26 decembrie – Sfântul Ștefan, primul martir

Fap 6,8-10;7,54-59
Mt 10,17-22

Trăind Calvarul cu încetinitorul

Un teolog care nu știu cât de cunoscut este la noi, pe nume Deitrich Bonhoeffer, a spus la un moment dat că Harul este gratis însă nu ieftin. Această afirmație răsună cu un cântec al unui grup internațional de cântece pe nume Up with people care cântau un cântec intitulat Libertatea nu este gratis.

 Aceste două fraze pe care le-am spus deja par să se potrivească cu sărbătoarea de astăzi a sfântului Ștefan, a primului martir care a murit pentru credința sa în Isus. Poate că suntem surprinși și nedumeriți de ce Biserica în înțelepciunea ei a plasat acest tragic eveniment atât de aproape nașterea plină de bucurie a mântuitorului.

Motivul este faptul că noi nu avem cum să separăm ieslea de cruce, pânza de înfășat de hainele de înmormântare, pe pruncul Cristos de Mântuitor, credința de iubire. Aceasta este și o caracteristică a unei picturi a Nașterii Domnului, pictată de Seig Koder, care a plasat trei cruci ce ies din iesle, și la baza căreia stă scris inițialele INRI. Nu doar atât, Iosif care e în partea de jos nu privește nici la Maria și nici la Isus, ci pare să fie concentrat asupra crucilor de deasupra capului având pe fața sa o expresie de frică. E ca și cum în mijlocul bucuriei nașterii sale el prevede locul unde va sfârși acest copil-Cristos.

Astfel, unul din mesajele sărbătorii de astăzi este acela de a ne încrede în Isus, de a renunța la fricile noastre, și de a fi gata să ne alăturăm suferințelor sale pentru mântuirea lumii.

Isus este destul de clar în avertismentul pe care la dat discipolilor săi, că ei vor fi torturați de către evrei, urâți din cauza numelui său și persecutați. Însă Isus îi și asigură de faptul că ei vor fi înzestrați de Duhul Sfânt care va vorbi în numele lor și le va da puterea de a îndura totul până la sfârșit.

Putem vedea aceste cuvinte cum au fost trăite pe deplin în martiriul lui Ștefan. Cu siguranță, el a fost plin de har, cu putere și înțelepciunea Duhului Sfânt. El a fost înzestrat cu o viziune a raiului, văzându-l pe Isus și gloria lui Dumnezeu, care l-au ajutat să îndure totul până la sfârșit, iertându-i pe dușmani lui și rugându-se pentru ca sufletul lui să fie primit de învățătorul lui preaiubit.

Cu toți avem tendința de a romantiza și de a face să pară curate scripturile. Scena nașterii este mult mai murdară și mai mirositoare decât o reprezentăm noi. Crăciunul nu este doar ziua unui copil.

Semnificația lui Dumnezeu în mijlocul nostru este pe tot parcursul vieții. A sta alături de Isus nu e un lucru ușor.

Suntem cu toți chemați să trăim martiriul cu încetinitorul. Asemenea sfântului Ștefan și noi va trebui să facem din iubire și iertare modul nostru principal de a fi.

Această lectură de astăzi luată din cartea Faptele Apostolilor ne dă o sclipire a bisericii primare de după Rusalii, precum și conflictul imediat cu oficialitățile iudaice. Acestea sunt cuvintele lui Ștefan așa cum ne sunt prezentate de Luca în Faptele Apostolilor, Încăpățânați, cu inimile și urechile păgâne, voi vă împotriviți întotdeauna Duhului Sfânt. Așa au fost părinții voștri, așa sunteți și voi! Pe care dintre profeți nu i-au persecutat părinții voștri? Ei i-au ucis pe cei care vesteau dinainte despre venirea Celui Drept, pe care voi, acum, l-ați trădat și l-ați ucis. Voi ați primit Legea prin slujirea îngerilor și nu ați ținut-o (Fap 7, 51-53). Nu e de mirare că evrei erau atât de supărați pe Ștefan. Exact contrar acestei griji exterioare excesive pentru forma religiei, Ștefan a făcut exact asemenea lui Isus și i-a iertat pe cei care îl omorau.

Mesajul de astăzi este acela că chiar dacă noi celebrăm nașterea lui Cristos cu bucurie, noi va trebui să fim mereu pregătiți să credem în misiunea și mesajul lui, de a ne încrede în el indiferent de ce ne apare în cale, și de a trăi viețile de iubire și iertare după cum a făcut atât Isus cât și Ștefan, chiar până în momentul martiriului.

Sunt unii care susțin că sunt mai mulți martiri creștini în ani recenți decât au fost până acum în toată istoria Bisericii. În orientul mijlociu, mii de oameni fug, și devin refugiați, ba chiar sunt uciși pentru credința lor. Chiar dacă aceasta nu ni se va întâmpla nouă, noi va trebui să fim gata să trăim calvarul cu încetinitorul, de a ne da viețile în act de iubire, slujire și iertare zi de zi, de a deveni Cristos pentru alți.

În acest proces, în permiterea suferințelor noastre să ne facă mai buni, și nu mai amari, noi vom descoperi faptul că Dumnezeu va întoarce toate lucrurile înspre bine pentru cei care îl iubesc și se încred în el.

Un astfel de exemplu, e cel al unor nepoți care și-au întărit legăturile și au ajuns să se iubească unul pe altul mult mai profund din cauza faptului că bunicul lor murea încetul cu încetul de cancer, pe durata a patru ani de zile. Boala sa i-a adus pe copii împreună mai des decât ar fi făcut-o în rest, iar nepoții lui au ajuns să se cunoască unul pe altul într-un mod în care nu ar fi făcut-o altfel. Acum, chiar dacă bunicul lor a trecut la Domnul, el tot continuă să trăiască în iubirea sa unul pentru altul.

Euharistia pe care o celebrăm acum este o împărtășire în viața, moartea și duhul primului martir, al lui Isus însuși. Noi suntem hrăniți de cuvântul său și primim Trupul și Sângele său, dar mai ales suntem întăriți în a-l urma mult mai îndeaproape pe Isus.

De aceea, inspirați de sfântul Ștefan, să dorim tot mai tare să trăim martiriul cu încetinitorul, trăind în Duhul iubirii și al iertării. Amin