faţă de noi prin faptul că, pe când eram încă păcătoşi, Cristos a murit pentru noi. 9 Aşadar, cu atât mai mult acum, când suntem justificaţi prin sângele lui, vom fi mântuiţi prin el de mânie, 10 deoarece dacă, duşmani fiind, am fost reconciliaţi cu Dumnezeu prin moartea Fiului său, cu atât mai mult, reconciliaţi fiind, vom fi mântuiţi prin viaţa lui. 11 Dar nu numai atât, ci ne lăudăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Cristos, prin care acum am primit reconcilierea.
Cuvântul Domnului
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 10,14
(Aleluia) “Eu sunt păstorul cel bun, spune Domnul. Eu cunosc oile mele şi ele mă cunosc pe mine”. (Aleluia)
EVANGHELIA
Bucuraţi-vă împreună cu mine, pentru că mi-am găsit oaia pierdută!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 15,3-7
În acel timp, Isus le-a spus fariseilor şi cărturarilor această parabolă: 4 “Care om dintre voi, având o sută de oi şi pierzând una dintre ele, nu le lasă pe cele nouăzeci şi nouă în pustiu şi umblă după cea pierdută până când o găseşte? 5 Iar când o găseşte, o pune pe umerii săi bucurându-se 6 şi, venind acasă, îi cheamă pe prieteni şi pe vecini, spunându-le: «Bucuraţi-vă împreună cu mine, pentru că mi-am găsit oaia pierdută!» 7 Vă spun că, tot aşa, va fi mai mare bucurie în cer pentru un păcătos care se converteşte decât pentru nouăzeci şi nouă de drepţi care nu au nevoie de convertire”.
Cuvântul Domnului
Rugăciunea credincioși
Fraților preaiubiți, Preasfânta Inimă a lui Isus, care s-a deschis pentru noi pe cruce, este o sursă de viață și iubire pentru întreaga omenire. Să spunem împreună:
R. Ascultă-ne Doamne!
- Ne rugăm pentru întreaga Biserică, ca fiecare membru, conștient de iubirea lui Cristos pentru ei, să radieze iubirea sa celor din jur spre binele întregii omeniri. R.
- Ne rugăm pentru papa Francisc, episcopul Iosif și toți episcopi, preoți și diaconi, ca prin milostivirea lui Isus Cristos, inimile lor să fie conforme cu a lui. R.
- Ne rugăm pentru cei care s-au dedicat și care fac novena Inimii preasfinte a lui Isus, ca ei să primească harurile și ajutorul de care au nevoie în a da mărturie de iubirea lui Cristos. R.
- Ne rugăm pentru cei persecutați pentru credința lor în Isus, ca ei să găsească în iubirea sa alinare și curaj. R.
- Ne rugăm ca iubirea Inimii lui Isus să câștige pacea pentru toate națiunile sfâșiate de război, terorism și violențe. R.
- Ne rugăm ca toți răposați noștri, mai ales cei care au avut o devoțiune deosebită pentru inima lui Isus, să fie primiți cât mai repede în casa Tatălui Ceresc. R.
Doamne Dumnezeul nostru, tu ai făcut ca inima Fiului tău Isus Cristos să fie un adevărat izvor de sfințenie, milostivire și pace. Dă-ne te rugăm harul ca noi să ne bucurăm mereu de iubirea sa. Prin Cristos Domnul Nostru. Amin
Asupra Darurilor
Te rugăm, Doamne, priveşte la dragostea negrăită a inimii Fiului tău preaiubit, pentru ca darurile noastre să fie jertfă bineplăcută ţie şi ispăşire pentru păcate. Prin Cristos, Domnul nostru.
Ant. la Împărtășanie In 7,37-38
Dacă îi este sete cuiva, să vină la mine şi să bea, spune Domnul. Celui care crede în mine, râuri de apă vie vor curge din pieptul lui.
După Împărtășanie
Taina iubirii să ne înflăcăreze, Doamne, de dragoste sfântă, prin care, fiind atraşi necontenit la Fiul tău, să învăţăm a-l recunoaşte în fraţii noştri. El, care vieţuieşte şi domneşte în vecii vecilor.
Preasfânta Inimă a lui Isus (C) – 1
Ez 34,11-16
Ps 22(23)
Rom 5,5-11
Lc 15,3-7
Pentru început aș dori să vă adresez o întrebare, Puteți vedea iubirea? Cu toții știm deja răspunsul la această întrebare, că nu putem vedea iubirea, motiv și pentru care o reprezentăm prin simboluri destul de des întâlnite pentru a o reprezenta, precum, o inimă. Ori de câte ori spunem cuiva, că are o inimă de aur, mulți vor să spună de fapt că acea persoană este extrem de iubitoare și lipsită de individualism. Când avem o discuție de la inimă-la-inimă cu un prieten, de fapt ne exprimăm profunda îngrijorare cu cineva pe care îl iubim. Dar mai avem și alte denumiri și descrieri ale unei inimii, precum, o inimă de piatră, o inimă curată, și multe altele asemenea.
