9 ianuarie
Culoare: alb
Psaltire: II
Liturghie proprie, prefaţă pentru
Crăciun sau pentru Epifanie
1In 4,11-18
Ps 71
Mc 6,45-52
LECTURA I
Dacă ne iubim unii pe alţii, Dumnezeu rămâne în noi.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Ioan 4,11-18
Preaiubiţilor, dacă Dumnezeu ne-a iubit astfel, şi noi suntem datori să ne iubim unii pe alţii. 12 Nimeni nu l-a văzut pe Dumnezeu vreodată. Dacă ne iubim unii pe alţii, Dumnezeu rămâne în noi şi iubirea lui în noi este desăvârşită. 13 Prin aceasta cunoaştem că rămânem în el şi el în noi: ne-a dat din Duhul său. 14 Iar noi am văzut şi dăm mărturie că Tatăl l-a trimis pe Fiul ca mântuitor al lumii. 15 Oricine mărturiseşte că Isus este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu rămâne în el şi el în Dumnezeu. 16 Noi am cunoscut şi am crezut în iubirea pe care Dumnezeu o are faţă de noi. Dumnezeu este iubire şi cine rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu, iar Dumnezeu rămâne în el. 17 Prin aceasta se desăvârşeşte iubirea în noi: să avem încredere în ziua judecăţii, căci aşa cum este el, aşa suntem şi noi în lumea aceasta. 18 În iubire nu există frică; dimpotrivă, iubirea desăvârşită alungă frica, pentru că frica presupune pedeapsă, iar cine se teme nu este desăvârşit în iubire.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 71(72),1-2.10-11.12-13 (R.: cf. 11)
R.: Toate neamurile pământului
te vor adora pe tine, Doamne.
1 Dumnezeule, dăruieşte regelui judecăţile tale
şi înzestrează pe fiul regelui cu dreptatea ta!
2 Şi el va judeca poporul tău cu dreptate
şi pe săracii tăi cu judecată. R.
10 Regii din Tarşiş şi ai insulelor vor oferi daruri,
regii din Seba şi din Saba îşi vor aduce tributul.
11 Toţi regii se vor prosterna înaintea lui,
toate popoarele îl vor sluji. R.
12 El îl va elibera pe săracul care strigă
şi pe sărmanul care nu are ajutor.
13 Va avea milă de cel sărac şi de cel sărman
şi va mântui sufletele sărmanilor. R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. 1Tim 3,16
(Aleluia) Mărire ţie, Cristoase, propovăduit neamurilor; mărire ţie, Cristoase, crezut în lume! (Aleluia)
EVANGHELIA
L-au văzut umblând pe mare.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 6,45-52
În acel timp, după ce i-a săturat pe cei cinci mii de bărbaţi Isus i-a zorit pe discipolii săi să urce în barcă şi să meargă înaintea lui spre ţărmul de lângă Betsaida până ce el va fi dat drumul mulţimii. 46 După ce s-a despărţit de ei, a plecat pe munte, ca să se roage. 47 Când s-a făcut seară, barca era în mijlocul mării, iar el, singur, pe uscat. 48 Văzându-i cum se chinuiau să vâslească, deoarece vântul le era împotrivă, pe la straja a patra din noapte, a venit la ei umblând pe mare. Şi voia să treacă pe lângă ei. 49 Iar ei, văzându-l că umbla pe mare, au crezut că este o fantasmă şi au început să strige, 50 căci toţi l-au văzut şi erau îngroziţi. Isus însă a vorbit îndată cu ei şi le-a spus: “Curaj! Eu sunt, nu vă temeţi!” 51 Apoi, s-a urcat la ei în barcă şi vântul a încetat; iar ei erau peste măsură de uluiţi în sine, 52 căci nu înţeleseseră nimic cu privire la pâini, ci inima lor era împietrită.
