Sâmbătă din săptămâna a 33-a de peste an
Ss. Grigore Decapolitul; Edmund, rege
Culoare: verde
Psaltire: I
Liturghie la alegere
prefaţă comună
1Mac 6,1-13
Ps 9
Lc 20,27-40
Ant. la intrare Cf. Ier 29,11.12.14
Gândurile mele sunt gânduri de pace, şi nu de nenorocire; strigaţi către mine şi eu vă voi asculta şi vă voi întoarce din robie de pretutindeni.
Rugăciunea Zilei
Doamne, Dumnezeul nostru, dă-ne, te rugăm, harul să te urmăm mereu cu bucurie, căci numai slu-jindu-te necontenit pe tine, izvorul oricărui bine, putem afla fericirea deplină şi nepieritoare. Prin Dom-nul nostru Isus Cristos.
LECTURA I
Pentru răul pe care i l-am făcut Ierusalimului mor cu mare tristeţe!
Citire din cartea întâi a Macabeilor 6,1-13
În zilele acelea, regele Antioh străbătea regiunile de sus şi a auzit că există în Persia o cetate numită Elimais, renumită pentru bogăţia de argint şi aur, 2 şi că templul din ea este foarte bogat; că sunt acolo armuri de aur, platoşe şi arme pe care le lăsase acolo Alexandru, fiul lui Filip, regele macedonean, care a domnit primul peste greci. 3 A venit şi a căutat să cucerească cetatea şi să o jefuiască, dar nu a putut, pentru că lucrul acesta fusese făcut cunoscut celor din cetate. 4 Ei s-au ridicat împotriva lui la luptă, iar el a fugit şi a plecat de acolo cu mare tristeţe, ca să se întoarcă la Babilon. 5 Când a ajuns în Persia, cineva i-a adus la cunoştinţă că fuseseră zdrobite trupele care merseseră în ţinutul lui Iuda, 6 că Lysias, care pornise cu o armată puternică, a fost făcut de ruşine printre primii în faţa lor şi că ei s-au întărit cu arme, cu armată şi cu prăzi multe pe care le-au luat de la trupele pe care le-au înfrânt; 7 că au distrus lucrul abominabil pe care el îl construise pe altarul din Ierusalim şi că au înconjurat sanctuarul şi cetatea Baitsur cu ziduri înalte, ca mai înainte. 8 Când regele a auzit aceste lucruri, a încremenit şi s-a cutremurat, a căzut la pat şi s-a îmbolnăvit de supărare, pentru că nu s-a întâmplat după cum gândise. 9 A zăcut acolo mai multe zile, deoarece îl cuprindea tristeţe mare şi se gândea că va muri. 10 I-a chemat pe toţi prietenii săi şi le-a spus: “Somnul s-a îndepărtat de ochii mei şi neliniştea mi-a cuprins inima. 11 Şi mi-am zis în inimă: «La ce suferinţă am ajuns şi în ce mare furtună mă aflu acum eu, care eram fericit şi iubit în puterea mea!» 12 Acum îmi amintesc de relele pe care le-am făcut în Ierusalim, luând toate obiectele de argint şi de aur care erau în el şi trimiţând să fie nimiciţi locuitorii lui Iuda fără motiv. 13 Recunosc că din cauza acestor lucruri m-au ajuns aceste rele. Iată, mor cu mare tristeţe într-o ţară străină!”
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 9(9A),2-3.4 şi 6.16 şi 19 (R.: cf. 9a)
R.: Te preamăresc, Doamne, pentru dreptatea ta!
2 Te voi lăuda, Doamne, din toată inima,
voi vesti toate faptele tale minunate.
3 Mă voi bucura şi voi tresălta de veselie în tine,
voi cânta numele tău, Dumnezeule Preaînalt. R.
4 Duşmanii mei dau înapoi,
se poticnesc şi pier dinaintea feţei tale.
6 Ai mustrat neamurile, l-ai distrus pe cel nelegiuit,
le-ai şters numele în veci, pentru totdeauna. R.
16 Neamurile păgâne cad în groapa pe care au făcut-o
şi li se prinde piciorul în laţul pe care l-au ascuns.
