Sâmbătă din săptămâna a 2-a de peste an
Sf. Vincenţiu, diacon m. *; Fer. Laura, m.
Culoare: verde (roșu)
Psaltire: II
Liturghie la alegere
prefaţă comună
2Sam 1,1-4.11-12. 19.23-27
Ps 79
Mc 3,20-21
Ant. la intrare Ps 65,4
Tot pământul să te adore şi să-ţi cânte ţie, Dumnezeule; să cânte nu-melui tău, Dumnezeule Preaînalt!
Rugăciunea Zilei
Dumnezeule atotputernic şi veşnic, care stăpâneşti toate câte sunt pe pământ şi în cer, ascultă cu bunătate rugăciunile poporului tău şi dăruieşte timpurilor noastre pacea ta. Prin Domnul nostru Isus Cristos.
LECTURA I
Cum au căzut aceşti eroi!
Citire din cartea a doua a lui Samuel 1,1-4.11-12.19.23-27
În zilele acelea, după moartea lui Saul, David s-a întors de la victoria asupra lui Amalec şi a stat două zile la Ţiclag. 2 A treia zi, a venit un om din tabăra lui Saul cu hainele sfâşiate şi ţărână pe cap. Când a ajuns la David, s-a aruncat la pământ şi s-a închinat. 3 David i-a zis: “De unde vii?” El i-a răspuns: “Am scăpat din tabăra lui Israel”. 4 David i-a zis: “Spune-mi ce s-a întâmplat!” El i-a răspuns: “Poporul a fugit de la luptă şi au fost mulţi cei care au căzut din popor şi au murit; chiar şi Saul şi Ionatan, fiul său, au murit”. 11 David şi-a apucat hainele şi le-a sfâşiat; la fel şi toţi oamenii care erau cu el. 12 Au jelit, au plâns şi au postit până seara pentru Saul, pentru Ionatan, fiul său, pentru poporul Domnului şi pentru toată casa lui Israel, căci muriseră de sabie. 19 “Gloria ta, Israele, a fost străpunsă pe înălţimile tale! Cum au căzut cei viteji! 23 Saul şi Ionatan, amabili şi gentili, nici în viaţă, nici în moarte nu s-au despărţit; erau mai uşori decât vulturul, mai puternici decât leul. 24 Fiicele lui Israel, plângeţi-l pe Saul, care vă îmbrăca în stacojiu şi lucruri preţioase, care punea podoabe de aur pe veşmintele voastre! 25 Cum au căzut vitejii în mijlocul luptei! Ionatan, străpuns pe înălţimile tale! 26 Mă doare după tine, fratele meu, Ionatan. Îmi erai foarte drag! Minunată era iubirea ta faţă de mine, mai mult decât iubirea unei femei! 27 Cum au căzut vitejii! Cum au pierit armele de luptă!”
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 79(80),2-3.5-7 (R.: 4b)
R.: Fă să strălucească faţa ta, Doamne, şi vom fi mântuiţi!
2 Păstor al lui Israel, ascultă,
tu, care-l călăuzeşti pe Iosif ca pe o turmă,
tu, care şezi peste heruvimi, arată-te în strălucirea ta!
3 Fă să se ridice puterea ta în faţa lui Efraim, Beniamin şi Manase
şi vino să ne mântuieşti! R.
5 Doamne, Dumnezeule Sabaot, cât va dura mânia ta,
fără a ţine seamă de rugăciunea poporului tău?
6 Tu i-ai hrănit cu pâinea suspinelor
şi i-ai adăpat cu prisosinţă cu lacrimi.
7 Ne-ai făcut de batjocura vecinilor noştri
şi duşmanii noştri râd de noi. R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Fap 16,14b
(Aleluia) Deschide, Doamne, inimile noastre, ca să pătrundă în ele cuvântul Fiului tău! (Aleluia)
EVANGHELIA
Ai săi au venit să pună mâna pe el, căci spuneau că şi-a ieşit din fire.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 3,20-21
În acel timp, Isus a venit în casă şi mulţimea s-a adunat din nou, încât nu mai puteau nici să mănânce pâine. 21 Când au auzit ai săi, au venit să-l ia, căci spuneau că şi-a ieşit din fire.
Cuvântul Domnului
Rugăciunea credincioși
Fraților preaiubiți, Isus în slujirea sa a trebuit să se confrunte cu înțelegerea greșită a mesajului și a predicii sale chiar și din partea propriei sale familii, după cum am văzut și în evanghelia de astăzi. Să spunem împreună:
R. Ascultă-ne Doamne!
- Ne rugăm ca atunci când neînțelegerile apar în familii, oameni să fie capabili să discute și să negocieze, pentru ca dificultatea să nu se mărească și totul să devină cauză de dezbinare permanentă. R.
- Ne rugăm ca cei care suferă de boli grave ale minții, și care duc boala demenței și al Alzheimer-ului să aibă parte de acea grijă care e mereu plină de respect față de demnitatea lor umană. R.
- Ne rugăm ca cei care se simt dezolați și suferă din cauza morții unui membru al familiei sau prieten, să se confrunte cu sentimentele lor, după cum a făcut și David, și să caute pacea și alinarea lui Dumnezeu. R.
- Ne rugăm și pentru cei care asigură transportul de alimente și bunuri între popoarele lumii dar mai ales pentru noi. R.
- Ne rugăm ca diaconul spaniol, Sfântul Vicențiu, pe care îl comemorăm astăzi, și care a fost martirizat în secolul 4, să mijlocească pentru toți cei care au fost puși sub patronajul lui. R.