Cuvântul Domnului
9 ianuarie – 3
Mc 6,45-52
Isus umblă pe apă
Textul evangheliei de astăzi ne vorbește despre lupta discipolilor împotriva unui vânt puternic în timp ce Isus se afla pe un munte, singur, rugându-se lui Dumnezeu după ce dăduse drumul mulțimii. De fapt, o interpretare ar fi aceea că comunitatea creștină a discipolilor reprezintă barca Bisericii ce se luptă împotriva vântului întunericului păcatului, abandonului, a absenței lui Dumnezeu în mijlocul problemei. Se pare că în momente ca acestea, în vremea rea a credinței noastre, Dumnezeu este absent, tăcut, departe iar rugăciunile noastre par să nu fie auzite. Însă Isus ne spune că acesta este doar un test al credinței, de a avea o credință ce e gata să se încreadă fiindcă chiar și în aceste momente întunecate, Dumnezeu cunoaște prin ceea ce trecem, el este aproape de noi și că nu este o fantasmă. De aceea primul lucru pe care ar trebui să îl facem e să ne rugăm. Pe lângă asta noi ar mai trebui să știm că:
În primul rând, Isus a plecat ca să se roage. După uimitoarea înmulțire a celor cinci pâini și a celor doi pești, Isus are o altă lecție sublimă de a ne învăța că, toată munca apostolică este construită pe și susținută de către acea imensă armă care se află în mâinile și în inimile fiecărui creștin, adică rugăciunea. Iar asta fiindcă după o grea zi de muncă, Isus s-a dus să se roage în loc să meargă pentru a se odihni, si sunt singur că era foarte obosit. El dorea să vorbească cu Tatăl său și să îi relateze ziua sa, despre mulțime, miracol, speranța sa în credința tot mai mare a apostolilor. Tatăl său este sursa puterii sale. Voința Tatălui său este harta sa mai ales că presiunile exterioare erau tot mai mari, precum necredința, respingerea, mânia, invidia. În ciuda a toate acestea el are grijă să petreacă timp cu Tatăl său. Așa că întrebarea e, care este atitudinea noastră de la finalul unei zile? Facem un simplu semn al sfintei cruci în loc să îi mulțumim pentru însoțirea sa de-a lungul acelei zile? Avem nevoie de Dumnezeu!
În al doilea rând, Isus mereu răspunde la rugăciuni, indiferent de cât de imperfectă este rugăciunea noastră. De exemplu, pentru apostoli, discipoli au strigat de frică, crezând că văd o fantasmă. Isus a răspuns chiar și la frica lor și i-a reasigurat de prezența și protecția sa. Sfântul Marcu a adăugat cu grijă că Apoi, s-a urcat la ei în barcă şi vântul a încetat (v.51). Prezența sa în viețile noastre calmează fricile noastre însă noi tot va trebui să strigăm pentru a putea fi auziți, nu doar pentru a atrage atenția sa cât mai ales pentru a recunoaște nevoia noastră din moment ce el nu ne va da cu forța ceea ce avem nevoie. Așa că întrebarea e, așteptăm noi oare ca el să binecuvânteze ceea ce facem fără a striga la el în faptele noastre precum, încercarea de a săvârși opera sa, rostirea unui cuvânt blând, abținerea în nerăbdarea și mândria noastră, etc…?
În încheiere vă invit să reflectăm asupra cuvintelor sfântului Augustin, care a spus că, El a umblat pe valuri, punând astfel toate picăturile rele ale vieții sub picioarele lui. Creștini, de ce vă este frică? A umbla cu Cristos ne permite să cucerim valurile care ne copleșesc. Contactul cu el prin rugăciune ne ajută să găsim pământul în mijlocul acestei furtuni. Cristos cuceritorul ne reamintește că nici un rău nu este mai puternic decât el și că nu există păcat sau ispită care să nu poată fi lăsată în spate, că nu există nici un obstacol în calea sănătății sau a afacerilor sau a dezamăgirii provocate de cineva drag care să nu poată deveni, într-un final, un nou bine când vom merge alături de Cristos. Amin
9 ianuarie – 3
Textul evangheliei de astăzi ne vorbește despre lupta discipolilor împotriva unui vânt puternic în timp ce Isus se afla pe un munte, singur, rugându-se lui Dumnezeu după ce dăduse drumul mulțimii. De fapt, o interpretare ar fi aceea că comunitatea creștină...
9 ianuarie – 2
Ori de câte ori Isus nu se afla în compania discipolilor săi, de fiecare dată se afla în rugăciune. În textul evangheliei de astăzi vom vedea cum Isus s-a dus să se roage singur. Mai devreme el tocmai ce dăduse drumul mulțimii...
9 ianuarie – 1
Textul evangheliei de astăzi ne vorbește despre lupta discipolilor împotriva unui vânt puternic în timp ce Isus se afla pe un munte...
