Vineri din săptămâna a 2-a din Advent
Culoare: violet (alb)
Psaltire: II
Liturghie la alegere,
prefaţă pentru Advent I
Is 48,17-19
Ps 1
Mt 11,16-19
LECTURA I
O, dacă ai fi fost atent la poruncile mele!
Citire din cartea profetului Isaia 48,17-19
Aşa vorbeşte Domnul, Răscumpărătorul tău, Sfântul lui Israel: “Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, care te învăţ spre binele tău, care te călăuzesc să mergi pe cale. 18 O, dacă ai fi fost atent la poruncile mele! Pacea ta ar fi fost ca un râu şi dreptatea ta, ca valurile mării. 19 Descendenţa ta va fi ca nisipul şi cei născuţi din tine, ca firele de nisip. Numele lor nu va fi şters şi nici nimicit dinaintea mea”.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 1,1-2.3.4 şi 6 (R.: cf. In 8,12)
R.: Cel ce te urmează pe tine, Doamne, va avea lumina vieţii.
1 Fericit omul care nu umblă după sfatul celor nelegiuiţi,
nu zăboveşte pe calea păcătoşilor
şi nu se aşază în adunarea celor care batjocoresc,
2 dar îşi găseşte plăcerea în legea Domnului
şi la legea lui cugetă ziua şi noaptea. R.
3 El este ca pomul sădit pe malul apei,
care dă rod la timpul potrivit;
frunzele lui nu se veştejesc
şi are succes în tot ceea ce face. R.
4 Nu tot aşa este cu cei nelegiuiţi, nu tot aşa;
ei sunt ca pleava pe care o spulberă vântul.
6 Căci Domnul cunoaşte calea celor drepţi,
iar calea celor nelegiuiţi duce la pieire. R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
(Aleluia) Domnul vine, ieşiţi-i în întâmpinare, el este principele păcii. (Aleluia)
EVANGHELIA
Nici pe Ioan, nici pe Fiul Omului nu-i ascultă.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 11,16-19
În acel timp, Isus a început să vorbească mulţimii: “Cu cine voi compara această generaţie? Este asemenea copiilor care stau în pieţe şi strigă către alţii, zicând: 17 «V-am cântat din fluier şi n-aţi dansat, v-am cântat de jale, şi n-aţi bocit». 18 Căci a venit Ioan, care nu mănâncă şi nu bea, iar ei spun: «Are diavol». 19 A venit Fiul Omului, care mănâncă şi bea, iar voi spuneţi: «Iată un mâncăcios şi un băutor de vin, prieten cu vameşii şi păcătoşii!». Dar înţelepciunii i s-a dat dreptate după faptele ei”.
Cuvântul Domnului
Vineri din săptămâna a 2-a din Advent – 1
Mt 11,16-19
Plângerea lui Isus
As dori să încep prin a împărtăși cu voi al doilea paragraf dintr-un poem al unei fete tinere care se sinucise. Poate că dacă oameni din jurul ei iar fi arătat puțină dragoste și iar fi acordat mai multă atenție, moartea ei ar fi putut fi prevenită. Acesta este al doilea paragraf al poemului ei:
Cea mai mare durere în viață nu e să mori ci să fii uitat.
Să fii lăsat în praf după cea mai mare realizare a altuia.
Să nu primești niciodată un telefon de la un prieten doar ca să îți spună Buna.
Să arăți cuiva cele mai profunde gânduri ale tale ei să înceapă să îți râdă în față.
Prieteni mereu să fie ocupați să te consoleze atunci când ai nevoie de cineva care să îți ridice moralul.
Atunci când pare că singura persoană care pare să îi pese de tine ești tu.
Isus în textul evangheliei de astăzi a spus că Cu cine voi compara această generație? Prin aceste cuvinte, Isus nu făcea nimic altceva decât să respingă căile iudeilor ca fiind copilărești. Dumnezeu a făcut totul posibil, și totuși, iudeii refuzau să creadă, să accepte, să se schimbe și să coopereze.
Un preot într-una din omiliile sale spusese că Dumnezeu l-a trimis pe Ioan Botezătorul iar apoi pe Isus. Ioan și Isus au dus vieți complet diferite, de exemplu: Ioan a dus o viață austeră și ascetică, ceea ce era aproape ciudat în ochii iudeilor fiindcă el nici nu mânca nici nu bea, ceea ce îl făcea în ochii lor un nebun, un posedat de diavol. Pe de altă parte Isus nu s-a sustras deloc de la modul de viață normal și obișnuit al evreilor. Mânca, bea cu oameni, chiar și cu cei din afara societății însă a fost numit un mâncător și un băutor de vin. Nici una din aceste abordări nu îi putea mulțumi pe evrei, dacă acesta sugerau o schimbarea în credința și modul lor de viață.
Dar generația noastră, avem noi ochii deschiși Duhului său care suflă acolo unde dorește? Suntem noi deschiși multor provocări și surprize pe care Dumnezeule le aduce în viețile noastre, în biserică și în lume? De fapt, Dumnezeu ne cheamă la o schimbare în mai bine de aceea și trebuie mereu să spunem da tuturor schimbărilor pe care el ni le oferă în această călătorie a noastră prin viață.
Cum ne putem schimba cu adevărat pentru el? În primul rând, va trebui să cerem harul. Apoi trebuie să ne îndrăgostim de persoana lui Cristos. Odată ce ne-am îndrăgostit de el, ne vom și schimba. Chiar dacă va fi destul de dureros pentru natura noastră umană nu ne va deranja. Iar asta fiindcă nu mai trăim pentru ceea ce dorim. Vom căuta să aflăm ceea ce dorește cel pe care îl iubim. Aceasta este iubirea. Aceasta este ceea ce face o persoană să fie fericită. Pentru asta e creată persoana.
În încheiere vă invit să reflectăm asupra următoarelor cuvinte ce provin de la personalități foarte bine cunoscute în zilele noastre:
Lev Tolstoi: Toți doresc să schimbe omenirea însă nimeni nu se gândește să se schimbe pe el.
Thomas a Kempis: Nu te supăra că nu îi poți face pe ceilalți să fie așa cum îți dorești, din moment ce nu te poți face nici măcar pe tine așa cum îți dorești.
O revistă anume: Studiile comportamentale au arătat că dacă 2% dintr-un grup omogen este dedicat complet unei cauze anume, acea mică minoritate va putea într-un final să mute întregul. Amin
Vineri din săptămâna a 2-a din Advent – 1
As dori să încep prin a împărtăși cu voi al doilea paragraf dintr-un poem al unei fete tinere care se sinucise. Poate că dacă oameni din jurul ei iar fi arătat puțină dragoste și iar fi acordat mai multă atenție, moartea ei ar fi putut fi prevenită....
