Sâmbătă din săptămâna a 32-a de peste an – 1

sâmbătă, 13 noiembrie 2021

Sâmbătă din săptămâna a 32-a de peste an

Sf. Augustina (Livia), călug.

Culoare:  verde
Psaltire
:   IV

Liturghie la alegere
prefaţă comună

Înţ 18,14-16;19,6-9
Ps 104
Lc 18,1-8

Ant. la intrare                Cf. Ps 87,3

Rugăciunea mea să ajungă îna-intea ta, Doamne; pleacă-ţi ure-chea la glasul cererii mele!

Rugăciunea Zilei

Dumnezeule atotputernic şi în-durător, înlătură, cu bunătate, tot ce ne stă împotrivă, ca, eliberaţi de ori-ce povară trupească şi sufletească, să te putem sluji cu toată libertatea. Prin Domnul nostru Isus Cristos.

LECTURA I

S-a văzut un drum fără piedică în Marea Roşie şi cei pe care i-ai mântuit, ca nişte miei care zburdă.

Citire din cartea Înţelepciunii 18,14-16; 19,6-9
Când tăcerea profundă învăluia toate şi noaptea era la jumătatea cursului ei, 15 cuvântul tău atotputernic, luptător de neoprit, din ceruri, de la tronul tău regesc, a pornit în mijlocul pământului sortit pieirii purtând, ca o spadă ascuţită, decretul tău de neschimbat. 16 Oprindu-se, a umplut toate de moarte; atingea cerul, dar păşea pe pământ. 19,6 Întreaga creaţie era formată, în propria fire, din nou de sus, slujind hotărârilor tale, ca să fie copiii tăi păziţi nevătămaţi. 7 S-au văzut un nor care umbrea tabăra, o retragere a pământului uscat de unde mai înainte era apă, un drum fără piedică din Marea Roşie, o câmpie plină de verdeaţă, dintre valurile puternice, 8 prin care a trecut întregul popor, cei învăluiţi de mâna ta, care au văzut semne minunate. 9 Precum nişte cai care pasc şi ca nişte miei care zburdă, te lăudau pe tine, Doamne, care i-ai mântuit.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL

Ps 104(105),2-3.36-37.42-43 (R.: 5a)
R.: Aduceţi-vă aminte de faptele minunate ale Domnului!
sau:
Aleluia.

2 Cântaţi-i, cântaţi psalmi!
Meditaţi la toate minunile sale!
3 Lăudaţi-vă cu numele lui cel sfânt!
Să se bucure inima celor care îl caută pe Domnul! R.

36 A lovit pe toţi întâii-născuţi din ţara lor,
toată primiţia puterii lor.
37 I-a scos pe ei încărcaţi cu argint şi aur
şi nu se afla niciunul care se clătina în triburile lor. R.

42 Pentru că şi-a adus aminte de cuvântul său cel sfânt
dat lui Abraham, slujitorul său.
43 L-a făcut pe poporul său să iasă cu veselie,
pe aleşii săi, în mijlocul strigătelor de bucurie. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE    cf. 2Tes 2,14

(Aleluia) Dumnezeu ne-a chemat prin evanghelie spre dobândirea gloriei Domnului nostru Isus Cristos. (Aleluia)

EVANGHELIA

Dumnezeu va face dreptate aleşilor săi care strigă către el.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 18,1-8
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi o parabolă referitor la datoria de a se ruga întotdeauna şi de a nu se descuraja: 2 “Într-o cetate, era un judecător care nu se temea de Dumnezeu şi căruia nu-i era ruşine de oameni. 3 Şi mai era în cetatea aceea o văduvă care venea la el şi-i spunea: «Fă-mi dreptate împotriva duşmanului meu!» 4 Dar, mult timp, el nu a voit. Apoi şi-a zis: «Deşi de Dumnezeu nu mă tem şi de oameni nu mi-e ruşine, 5 pentru că nu mă lasă în pace, îi voi face totuşi dreptate văduvei acesteia, ca să nu vină şi să mă tot bată la cap»”. 6 Iar Domnul a zis: “Aţi auzit ce a spus judecătorul nedrept! 7 Oare Dumnezeu nu va face dreptate aleşilor săi care strigă zi şi noapte către el, chiar dacă-i face să aştepte? 8 Vă spun că le va face dreptate repede. Dar când va veni Fiul Omului, va găsi oare credinţă pe pământ?”

