sâmbătă, 14 noiembrie 2020

Sâmbătă din săptămâna a 32-a de peste an

Sf. Ştefan-Teodor, ep. m.; Fer. Serapion, călug. m.

Culoare:    verde
Psaltire
:    IV

Liturghie la alegere,
prefaţă comună

3In 5-8
Ps 111
Lc 18,1-8

LECTURA I

Noi avem datoria să-i găzduim, ca să devenim colaboratori cu ei în adevăr.

Citire din Scrisoarea a treia a sfântului apostol Ioan 5-8
Iubitule Gaius, tu arăţi credinţă în ceea ce faci pentru fraţi şi chiar pentru străini. 6 Aceştia au dat mărturie despre iubirea ta în faţa Bisericii. Vei face bine însoţindu-i în călătoria lor într-un mod vrednic de Dumnezeu. 7 Căci au plecat pentru numele lui, neprimind nimic de la păgâni. 8 Aşadar, noi avem datoria să-i găzduim, ca să devenim colaboratori cu ei în adevăr.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL

Ps 111(112),1-2.3-4.5-6 (R.: 1a)
R.: Fericit este omul care se teme de Domnul.
sau:
Aleluia.

1 Fericit este omul care se teme de Domnul,
care îşi află mare plăcere în poruncile lui!
2 Seminţia lui va fi puternică pe pământ
şi descendenţa celor drepţi va fi binecuvântată. R.

3 În casa lui va fi belşug şi bogăţie,
dreptatea lui rămâne pentru totdeauna.
4 El răsare ca o lumină în întuneric pentru cei drepţi,
el este milostiv, plin de dragoste şi drept. R.

5 Bun este omul care are milă şi dă cu împrumut,
el îşi rânduieşte bunurile cu judecată.
6 El nu se clatină niciodată:
cel drept va fi amintit în veci. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE      cf. 2Tes 2,14

(Aleluia)  Dumnezeu ne-a chemat prin evanghelie spre dobândirea gloriei Domnului nostru Isus Cristos. (Aleluia)

EVANGHELIA

Dumnezeu va face dreptate aleşilor săi care strigă către el.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 18,1-8
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi o parabolă referitor la datoria de a se ruga întotdeauna şi de a nu se descuraja: 2 „Într-o cetate, era un judecător care nu se temea de Dumnezeu şi căruia nu-i era ruşine de oameni. 3 Şi mai era în cetatea aceea o văduvă care venea la el şi-i spunea: «Fă-mi dreptate împotriva duşmanului meu!» 4 Dar, mult timp, el nu a voit. Apoi şi-a zis: «Deşi de Dumnezeu nu mă tem şi de oameni nu mi-e ruşine, 5 pentru că nu mă lasă în pace, îi voi face totuşi dreptate văduvei acesteia, ca să nu vină şi să mă tot bată la cap»”. 6 Iar Domnul a zis: „Aţi auzit ce a spus judecătorul nedrept! 7 Oare Dumnezeu nu va face dreptate aleşilor săi care strigă zi şi noapte către el, chiar dacă-i face să aştepte? 8 Vă spun că le va face dreptate repede. Dar când va veni Fiul Omului, va găsi oare credinţă pe pământ?”

Cuvântul Domnului

Sâmbătă din săptămâna a 32-a de peste an – 2

Lc 18,1-8

Parabola judecătorului nedrept sau a văduvei persistente

Cum ar fi dacă Isus ar decide să își instaleze propria sa căsuță de mesaje? Imaginați-vă doar, stați și vă rugați și de odată auziți aceasta: Mulțumesc că ați sunat la casa Tatălui meu. Vă rugăm alegeți una din următoarele opțiuni: Apăsați tasta 1 pentru cereri: Apăsați tasta 2 pentru mulțumiri: Apăsați tasta 3 pentru plângeri: Apăsați tasta 4 pentru toate celelalte probleme. Ce s-ar întâmpla atunci cu toate rugăciunile noastre?

