Sâmbătă după Miercurea Cenuşii

Lc 5,27-32

Chemarea lui Levi

În urmă cu câțiva ani, în cadrul unui vestit proces dintr-o anumită țară, fusese chemat în boxa martorilor un cunosc inginer în domeniul electronicelor și comunicațiilor căruia i se punea mii de întrebări în ceea ce privea defrișarea ilegală a pădurilor din acea țară. În ciuda tuturor acestor mii de întrebări care i-au fost puse, el tot a fost capabil să spune ceva prin care chema tineri să devină preoți sau persoane consacrate, din moment ce tocmai aceste persoane l-au ajutat atât de mult. Și spunea, Îi chem pe tineri să fie preoți și călugări.

Întrebarea e, cum reacționăm noi în momentul în care suntem chemați la o misiune? În Vechiul Testament reacția tipică la chemarea lui Dumnezeu la misiune era obiecția adusă de persoană. De exemplu, profetul Ieremia a obiectat prin a spune, Sunt prea tânăr. Chemarea lui Gideon la ajutorarea Israelului a fost întâmpinată de o plângere des întâlnită, Familia mea este săracă. Moise, marele eliberator al Israelului, a protestat de cinci ori lui Dumnezeu de a nu-l trimite într-o astfel de misiune. Ultima sa obiecție încă se mai poate auzi și astăzi, Trimite pe altcineva (Ex 4,13).

La începutul Noului Testament, când îngerul Gabriel i-a spus lui Zaharia că el va avea un fiu, acesta a răspuns că Prin ce voi cunoaște aceasta? Eu sunt bătrân, iar soția mea este înaintată în vârstă” (Lc 1,18). Până și preasfintei Fecioarei Maria i-a spus un înger că ea va avea un fiu, iar ea a răspuns că „Cum va fi aceasta, din moment ce nu cunosc bărbat?” (Lc 1,34).

Sfântul Ambroziu de Milano se spune că s-a ascuns pe sine însuși când a aflat că avea să devină episcop. Cardinalul Iosif Ratzinger, fostul sfânt părinte, după cum ne spun rapoartele, era atât de trist când a fost ales papă.

În textul evangheliei de astăzi vedem cum Isus îl cheamă pe Levi, o persoană nu prea populară, sau care se îmbracă bine sau care știe să creeze haine ori altele. Levi nu a protestat. Conform evangheliei, el a lăsat toate, s-a ridicat și la urmat (v.28). Obiecția vine mai degrabă din partea fariseilor și a cărturarilor care se plângeau, De ce mănânci și bei cu vameși și păcătoși? (v.30).

De ce Isus îl cheamă pe Levi să îi fie apostol? Iar asta fiindcă el era onest și drept, în ciuda ispitelor de a înșela, de a fura sau probabil că și el se făcea vinovat de ne-onestitate. Un lucru însă e clar, că Levi era cu siguranță un om extrem de umil.

Umilința este mai presus de toate drumul spre pocăință. Îmi amintesc de unii oameni care atunci când vorbesc despre convertirea inimii și de spovadă spun că Părinte, sunt un om bun, nu fac rău nimănui, nu am nimic de mărturisit. Și totuși, în modul lor de a trăi și de a vorbi se vede destul de clar că ceva nu e bine în viețile lor. Ei au o scuză și o justificare pentru fiecare păcat pe care l-au comis. Pentru ei, Cristos spune în textul evangheliei de astăzi, nu am venit să-i chem pe cei drepți, ci pe cei păcătoși la convertire”.

Umilința împreună cu angajamentul formează drumul spre ucenicie, fiindcă adevărata ucenicie înseamnă o slujire lipsită de egoism. Cine slujește Biserica și pe Dumnezeu trebuie să o facă fără ambiție pentru onoare ori putere.

Astfel, ori de câte ori ne simțim ne-potriviți în a împlini misiunea pe care ne-a dat-o Dumnezeu, va trebuie să devenim conștienți de faptul că harul lui Dumnezeu depășește eforturile umane. Acest fapt îl vedem și în ironia de la prima lectură unde am auzit  Când Dumnezeu cheamă, ființele umane obiectează, însă când ființele umane cheamă, Dumnezeu mereu răspunde. Amin