Cuvântul Domnului

Rugăciunea credincioși

Fraților preaiubiți, la finalul evangheliei de astăzi Isus a adresat o întrebare cu adevărat provocatoare în ceea ce privește sfârșitul timpurilor, dacă atunci când se va întoarce, va mai găsi oare credință pe pământ. Să spunem împreună:

 R. Ascultă-ne Doamne!

  • Ne rugăm ca credința creștinilor să fie puternică, pentru ca în timpuri de necesitate și de abundență, în timpuri de libertate și de persecuție, ei să creadă și să iubească cu tot ceea ce au.
  • Ne rugăm ca dreptatea lui Dumnezeu să cucerească lăcomia oamenilor, apetitul lor pentru putere, și vanitatea lor în căutarea onorurilor lumești.
  • Ne rugăm ca parohia noastră să fie mereu ospitalieră cu vizitatori și străini, primindu-i mereu în numele lui Cristos.
  • Ne rugăm ca noi să fim mult mai atenți față de nevoile celor din jurul nostru pentru ai ajuta pe cât de bine putem.
  • Ne rugăm ca toți răposați noștri să vadă în ceruri strălucirea feței lui Dumnezeu.

Milostive Dumnezeule, te rugăm să fii mereu singura lumină adevărată a lumii noastre, pentru ca strălucind prin cruzimea războiului și a lăcomiei crunte a oamenilor, să ne arăți tuturor calea libertății și a păcii adevărate. Prin Cristos Domnul nostru. Amin

Asupra Darurilor
Caută, Doamne, cu îndurare, la jertfa pe care ţi-o oferim şi dă-ne harul să luăm parte, cu inimi pline de credinţă şi de evlavie, la pătimirea Fiului tău, pe care o celebrăm în chip tainic. Prin Cristos, Domnul nostru.
Ant. la Împărtășanie      Cf. Ps 22,1-2

Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic; el mă paşte pe păşuni verzi, mă conduce la ape de odihnă.

După Împărtășanie

Întăriţi de această hrană sfântă, îţi aducem, Doamne, mulţumire şi implorăm îndurarea ta, ca revărsarea Duhului Sfânt să-i păstreze statornici în dreptate pe aceia care au fost îmbrăcaţi cu putere de sus. Prin Cristos, Domnul nostru.

Sâmbătă din săptămâna a 32-a de peste an – 2

Lc 18,1-8

Parabola judecătorului nedrept sau a văduvei persistente

Cum ar fi dacă Isus ar decide să își instaleze propria sa căsuță de mesaje? Imaginați-vă doar, stați și vă rugați și de odată auziți aceasta: Mulțumesc că ați sunat la casa Tatălui meu. Vă rugăm alegeți una din următoarele opțiuni: Apăsați tasta 1 pentru cereri: Apăsați tasta 2 pentru mulțumiri: Apăsați tasta 3 pentru plângeri: Apăsați tasta 4 pentru toate celelalte probleme. Ce s-ar întâmpla atunci cu toate rugăciunile noastre?

Rugăciunea este una din temele din textul evangheliei de astăzi. Iar rugăciunea este un dar de la Dumnezeu. Nu este nici o mașinărie și nici o formulă magică. Necesită o bătălie din partea noastră, iar asta fiindcă este un act de iubire și de dăruire de sine. Rugăciunea are efect doar dacă perseverăm și îi permitem lui Dumnezeu să acționeze. Uneori nu îi vom vedea efectele. A continua să îl cauți pe Dumnezeu în rugăciune este deja cel mai bun rod al rugăciunii.

