Sâmbătă din săptămâna a 5-a de peste an – 2

sâmbătă, 12 februarie 2022

Sâmbătă din săptămâna a 5-a de peste an

Ss. Martiri din Abitina

Culoare:  verde
Psaltire
:   I

Liturghie la alegere
prefaţă comună

1Rg 12,26-32;13,33-34
Ps 105
Mc 8,1-10

Ant. la intrare         Ps 94,6-7

Veniţi să ne închinăm lui Dumnezeu şi să ne plecăm în faţa Domnului, creatorul nostru; căci el este Domnul, Dumnezeul nostru!

Rugăciunea Zilei

Te rugăm, Doamne, să veghezi cu grijă neobosită asupra familiei tale; păstreaz-o sub ocrotirea ta, căci harul tău este singura ei speranţă. Prin Domnul nostru Isus Cristos.

LECTURA I

Ieroboam a poruncit să se toarne doi viţei de aur.

Citire din cartea întâi a Regilor 12,26-32; 13,33-34
În zilele acelea, Ieroboam şi-a zis în inima sa: “Acum s-ar putea întoarce domnia la casa lui David. 27 Dacă poporul acesta va urca să aducă jertfe în casa Domnului, la Ierusalim, se va întoarce inima acestui popor către stăpânul lor, către Roboam, regele lui Iuda; pe mine mă vor ucide şi se vor întoarce la Roboam, regele lui Iuda”. 28 Regele s-a sfătuit şi a făcut doi viţei de aur şi le-a zis: “Destul pentru voi cât aţi urcat la Ierusalim! Iată-l pe dumnezeul tău, Israel, cel care te-a scos din ţara Egiptului!” 29 L-a pus pe unul la Betel, iar pe celălalt l-a pus la Dan. 30 Lucrul acesta a fost spre păcat: poporul se ducea înaintea unui viţel până la Dan. 31 A făcut un sanctuar pe înălţimi şi a pus preoţi din tot poporul, care nu erau dintre fiii lui Levi. 32 Ieroboam a instituit o sărbătoare în luna a opta, în ziua a cincisprezecea a lunii, ca sărbătoarea care era în Iuda şi a adus jertfe pe altar. Aşa a făcut la Betel ca să aducă jertfe pentru viţeii pe care îi făcuse; i-a pus în Betel pe preoţii înălţimilor pe care îi făcuse. 13,33 După aceasta, Ieroboam nu s-a întors de pe calea lui cea rea. A pus iarăşi preoţi pentru înălţimi luaţi din tot poporul: pe oricine dorea, îl consacra preot al înălţimilor. 34 Lucrul acesta a fost spre păcat pentru casa lui Ieroboam, ca Domnul să o şteargă şi să o nimicească de pe faţa pământului.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL

Ps 105(106),6-7a.19-20.21-22 (R.: 4a)
R.: Aminteşte-ţi de noi, Doamne, din îndurare faţă de poporul tău!

6 Noi am păcătuit împreună cu părinţii noştri;
am săvârşit răul, am săvârşit nelegiuirea.
7a Părinţii noştri, în Egipt,
n-au înţeles minunile tale. R.

19 Şi-au făcut un viţel în Horeb,
s-au prosternat înaintea unui chip turnat
20 şi au schimbat gloria lor
cu chipul unui bou care mănâncă iarbă. R.