19 Dar cel sărman nu rămâne în uitare la nesfârşit,
nădejdea celor umili nu va pieri pentru totdeauna. R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. 2Tim 1,10
(Aleluia) Mântuitorul nostru Isus Cristos a nimicit moartea şi a făcut să strălucească viaţa prin evanghelie. (Aleluia)
EVANGHELIA
Dumnezeu nu este al celor morţi, ci al celor vii.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 20,27-40
În acel timp, au venit la Isus unii dintre saducei, care spun că nu este înviere, şi l-au întrebat: 28 “Învăţătorule, Moise a scris: «Dacă cineva are un frate căsătorit care moare fără să aibă copii, fratele lui să ia femeia şi să ridice urmaşi fratelui său!» 29 Erau deci şapte fraţi. Primul, luându-şi soţie, a murit fără
copii. 30 Cel de-al doilea 31 şi cel de-al treilea au luat-o de soţie. Şi toţi cei şapte au murit şi nu au lăsat copii. 32 În cele din urmă, a murit şi femeia. 33 Aşadar, la înviere, căruia dintre ei îi va fi soţie femeia? Pentru că toţi şapte au avut-o de soţie”. 34 Isus le-a răspuns: “Fiii lumii acesteia se însoară şi se mărită; 35 însă cei consideraţi vrednici să dobândească lumea cealaltă şi învierea din morţi nu se vor însura şi nici nu se vor mărita, 36 pentru că nu mai pot de acum să moară; sunt asemenea îngerilor şi sunt fii ai lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii. 37 Iar că morţii învie, o arată şi Moise în relatarea despre rug, când îl numeşte pe Domnul: «Dumnezeul lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob». 38 Dumnezeu nu este al celor morţi, ci al celor vii, întrucât toţi trăiesc pentru el”. 39 Unii dintre cărturari, răspunzând, i-au zis: “Învăţătorule, bine ai vorbit!” 40 Şi nu mai îndrăzneau să-l întrebe nimic.
Cuvântul Domnului
Rugăciunea credincioși
Fraților preaiubiți, credința noastră în învierea morților, despre care am auzit și în textul evangheliei de astăzi, este înrădăcinată în învățăturile lui Isus. Să spunem împreună:
R. Ascultă-ne Doamne!
- Ne rugăm ca toți creștini să creadă în învierea morților și în viața fără de sfârșit. R.
- Ne rugăm ca noi să apreciem acest sacrament al sfintei Euharistii prin care Cristos ne dă promisiunea vieții fără de sfârșit a învierii sale. R.
- Ne rugăm ca cei care sunt văduvi să aibă parte de amintirea soților plecați deja, și să de-a dovadă de o mare iubire față de familiile lor. R.
- Ne rugăm ca cei care au păcătuit grav să primească harul lacrimilor, pentru ca asemenea regelui Antioh, să se căiască de păcate. R.
- Ne rugăm ca guvernele lumii să lucreze împreună pentru alinarea suferințelor celor săraci din lume. R.
- Ne rugăm ca toți răposați noștri, să se odihnească în pace. R.
Milostive Dumnezeule, tu ești iubirea și fortăreața noastră. Dă-ne te rugăm harul alinării tale sfinte în toate durerile noastre. Prin Cristos Domnul nostru. Amin.
Asupra Darurilor
Ant. la Împărtășanie Cf. Ps 72,28
Pentru mine, fericirea mea e să mă apropii de Dumnezeu, să-mi pun în Domnul Dumnezeu speranța mea.
După Împărtășanie
Împărtăşindu-ne, Doamne, cu darul sfintelor taine te rugăm cu umilinţă ca jertfa pe care Fiul tău ne-a poruncit s-o aducem în amintirea lui să mărească în inimile noastre iubirea. Prin Cristos, Domnul nostru.
Sâmbătă din săptămâna a 33-a de peste an – 2
Lc 20,27-40
Saduceii și învierea
In textul evangheliei de astăzi, am văzut cum Isus a avut o întâlnire cu saducei. Saducei erau o sectă religioaso-politică a evreilor a cărui nume deriva din evreiescul tsaddoqim care tradus înseamnă, cel drept. Numele apoi a fost asociat și cu numele propriu Sadoc, marele preot care era o figură proeminentă în timpurile regilor David și Solomon (1Rg 1,8,26,32). Ei acceptau referințele la moștenirea literei legii ca fiind opusă atenției fariseice față de tradițiile exagerate ale bătrânilor.