Conform unui mare predicator, inima poate fi înțeleasă și în diferite alte forme. Din punct de vedere științific și medical, ea este înțeleasă ca un organ vital.
Din punct de vedere psihologic, inima este înțeleasă ca centrul emoțiilor și a sentimentelor.
Din punct de vedere moral, inima este scaunul, sălașul binelui sau al răului, iar asta fiindcă din inimă se revarsă cuvintele noastre și faptele ce ne definesc ca ființe morale.
Astăzi celebrăm solemnitatea Inimii Preasfinte a lui Isus. Acea inimă preasfântă a lui Isus pe care o vedem în atât de multe imagini, iconițe și icoane, acea inimă este un simbol al celui mai important lucru dintre toate, a iubirii divine a lui Dumnezeu. Inima lui Isus radiază cu iubire, este înflăcărată cu iubire, rănită din iubire pentru fiecare dintre noi. Această imagine a inimii lui Isus, este concentrată asupra jertfei de sine pe care Cristos a realizat-o pentru fiecare dintre noi.
Însă, evoluția istorică a acestei devoțiuni, a Inimii Preasfinte a lui Isus, e strâns legată de revelațiile particulare a lui Isus pe care le-a avut sfânta Maria Margareta Alacogue în anul 1675. Însă, rădăcinile acestei devoțiuni sunt biblice. Iar asta fiindcă Vechiul și Noul Testament sunt pline de descrieri ale iubirii pe care Dumnezeu a avut-o și o are față de poporul său, iubirea de tată, iubirea iertătoare. În scrisoarea sa către Romani, sfântul apostol Paul a descris acest tip de iubire, spunând că iubirea lui Dumnezeu a fost revărsată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat…pe când eram încă neputincioşi, Cristos a murit la timpul hotărât… De fapt, cu greu moare cineva pentru un [om] drept. Poate că pentru un [om] bun ar îndrăzni cineva să moară. Dar Dumnezeu şi-a arătat iubirea faţă de noi [prin faptul] că, pe când eram încă păcătoşi, Cristos a murit pentru noi. Astfel ziua specială dedicată acestei devoțiuni este fiecare primă vinere din lună. Dar mai bun e faptul că mulți dintre noi au în case afișată această imagine a inimii lui Isus, a iubirii veșnice a lui Dumnezeu pentru noi.
Astfel, toți cei care au o devoțiune specială față de inima preasfântă a lui Isus este provocat la a lucra pentru propria convertire, la imitarea atitudinilor lui Cristos și la a fi dispus să facă pocăință, penitență atât pentru el cât mai ales pentru toți ceilalți.
Într-o carte intitulată Un sfânt și un gând pentru fiecare zi am găsit scris că noi ar trebui să îi mulțumim lui Dumnezeu pentru marele daruri pe care ni le-a oferit, precum,
Evanghelia în care el și-a revelat misterele sale divine, în care ne-a arătat calea spre el în adevăr dar mai ales în care ne-a oferit mijloacele mântuirii.
Preasfânta Euharistie prin care el locuiește necontenit în tabernacol, prin care reînnoiește la fiecare sfântă Liturghie patimile sale și se oferă iarăși, pe el însuși, ca hrană pentru sufletele noastre prin sfânta împărtășanie.
Biserica prin care ne îndrumă spre adevăr, spre calea ce duce spre cer și prin care ne comunică viața supranaturală.
Preoția prin care le-a încredințat preoților, comorile doctrinei sale, iubirii sale, a harului său.
Viața religioasă, călugărească prin care, ne-a chemat pe toți copii săi favoriți la perfecțiunea evanghelică. Care se roagă și muncesc neîncetat, în numele și onoarea lui, prin apostolatul lor specific.
Maria, ca mamă, căreia i-a dat o mare și o imensă putere de a ne conduce la fiul ei Isus, la mântuitorul omenirii.
Dar mai ales, ne-a oferit propria sa viață, a murit pentru a ne putea da tuturor viața. Sângele său, rănile sale, biciuirea, spini, și crucea, toate ne spun că Nimeni nu are o iubire mai mare decât acela care își dă viața pentru prieteni săi. De aceea și noi va trebui să ne petrecem viețile pentru el. De aceea vă invit să repetăm mereu, Facă-se voia ta. Amin
Preasfânta Inimă a lui Isus (C) – 1
Pentru început aș dori să vă adresez o întrebare, Puteți vedea iubirea? Cu toții știm deja răspunsul la această întrebare, că nu putem vedea iubirea, motiv și pentru care o reprezentăm prin simboluri destul de des întâlnite pentru a o reprezenta, precum, o inimă. Ori de câte ori spunem cuiva...