21 Au uitat de Dumnezeul care i-a mântuit,
care a făcut lucruri mari în Egipt,
22 minuni în ţara lui Ham,
semne minunate la Marea Roşie. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE          Mt 4,4b

(Aleluia) “Nu numai cu pâine va trăi omul, ci şi cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu”, spune Domnul. (Aleluia)

EVANGHELIA

Au mâncat şi s-au săturat.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 8,1-10
În zilele acelea, adunându-se din nou o mulţime mare şi neavând ce să mănânce, Isus i-a chemat pe discipoli şi le-a spus: 2 “Mi-e milă de mulţime, pentru că stau cu mine deja de trei zile şi nu au ce să mănânce. 3 Dacă îi trimit acasă flămânzi, vor leşina pe drum, iar unii dintre ei au venit de departe”. 4 Discipolii lui i-au răspuns: “Cum ar putea cineva să-i hrănească pe aceştia cu pâine, aici în pustiu?” 5 El i-a întrebat: “Câte pâini aveţi?” I-au spus: “Şapte”. 6 Atunci a poruncit mulţimii să se aşeze pe pământ. Şi, luând cele şapte pâini, a mulţumit, le-a frânt şi le-a dat discipolilor lui ca să le pună înainte. Iar ei le-au pus înaintea mulţimii. 7 Şi mai aveau câţiva peştişori. Binecuvântându-i, a spus ca şi pe aceştia să-i pună înainte. 8 Au mâncat, s-au săturat şi au adunat, din ceea ce a prisosit, din bucăţi şapte coşuri. 9 Erau cam patru mii. El le-a dat drumul 10 şi îndată, urcându-se cu discipolii săi în barcă, a venit în părţile Dalmanutei.

Cuvântul Domnului

Rugăciunea credincioși

Fraților preaiubiți, hrănirea celor 4 000 de oameni din evanghelia de astăzi ne revelează imensa compasiune a lui Isus dar mai ales ne îndreaptă spre darul preasfintei Euharistii. Să spunem împreună:

 R. Ascultă-ne Doamne!

  • Ne rugăm ca toți oameni de pretutindeni să aibă parte de hrana necesară acum și pentru totdeauna. R.
  • Ne rugăm ca noi să oferim din surplusul nostru celor cărora le lipsește de pe masă hrana cea de toate zilele. R.
  • Ne rugăm ca cei care sunt fără hrană, sau care trăiesc în condiții primitive ori sunt victime ale dezastrelor naturale, să aibă parte de cele esențiale unei trai cât mai bun. R.
  • Ne rugăm ca guvernele lumii să înlăture corupția și jaful, pentru a permite trimiterea surplusului de hrană ca ajutor și pentru refacerea dreptății celor mai săraci și vulnerabili. R.
  • Ne rugăm ca cei care lucrează ca voluntari în adăposturile de zi și de noapte pentru cei fără adăpost, și care merg pe străzi cu hrană pentru cei înfometați, să îl vadă pe Cristos în cei pe care îi slujesc și să fie binecuvântați prin ei. R.
  • Ne rugăm ca toți credincioși noștri răposați să vadă în ceruri strălucirea feței lui Dumnezeu. R.

Dumnezeule, Tatăl și Regele nostru, tu mereu ai fost refugiul și adăpostul nostru, în timp de încercare cât și în timp de fericire. Privește te rugăm spre cei aflați în nevoie, și salvează-i de pericolele prezente. Prin Cristos Domnul nostru. Amin

Asupra Darurilor
Doamne, Dumnezeul nostru, tu ai creat pâinea şi vinul, ca, în slăbiciunea noastră, să ne fie întărire: te rugăm, ca ele să devină pentru noi sacrament de viaţă veşnică. Prin Cristos, Domnul nostru.
Ant. la Împărtășanie                                 Cf. Ps 106,8-9

Să-l lăudăm pe Domnul pentru îndurarea lui, pentru faptele lui minunate în folosul oamenilor, căci el a potolit setea sufletului însetat şi a umplut de bunătăţi sufletul flămând.

După Împărtășanie

Dumnezeule, tu ai voit să ne împărtăşim cu toţii din aceeaşi pâine şi din acelaşi potir. Dă-ne, te rugăm, harul, să trăim astfel încât, uniţi în Cristos, să aducem roade cu bucurie pentru mântuirea lumii. Prin Cristos, Domnul nostru.