Rugăciunea este una din temele din textul evangheliei de astăzi. Iar rugăciunea este un dar de la Dumnezeu. Nu este nici o mașinărie și nici o formulă magică. Necesită o bătălie din partea noastră, iar asta fiindcă este un act de iubire și de dăruire de sine. Rugăciunea are efect doar dacă perseverăm și îi permitem lui Dumnezeu să acționeze. Uneori nu îi vom vedea efectele. A continua să îl cauți pe Dumnezeu în rugăciune este deja cel mai bun rod al rugăciunii.

Evanghelia ne prezintă o parabolă ce implică două categorii de oameni, un judecător arogant nedrept și o văduvă umilă dar persistentă. Judecătorul o ignoră la început, însă într-un final îi face dreptate fiindcă este persistentă. Ea nu a dorit să renunțe și nu a dorit să plece motiv și pentru care într-un final judecătorul cedează și îi face pe plac. Isus apoi scoate în evidență ceea ce a dorit. Și l-am auzit spunând că dacă un judecător nedrept i-a făcut acestei femei dreptate oare cu atât mai mult nu va face Dumnezeu dreptate pentru cei aleși ai săi? Ce dorește Isus să ne spună despre rugăciune prin această parabolă evanghelică? Și sunt trei lucruri:

Primul, el ne spune că Dumnezeu ne aude atunci când ne rugăm. Însă răspunsul lui Dumnezeu la rugăciunile noastre nu este conform cu propriile noastre dorințe. Aceasta este cea mai deasă greșeală a noastră prin care noi credem că Dumnezeu ar trebui să acționeze atunci când dorim și cum dorim noi, adică în conformitate cu voința noastră în loc de a lui. Faptul că viziunea noastră este una limitată, finită și incapabilă să vadă sfârșitul încă de la început, cumva ne scapă complet din privire. De aceea ajungem să ne plângem că devenim frustrați, îl acuzăm pe Dumnezeu că este indiferent cu noi iar noi nu trăim în conformitate cu credința. Însă adevărul e că Dumnezeu ne dă toate lucrurile bune de care avem nevoie, însă doar dacă cerem și persistăm în rugăciune. A cere și mai mult și mai des nu înseamnă automat că ne lipsește umilința. Trebuie să nu uităm niciodată că noi avem de-a face cu Dumnezeu care ne iubește și care dorește să ne ofere ce dorim și ce e mai bine pentru noi. Când ne punem să cerem va trebui să o facem cu iubire și umilință.

Doi, Isus ne spune că cu cât ne rugăm mai mult, cu atât mai aproape vom fi de el. Și că odată ce ne rugăm ceea ce cerem în ea se va schimba treptat. Așa că va trebui să așteptăm și să fim răbdători. Într-un final ceea ce dorim e ceea ce avem nevoie. Iar ceea ce avem nevoie e de a ne aduce gândurile, visele și ambițiile la o totală aliniere cu modul lui Dumnezeu de a vedea lucrurile.

Cât de des ne rugăm? Cât de constant ne rugăm? Ce cerem în rugăciune? Ce anume dorim cu adevărat? Distingem noi între ceea ce dorim și ceea ce avem nevoie cu adevărat? Avem noi oare cu adevărat acea credință și încredere în providența iubitoare a lui Dumnezeu?

Trei, Isus a subliniat, necesitatea de a ne ruga întotdeauna și de a nu ne descuraja. Mulți dintre noi nu au nici o problemă cu rugăciunea de cerere însă au o problemă cu rugăciunea de laudă sau de mulțumire. Nu putem spune că rugăciunea schimbă mintea lui Dumnezeu, însă ne schimbă pe noi. După cum și Isus a avut o relație personală și intimă cu Tatăl său ceresc, tot la fel și cu noi când ne rugăm mereu și fără să ne descurajăm.

În încheiere vă invit să reflectăm asupra a ceea ce a spus Samuel Johnson că rugăciunea nu are nevoie de dovadă exterioară fiindcă dovezile sunt în interior. E în natura omului, asemenea respirației, mâncatului și a băutului pe care o practicăm ca și cum ar fi o parte din însăși ființa noastră. Amin