Vineri din săptămâna a 6-a de peste an
Sf. Francisc Regis Clet, pr. m.; Fer. Ioan de Fiesole (Fra Angelico), călug.
Culoare: verde
Psaltire: II
Liturghie la alegere
prefaţă comună
Iac 2,14-24.26
Ps 111
Mc 8,34-9,1
Ant. la intrare Cf. Ps 30,3-4
Fii pentru mine, Doamne, o stân-că ocrotitoare, o cetate întărită, ca să mă mântuieşti! Căci tu eşti stân-ca mea, cetatea mea, pentru numele tău, mă vei călăuzi şi mă vei hrăni.
Rugăciunea Zilei
Dumnezeule, tu ne-ai spus că-ţi faci lăcaş în inimile drepte şi cura-te: dă-ne fericirea să trăim pururi în harul tău, astfel încât să binevoieşti a locui în noi. Prin Domnul nostru Isus Cristos.
LECTURA I
După cum trupul fără duh este mort, la fel şi credinţa fără fapte este moartă.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Iacob 2,14-24.26
Fraţii mei, ce folos dacă cineva spune că are credinţă, dar nu are fapte; oare poate credinţa să-l mântuiască? 15 Dacă un frate sau o soră sunt lipsiţi de îmbrăcăminte şi de hrana de toate zilele 16 şi cineva dintre voi le-ar spune: “Mergeţi în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!”, dar nu le daţi cele necesare pentru trup, ce folos? 17 La fel şi credinţa, dacă nu are fapte, este moartă în ea însăşi. 18 Dimpotrivă, va spune cineva: “Tu ai credinţă, iar eu am fapte; arată-mi credinţa ta fără fapte, iar eu îţi voi arăta credinţa cu faptele mele!” 19 Tu crezi că este un singur Dumnezeu? Bine faci. Şi diavolii cred şi se cutremură. 20 Dar vrei să ştii – om fără de minte – că credinţa fără fapte este zadarnică? 21 Oare Abraham, părintele nostru, nu pentru fapte a fost justificat, aducându-l pe Isaac, fiul său, pe altarul de jertfă? 22 Vezi că credinţa lucra împreună cu faptele lui şi că prin fapte credinţa este desăvârşită? 23 Astfel s-a împlinit Scriptura care spune: “Abraham a crezut în Dumnezeu şi i s-a considerat spre justificare” şi a fost numit prietenul lui Dumnezeu. 24 Deci vedeţi că omul este justificat prin fapte, şi nu numai prin credinţă. 26 Căci după cum trupul fără duh este mort, la fel şi credinţa fără fapte este moartă.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 111(112),1-2.3-4.5-6 (R.: cf. 1)
R.: Fericit este omul care păzeşte poruncile Domnului.
1 Fericit este omul care se teme de Domnul,
care îşi află mare plăcere în poruncile lui!
2 Seminţia lui va fi puternică pe pământ
şi descendenţa celor drepţi va fi binecuvântată. R.
3 În casa lui va fi belşug şi bogăţie,
dreptatea lui rămâne pentru totdeauna.
4 El răsare ca o lumină în întuneric pentru cei drepţi,
el este milostiv, plin de dragoste şi drept. R.
5 Bun este omul care are milă şi dă cu împrumut,
el îşi rânduieşte bunurile cu judecată.
6 El nu se clatină niciodată:
cel drept va fi amintit în veci. R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 15,15b
(Aleluia) “V-am numit pe voi prieteni, spune Domnul, pentru că toate câte le-am auzit de la Tatăl vi le-am făcut cunoscute”. (Aleluia)
EVANGHELIA
Cine îşi pierde viaţa pentru mine şi pentru evanghelie, o va salva.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 8,34-9,1
În acel timp, Isus, chemând la sine mulţimea şi pe discipolii săi, le-a spus: “Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunţe la sine, să-şi ia crucea şi să mă urmeze! 35 Căci cine vrea să-şi salveze viaţa o va pierde; cine însă îşi va pierde viaţa pentru mine şi pentru evanghelie o va salva. 36 Aşadar, ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă îşi pierde sufletul? 37 Căci ce poate să dea omul în schimb pentru sufletul său? 38 Dacă cineva se va ruşina de mine şi de cuvintele mele în această generaţie adulteră şi păcătoasă, şi Fiul Omului se va ruşina de el când va veni în gloria Tatălui său cu îngerii cei sfinţi”. 9,1 Şi le zicea: “Adevăr vă spun că sunt unii dintre cei care stau aici care nu vor vedea moartea până când nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu venind cu putere”.