- Ne rugăm și pentru toți credincioși noștri răposați, ca ei să vadă în ceruri strălucirea feței lui Dumnezeu. R.
Dumnezeule, Tatăl și Regele nostru, tu care domnești asupra noastră cu dreptatea și milostivirea ta. Ajută-ne te rugă să ne trăim viața creștină cu un duh de bucurie și fericire. Prin Cristos Domnul nostru. Amin
Asupra Darurilor
Ant. la Împărtășanie Cf. Ps 22,5
Ai pregătit masă înaintea mea şi paharul meu mă îmbată de frumuseţe.
După Împărtășanie
Revarsă asupra noastră, Doamne, Duhul tău de iubire, pentru ca, hrăniţi din unica pâine cerească, să fim o singură inimă şi un singur suflet în slujirea ta. Prin Cristos, Domnul nostru.
Sâmbătă din săptămâna a 2-a de peste an – 1
Mc 3,20-21
Isus și rudele sale
K. Haugk, în cartea sa intitulată Antagoniști în Biserici, a oferit definiția unei persoane antagoniste ca fiind cineva, care ne având la bază o dovadă fundamentală, începe să facă acuzații și cereri nesatisfăcătoare, de obicei atacând persoana sau performanța celorlalți; aceste atacuri sunt egoiste în însăși natura lor, rup în loc să construiască și sunt adesea îndreptate împotriva conducerii. Sunt mai multe tipuri de persoane antagoniste: Cei duri (de obicei neraționali și cu care nu te poți înțelege) și antagoniști mari (cu care te mai poți înțelege însă care nu se lasă înțeleși). Rudele lui Isus erau cumva antagoniști.
Textul evangheliei de astăzi este cel mai scurt din calendarul nostru liturgic, doar două versete. În această relatare evanghelică, vedem cum rudele lui Isus sunt oarecum supărate pe el. Isus a fost etichetat de ele ca cineva care și-a ieșit din minți, poate pentru simplu fapt că adesea sărea peste mese și avea nevoie de odihnă după o lungă zi de muncă. Acest fapt alarmează rudele sale. Trist însă e faptul că ei văd doar o singură parte a Lui adică activitatea sa de ajutorare a celorlalți oameni decât ajutorarea mai întâi a propriei sale persoane, grija față de el însuși, bucuria vieții, de a o lua mai ușor, de a trăi momentul, de a-și face griji doar față de propria sa familie și de ceilalți, etc. după cum făceau ei deja. Ei nu îl văd seara târziu sau în primele ore ale 
dimineții, cum vorbește cu Tatăl său ceresc în rugăciune. Cineva spusese că ei erau oarecum supărați, iar asta fiindcă Isus însuși spusese la un moment dat că dușmanii omului vor fi cei din casa lui. (Mt 10,36).
Cu alte cuvinte, aceste versete ne arată două tipuri de reacții față de acțiunile lui Isus.
Prima este reacția mulțimii (v.20). Ei nu au nici o idee preconcepută despre cum este Isus. Primul lucru pe care îl aud ei este că el este un înfăptuitor de minuni, un profet călător și un predicator în cetatea vecină. Ei merg la el din curiozitate însă Isus trece dincolo de așteptările lor fiindcă le transmite vestea cea bună iar inimile lor sunt înflăcărate. El vindecă și scoate diavoli iar ei se minunează de lucrările sale. Credința este aprinsă în inimile lor. Ei nu își dau seama de ceea ce înseamnă cuvintele lui, însă cu siguranță știu că el este cel trimis de Dumnezeu care este un profet și cel mai probabil Mesia. Cu toți sunt foarte entuziasmați.
Al doilea tip de reacții sunt cele ale rudelor lui (v.21). Ei au reacționat complet diferit. Iar asta fiindcă ei l-au cunoscut pe Isus în întreaga lui viață din Nazaret, perioadă în care nu a făcut niciodată nimic remarcabil, ci doar s-a concentrat asupra săvârșirii cât mai bine a datoriilor lui zilnice, ne săvârșind niciodată un miracol, poate că uneori spunea ceva mai profund despre Dumnezeu sau păstrarea credinței iudaice în prezența lor. Iar acum el a abandonat meseria de tâmplar al tatălui său pentru a merge ca predicator călător? Isus a dat deoparte siguranța unei vieții liniștite și respectabile a familiei și rudelor sale de dragul misiunii sale? Poate că l-au și întrebata asta!
Acțiunile lui Isus ne arată o balanță perfectă dintre tăcere și cuvinte, retragere și apropiere. Până la sfârșitul vieții sale pământești Isus a continuat să ofere și să primească, să vindece și să sufere, să lucreze și să se roage. El reușește echilibrul adevărat al unei vieții creștine.
În ciuda a ceea ce ar putea vedea cei din jurul nostru în noi sau să spună despre noi, noi va trebui mereu să ne modelăm propria viață după aceea a lui Cristos. Să ne echilibrăm iubirea și unirea cu Dumnezeu cu acea iubire și slujire față de ceilalți frați și surori ale noastre. Aceasta este calea lui Cristos și aceasta ar trebui să fie și calea noastră. Amin
Alte teme omiletice și catehetice
- Respectul față de cei răposați.
- Darul prieteniei.
- Prietenia lui Cristos
Sâmbătă din săptămâna a 2-a de peste an – 1
K. Haugk, în cartea sa intitulată Antagoniști în Biserici, a oferit definiția unei persoane antagoniste ca fiind cineva, care ne având la bază o dovadă fundamentală, începe să facă acuzații și cereri nesatisfăcătoare, de obicei atacând persoana sau...
