sambata, 24 octombrie 2020

Sâmbătă din săptămâna a 29-a de peste an

Ss. Anton M. Claret, ep. *; Alois Guanella, pr.

Culoare:    verde (alb)
Psaltire
:    I

Liturghie la alegere,
prefaţă comună

Ef 4,7-16
Ps 121
Lc 13,1-9

LECTURA I

Cristos este capul de la care se realizează creşterea întregului trup.

Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Efeseni 4,7-16
Fraţilor, fiecăruia dintre noi i s-a dat harul după măsura darului lui Cristos. 8 De aceea, Scriptura spune: „Ridicându-se în înălţime, a dus captivă captivitatea, a dat daruri oamenilor”. 9 Dar ce înseamnă „s-a ridicat”, dacă nu faptul că a şi coborât în locurile cele mai de jos ale pământului? 10 Cel care a coborât este acelaşi cu cel care s-a ridicat deasupra tuturor cerurilor, ca să împlinească toate. 11 Tot el i-a dat pe unii ca apostoli, pe alţii, ca profeţi; pe alţii, ca evanghelişti; pe alţii, ca păstori şi învăţători 12 pentru desăvârşirea sfinţilor în vederea lucrării slujirii spre edificarea trupului lui Cristos, 13 până când vom ajunge toţi la unitatea credinţei şi a cunoaşterii Fiului lui Dumnezeu, la omul desăvârşit, la măsura staturii plinătăţii lui Cristos, 14 ca să nu mai fim copii purtaţi de valuri şi duşi încoace şi încolo de orice vânt al învăţăturii prin înşelăciunea oamenilor, prin viclenia lor în a proiecta inducerea în eroare. 15 Dimpotrivă, fideli adevărului în iubire, să creştem în toate pentru el, care este capul, Cristos, 16 de la care tot trupul se leagă şi se îmbină prin orice încheietură, în funcţie de lucrarea stabilită fiecărui membru în parte, şi se realizează astfel creşterea trupului spre edificarea sa în iubire.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL

Ps 121(122),1-2.3-4a.4b-5 (R.: cf. 1)
R.: Vom merge cu bucurie în casa Domnului.

1 M-am bucurat când mi s-a spus:
„Să mergem în casa Domnului!”
2 Iată, picioarele noastre au ajuns
la porţile tale, Ierusalime! R.

3 Ierusalimul este zidit ca o cetate bine întărită.
4a Acolo urcă triburile, triburile Domnului. R.

4b După mărturia lui Israel, ca să laude numele Domnului.
5 Căci acolo sunt scaunele de judecată,
tronurile casei lui David. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE      Ez 33,11a

(Aleluia)  Nu-mi găsesc plăcerea în moartea celui rău, spune Domnul, ci să se întoarcă şi să trăiască. (Aleluia)

EVANGHELIA

Dacă nu vă convertiţi, cu toţii veţi pieri la fel.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 13,1-9
În acel timp, au venit unii care i-au povestit lui Isus despre galileenii al căror sânge Pilat îl amestecase cu cel al jertfelor lor. 2 El, răspunzând, le-a zis: „Vi se pare că aceşti galileeni au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi galileeni pentru că au suferit aceasta? 3 Vă spun, nicidecum! Dar dacă nu vă convertiţi, cu toţii veţi pieri la fel. 4 Sau vi se pare că cei optsprezece peste care a căzut turnul din Siloe şi i-a ucis erau mai vinovaţi decât toţi ceilalţi oameni care locuiau în Ierusalim? 5 Vă spun, nicidecum! Dar dacă nu vă convertiţi, cu toţii veţi pieri la fel”. 6 Apoi le-a spus această parabolă: „Un om a plantat un smochin în via sa şi a venit să caute fructe în el, dar nu a găsit 7 şi i-a spus viticultorului: «Iată, sunt trei ani de când vin să caut fructe în smochinul acesta, dar nu găsesc! Taie-l! De ce să mai secătuiască pământul?» 8 Acesta, răspunzând, i-a zis: «Stăpâne, mai lasă-l şi anul acesta, pentru ca să-l sap de jur împrejur şi să-i pun gunoi la rădăcină! 9 Poate va face fructe la anul. Dacă nu, îl vei tăia»”.