Sâmbătă din săptămâna a 5-a de peste an – 4

Mc 8,1-10

A doua înmulțire a pâinilor

Woodrow Wilson spunea că Nimeni nu îl poate adora pe Dumnezeu sau iubi aproapele pe stomacul gol.

Textul evangheliei de astăzi ne va relata minunea lui Isus în care a hrănit cele 4 000 de persoane cu doar șapte pâini ce i-au fost oferite. El i-a hrănit fiindcă acești oameni se aflau cu el de trei zile și fiindcă le era extrem de foame.

Pentru evrei, folosirea cifrelor sacre trei și șapte semnifica manifestarea lui Dumnezeu. Iar asta fiindcă prin trei se reamintește de acel eveniment în care trei animale în vârstă de trei ani au fost jertfite și oferite lui Dumnezeu în momentul în care Abraham a încheiat alianța cu el. De asemenea, când Sarah, soția lui, a pregătit cele trei pâini, pentru cei trei vizitatori neașteptați ce au adus un mesaj, cel al nașterii lui Isaac.

În timp ce numărul șapte, pentru evrei, simbolizează plinătatea sau totalul, completul. Această cifră amintește de crearea lumii de către Dumnezeu în șase zile iar în cea de-a șaptea s-a odihnit. De asemenea mai reamintește și de cele șapte scăldări ale lui Naaman Sirianul în râul Iordan, pentru a fi vindecat de leprozitatea lui.

De fapt, acest miracol al înmulțirii pâinilor și peștilor simbolizează preasfânta Euharistie. Ea prefigurează oferirea lui Isus însuși din nou în euharistie. Iar asta datorită prezenței celor patru elemente sau acte ale preasfintei Euharistii pe care Isus le-a făcut când a luat pâinea, adică primirea pâini sau Ofertoriul, a mulțumit sau rugăciunea Euharistică, a frânt pâinea adică ceea ce face preotul când se cântă Mielul lui Dumnezeu, și dă pâinea tuturor sau sfânta Împărtășanie.

Cu alte cuvinte, ceea ce dorește sfântul Marcu să ne transmită e faptul că sfânta Euharistie reprezintă plinătatea manifestării lui Dumnezeu, poporului său dar și nouă, în Euharistie. Isus satisface foamea noastră de Dumnezeu prin cuvintele sale și prin trupul său care este Euharistia. Astfel, când îl primim în sfânta Împărtășanie, el devine unul cu noi și o parte a noastră.

Asemenea următoarei povestioare pe care am citit-o zilele acestea despre un micuț orfan pe nume Joe, spusă de Edwin White, care s-a dus să fie examinat de doctorul de la orfelinat. Când s-a întors înapoi călugărița l-a întrebat Ce ți-a spus doctorul, Joe? Iar Joe a răspuns, Mi-a spus, ce specimen mic și mizerabil ești. Însă Joe a adăugat apoi că Însă, sora, nu cred că știa că am primit deja prima mea sfântă împărtășanie.

White a continuat să spună că asta e ceea ce ne dă valoare. Că tu și cu mine nu trebuie să luptăm și să ne zbatem pentru a câștiga iubirea și respectul. Pentru că Dumnezeu care ne-a făcut ne iubește foarte mult, și chiar dacă nu suntem prea plăcuți fizic, el tot vine la noi în sfânta Împărtășanie și cu prietenie.

Însă Euharistia nu se termină când preotul ne dă binecuvântarea și trimiterea în pace. Ci va trebui să mergem acasă, la aproapele și în alte locuri pentru al proclama pe Isus ca Domn al nostru. Va trebui să proclamăm că Isus trăiește în noi. Amin

Alte teme de predici sau cateheze

  1. Propriul meu vițel de aur.
  2. Contrastul dintre Ieroboam și Isus.
  3. Euharistia: hrana noastră pentru drum.
//
Daca aveți vreo întrebare trimiteți-mi mesaj aici și va voi răspunde imediat!
Cu ce va pot ajuta?