Sâmbătă din săptămâna a 4-a din Postul Mare

In 7,40-53

Discuții despre mesianitatea lui Isus

În urma cu câțiva ani s-a făcut un studiu în San Francisco, California, U.S.A asupra tinerelor prostituate. În timpul acelor interviuri, au fost întrebate, Există ceva de care aveți enorm de mult nevoie și nu îl puteți obține? Răspunsul lor a fost, invariabil precedat de tristețe și lacrimi, însă mereu același, De ceea ce am nevoie e de cineva care să mă asculte și pe mine, cineva căruia să îi pasă destul de mine încât să mă asculte măcar.

În textul evangheliei de astăzi am văzut cum Isus vorbește, iar oameni, inclusiv inamici lui îl ascultau. Unii dintre ei spuneau Acesta este într-adevăr Profetul!” Alții ziceau: “Acesta este Cristos!” Până și paznici templului care fuseseră însărcinați de către farisei să îl aducă pe Isus lor, au ascultat de el. Rezultatul? Nu l-au mai arestat fiindcă au rămas profund mișcați de ceea ce spusese el și pentru faptul că nimeni nu mai vorbise asemenea lui. Au rămas uimiți și uluiți când l-au auzit predicând și când l-au văzut săvârșind miracole. Au fost atinși și schimbați de cuvintele sale, motiv pentru care s-au întors la autorități și le-au raportat ceea ce se întâmplase, că au venit cu mâinile goale. Au fost copleșiți de cuvintele sale.

Pe de altă parte, farisei și unii dintre compatrioți lor nu credeau în el din cauza adresei casei sale. Pasajul evangheliei de ieri ne-a vorbit despre originile sale divine însă pasajul evangheliei de astăzi ne vorbește despre originile sale umane. De cele mai mult ori tot la fel se întâmplă și în cazul nostru, ca locurile de unde provenim să influențeze drastic modul în care ceilalți oameni ne judecă sau cel puțin impresia lor asupra noastră. Dacă mergi în alte țări din Europa și spui că vii din România, rămân profund șocați, ba chiar ajung să o ia și la fugă. Din cauza că numele de Român a ajuns să fie asociat cu cei compatrioți ai noștri care săvârșesc fărădelegi. Însă dacă mergi într-o țară de pe un alt continent, situația se schimbă un pic fiindcă suntem tratați ca pe oricare alt cetățean, sau turist sau compatriot de al lor.

Nu e deloc surprinzător faptul că aceasta o putem observa și pe timpul lui Isus. Până și bunul Natanel reacționează negativ când află că Isus este din Nazaret. Poate fi ceva bun din Nazaret?”(In 1,46). Marele preot și farisei nu îl acceptau pe Isus ca Mesia în mare parte pentru că, conform lor El era de origini galileană și nu din Betleem și de linie davidică. Ei susțineau că Isus nu a reușit să convingă oameni educați asemenea lor motiv pentru care nu are cum să fie Mesia. Își foloseau puterea și autoritatea pentru a întoarce mulțimea împotriva lui Isus.

Dar noi? Când ascultăm cuvintele lui Cristos, cum rămânem? Rămânem neschimbați, indiferenți și reci? Dacă da atunci va trebui să profităm de ocazia care ne-o oferă acest timp al Postului Mare, și să ne întărim legătura și credința cu cuvintele sale. Iar asta o putem face prin ascultarea și participarea la sfintele Liturghii, prin citirea Bibliei, dar mai ales prin punerea ei în practică, prin vindecarea inimii, minții și a trupului nostru. Dacă punem toate acestea în practică, atunci vom dobândi o mai bună înțelegere a ceea ce înseamnă să fii cuvântul viu al lui Dumnezeu.

În încheiere vă invit să reflectăm asupra cuvântului lui Dumnezeu, să ascultăm aceste cuvinte din evanghelia lui Luca, Sămânța e Cuvântul lui Dumnezeu (8,2). Dar și cele ale sfântului Francisc de Sales care spusese, Ascultați cu devoțiune Cuvântul lui Dumnezeu, indiferent că îl auzi în conversații familiare cu prieteni tăi spirituali sau la predică. Profită pe cât de mult poți de el, și ai grijă ca el să nu cadă pe pământ tare, ci să îl primești în inima ta ca pe un balsam prețios, imitând-o pe preasfânta Fecioară Maia, care a păstrat cu grijă în inima ei toate cuvintele care au fost rostite de Fiul ei. Amintiți-vă că Domnul nostru adună toate cuvintele pe care noi le rostim în rugăciunile noastre, după cum noi adunăm toate cuvintele pe care el ni le rostește în predică. Amin