Cuvântul Domnului

Sâmbătă din săptămâna a 29-a de peste an – 3

Lc 13,1-9

Chemarea la pocăință

În textul evangheliei de astăzi vom vedea cum Domnul ne va sune că Dar dacă nu vă convertiţi, cu toţii veţi pieri la fel.  Însă ce e cu această convertire? În Vechiul Testament, cuvântul convertire împreună cu ceilalți termeni asemănători, apar de mai bine de 1500 de ori. Adesea mai e tradus și cu întoarceți-vă sau din punct de vedere teologic, întoarceți-vă de la rău și reveniți la Dumnezeu care este bun. De exemplu, să luăm cazul profetului Ezekiel, care de trei ori în scrierile sale, a inclus chemarea lui Dumnezeu adresată poporului lui Israel, Întoarceți-vă de la idolii voștri și de la toate lucrurile voastre abominabile întoarceți-vă fețele! (14,6). Întoarceți-vă de la toate răutățile voastre și nelegiuirea nu va fi pentru voi o capcană! (18,30). Întoarceți-vă, întoarceți-vă de la căile voastre cele rele! (33,11).

În Noul Testament, cel mai întâlnit verb este metanoeou care apare de aproximativ 30 de ori și cuvântul noun metanoia care apare și el de 20 de ori. În evanghelia după Matei, cuvântul sinonim metamelomai este tradus cu convertiți-vă!

Dar ca să mergem și mai în profunzime vă voi relata ceea ce a spus un mare predicator în cartea sa de omilii Iubește ca Isus, o scurtă reflexie extrem de frumoasă. Acesta spunea că iubirea lui Dumnezeu nu este fructul convertirii. Că Dumnezeu ne iubește, nu fiindcă noi ne căim de păcate ci fiindcă dorește să ne iubească. Convertirea este fructul experienței noastre de ființe iubite de Dumnezeu. Prin urmare, nu convertirea noastră e cea care obține iubirea lui la Dumnezeu ci experiența iubirii lui Dumnezeu față de noi e cea care produce convertirea. Mai întâi avem parte de experiența iubirii lui Dumnezeu față de noi și abia apoi ne căi de păcate.

Iar asta e adevărat. Iar asta fiindcă, cu câțiva ani în urmă, la o emisiune televizată intitulată Împărtășirea în oraș, emisiune străină, gazda emisiunii a avut doi invitați care fuseseră foști colegi de celulă. Unul dintre ei fusese condamnat la închisoare pe viață, și a împărtășit faptul că convertirea lui începuse în momentul în care cineva îi citise acea scenă din Biblie în care Isus a fost condamnat la moarte de către Ponțiu Pilat. În acea clipă își spusese lui însuși că condamnarea lui a fost doar pe viață în timp ce a lui Isus a fost la moarte, și pe deasupra nici măcar nu comisese nici o crimă. S-a găsit pe sine însăși la capelă și privea la Isus cum atârna pe cruce. I-a văzut fața, pacea și nu a văzut nici o fărâmă de plângere ci doar iubirea sa. Iar din acel moment convertirea lui a început să aibă loc fiindcă a avut parte de experiența iubirii și iertării lui Dumnezeu.

Un episcop spusese la un moment dat că Dumnezeu nu ne pedepsește pentru păcatele pe care le-am comis ci mai degrabă, noi suntem pedepsiți de păcatele pe care le-am comis. Ori de câte ori săvârșim ceva greșit, acel păcat se va întoarce împotriva noastră. Păcatul însuși devine propria pedeapsă. Când facem ceva greșit, există netulburare în inima noastră și nu putem avea nici o pace. Când săvârșim ceva greșit, începem să și simțim vină. Dumnezeu nu provoacă asta. Asta e provocată de păcatul pe care l-am comis. De aceea Domnul ne și spune, Dar dacă nu vă convertiţi, cu toţii veţi pieri la fel însă nu din cauza mea. Noi vom pieri fiindcă ne-am ucis singuri. Veți muri, nu fiindcă v-am ucis eu ci fiindcă tu ți-ai atras asupra ta asta de unul singur.

În încheiere vă invit să reflectăm din nou asupra acestor cuvinte, Dar dacă nu vă convertiţi, cu toţii veţi pieri la fel.. Amin