Evanghelia ne prezintă o parabolă ce implică două categorii de oameni, un judecător arogant nedrept și o văduvă umilă dar persistentă. Judecătorul o ignoră la început, însă într-un final îi face dreptate fiindcă este persistentă. Ea nu a dorit să renunțe și nu a dorit să plece motiv și pentru care într-un final judecătorul cedează și îi face pe plac. Isus apoi scoate în evidență ceea ce a dorit. Și l-am auzit spunând că dacă un judecător nedrept i-a făcut acestei femei dreptate oare cu atât mai mult nu va face Dumnezeu dreptate pentru cei aleși ai săi? Ce dorește Isus să ne spună despre rugăciune prin această parabolă evanghelică? Și sunt trei lucruri:

Primul, el ne spune că Dumnezeu ne aude atunci când ne rugăm. Însă răspunsul lui Dumnezeu la rugăciunile noastre nu este conform cu propriile noastre dorințe. Aceasta este cea mai deasă greșeală a noastră prin care noi credem că Dumnezeu ar trebui să acționeze atunci când dorim și cum dorim noi, adică în conformitate cu voința noastră în loc de a lui. Faptul că viziunea noastră este una limitată, finită și incapabilă să vadă sfârșitul încă de la început, cumva ne scapă complet din privire. De aceea ajungem să ne plângem că devenim frustrați, îl acuzăm pe Dumnezeu că este indiferent cu noi iar noi nu trăim în conformitate cu credința. Însă adevărul e că Dumnezeu ne dă toate lucrurile bune de care avem nevoie, însă doar dacă cerem și persistăm în rugăciune. A cere și mai mult și mai des nu înseamnă automat că ne lipsește umilința. Trebuie să nu uităm niciodată că noi avem de-a face cu Dumnezeu care ne iubește și care dorește să ne ofere ce dorim și ce e mai bine pentru noi. Când ne punem să cerem va trebui să o facem cu iubire și umilință.

Doi, Isus ne spune că cu cât ne rugăm mai mult, cu atât mai aproape vom fi de el. Și că odată ce ne rugăm ceea ce cerem în ea se va schimba treptat. Așa că va trebui să așteptăm și să fim răbdători. Într-un final ceea ce dorim e ceea ce avem nevoie. Iar ceea ce avem nevoie e de a ne aduce gândurile, visele și ambițiile la o totală aliniere cu modul lui Dumnezeu de a vedea lucrurile.

Cât de des ne rugăm? Cât de constant ne rugăm? Ce cerem în rugăciune? Ce anume dorim cu adevărat? Distingem noi între ceea ce dorim și ceea ce avem nevoie cu adevărat? Avem noi oare cu adevărat acea credință și încredere în providența iubitoare a lui Dumnezeu?

Trei, Isus a subliniat, necesitatea de a ne ruga întotdeauna și de a nu ne descuraja. Mulți dintre noi nu au nici o problemă cu rugăciunea de cerere însă au o problemă cu rugăciunea de laudă sau de mulțumire. Nu putem spune că rugăciunea schimbă mintea lui Dumnezeu, însă ne schimbă pe noi. După cum și Isus a avut o relație personală și intimă cu Tatăl său ceresc, tot la fel și cu noi când ne rugăm mereu și fără să ne descurajăm.

În încheiere vă invit să reflectăm asupra a ceea ce a spus Samuel Johnson că rugăciunea nu are nevoie de dovadă exterioară fiindcă dovezile sunt în interior. E în natura omului, asemenea respirației, mâncatului și a băutului pe care o practicăm ca și cum ar fi o parte din însăși ființa noastră. Amin

Alte teme omiletice și catehetice

  1. Experiența exodului și credința israelită.
  2. Perseverența în rugăciune.
  3. Rugăciunea de cerere.
//
Daca aveți vreo întrebare trimiteți-mi mesaj aici și va voi răspunde imediat!
Cu ce va pot ajuta?