Saducei au fost nepopulari în fața majorității poporului din cauza tendinței lor de a se apropia de puterea dominantă, de guvernul Roman. În timp ce farisei patriotici și religioși deveneau din ce în ce mai mult lideri poporului. Astfel printre aceste diferențe religioase dintre cele două părți ar putea fi, negarea saduceilor a învierii, a nemuririi sufletului și a existenței îngerilor (Mt 22,23; Mc 12,18; Fap 23,8). Ei respingeau și tradiția orală pe care farisei o mențineau și o accentuau ca fiind de origine divină trimisă ca completare a legii scrise. Acesta e motivul pentru care adesea ei își băteau joc de această credință a învierii prin a face afirmații de genul: La înviere a cui va fi de soție acea femei? Fiindcă toți șapte s-au căsătorit cu ea.
De ce oare nu credeau Saducei în înviere? Conform lor, astfel de credințe, convingeri nu erau exprimate destul de explicit în legea lui Moise. Erau doar o simplă deducere făcută de către unii interpreți ai legii. Însă, exista ceva mult mai profund în spatele acestei convingeri. În timpul lui Isus, saduceii erau un grup exclusiv format din spuma societății iudaice, din cei bogați, aristocrați, clasa preoțească. Prin urmare, e de înțeles faptul că ei trăiau asemenea unor animale mulțumite. Ei erau un grup închis, care nu aveau nevoie de nimic altceva. Cu o viață ca a lor, cine mai avea nevoie de înviere? Pentru ei, chiar dacă exista o viață veșnică, aceasta era doar o simplă glorificare continuă a vieții pământești. Însă Isus răspunde întrebării lor prin a le spune că tot Moise a scris că atunci când Dumnezeu și-a manifestat prezența lui Moise în tufișul arzând, Domnul i-a spus că el este, Dumnezeul lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacob. Dumnezeu este Dumnezeul celor vii și nu al celor morți. Cum avea să-l proclame Moise pe Dumnezeu astfel când Abraham, Isaac și Iacob erau de mult morți? Decât dacă aceste figuri mărețe ale istoriei lor erau încă vii.
Nimeni nu s-a întors încă din morți pentru a ne spune cum stau treburile acolo. Există o viață veșnică? Ce fel de existență vom avea? Însă următoarea povestioară rostită de un preot ne va oferi o oarecare inspirație de a munci mai mult pentru Împărăția lui Dumnezeu. Această povestioară e una despre cer și spune că atunci când noi vom ajunge la porțile cerului, Cristos și sfântul Petru vor fi chiar ei acolo ca să ne întâmpine. Ei ne vor duce într-un loc în care se vor afla enorm de mulți oameni fericiți care ne vor aclama pe noi. În acel moment îl vom întreba pe Cristos, Cine sunt ei? Iar el va răspunde, aceștia sunt toate acele suflete pe care noi le-am ajutat ca să ajungă acolo iar ei îți mulțumesc cu aplauzele lor. Ce zi minunată va fi! Amin
Alte teme omiletice și catehetice
- Remușcarea lui Antioh.
- Căsătoria ca instituție umană.
- Judecata e a lui Dumnezeu.
Sâmbătă din săptămâna a 33-a de peste an – 2
Lc 20,27-40 Saduceii și învierea In textul evangheliei de astăzi, am văzut cum Isus a avut o întâlnire cu saducei. Saducei erau o sectă religioaso-politică a evreilor a cărui nume
Sâmbătă din săptămâna a 33-a de peste an – 1
Saduceii nu credeau în înviere. În cadrul întâlnirii lor cu Isus, din textul evangheliei de astăzi, vom vedea cum ei au luat în râs această credință prin expunerea unui argument, Aşadar, la înviere, căruia dintre ei îi va fi soţie femeia? Pentru că toţi şapte au avut-o de soţie"....