Cuvântul Domnului
Rugăciunea credincioși
Fraților preaiubiți, sfântul Iacob ne-a arătat astăzi legătura esențială dintre credință și fapte bune. Să ne rugăm ca noi să putem traduce mereu asta în viața noastră de zi cu zi. Să spunem împreună:
R. Ascultă-ne Doamne!
- Ne rugăm ca credința noastră să nu fie doar cuvinte, ci să fie trăită prin faptele bune pe care le facem pentru și cu ceilalți. R.
- Ne rugăm ca noi, asemenea lui Abraham, să fim prieteni lui Dumnezeu, fiindcă ascultarea noastră față de credință este exprimată cel mai bine prin jertfă și fapte bune. R.
- Ne rugăm ca creștini să învețe importanța urmării lui Isus prin purtarea propriilor cruci cu demnitate, umilință și încredere. R.
- Ne rugăm ca cuvintele lui Isus, asupra avertismentul adunării bunurilor lumești cu prețul propriului suflet, să atingă sufletele celor tineri și să îi conducă pe unii dintre ei la acceptarea vocației la preoție și la viața consacrată. R.
- Ne rugăm ca artiști să interpreteze viața, lucrurile lui Dumnezeu și creația într-un mod care să îmbunătățească valorile umane și demnitatea, astăzi când îl sărbătoresc pe patronul lor, fericitul Fra Angelico. R.
- Ne rugăm și pentru toți credincioși noștri răposați, ca ei să vadă în ceruri strălucirea feței lui Dumnezeu. R.
Dumnezeule atotputernic și bun, noi ne bucurăm că tu ne-ai ales ca popor al tău. Te rugăm să nu ne lași să fim egoiști în credința noastră ci să fim misionari iubirii tale în viața noastră de zi cu zi. Prin Cristos Domnul nostru. Amin
Asupra Darurilor
Ant. la Împărtășanie Cf. Ps 77,29-30
Au mâncat şi s-au săturat pe deplin, Domnul le-a împlinit dorinţa; aşteptarea nu le-a fost înşelată.
După Împărtășanie
Tu ne-ai îndestulat, Doamne, la ospăţul ceresc: dă-ne, te rugăm, harul de a înseta pururi după izvorul vieţii adevărate. Prin Cristos, Domnul nostru.
Vineri din săptămâna a 6-a de peste an – 1
Mc 8,34-9,1
Condițiile urmării lui Isus
Într-un articol intitulat Ucenici Bisericii al unei reviste creștine numite Navigatori (https://www.navigators.org/), se spunea că Un discipol continuă în Cuvânt. Îi iubește pe ceilalți, aduce roade și îl pune mereu pe Cristos pe primul loc.
Textul evangheliei de astăzi conține o afirmație de a lui Isus care aparține acelei categorii de afirmații dure sau grele. Și am văzut cum i-a provocat pe oameni spunându-le: Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunțe la sine, să-şi ia crucea şi să mă urmeze! (v.34). această afirmație conține trei cuvinte pe care noi va trebui să le ținem minte mereu: renunțare, luare, și urmare. Dacă luam aceste trei cuvinte și le punem împreună vom avea semnificația a ceea ce înseamnă să fii un ucenic al lui Cristos. Iar un discipol al lui Cristos e cel care: crede în doctrina sa, își găsește odihna în sacrificiul său, se îmbibă în sufletul său, și îi imită exemplul (Mt 10,24; Lc 14,26,27,33; In 6,69).
Sunt trei cerințe pentru a putea deveni un discipol al lui Isus. Primul dintre ele e acela de a renunța la sine. Isus afirmă destul de clar că pentru a-l putea urma noi va trebui să renunțăm la propriul nostru sine. Renunțarea la sine devină cu adevărat semnificativă doar dacă este dusă la împlinire cu pasiune și iubire generoasă față de Cristos. Această include și ascultarea față de Dumnezeu și nu a propriul nostru mod. Isus ne mai cere și să fim gata să ne pierdem viața pentru ceilalți, ceea ce e și o reamintire a faptului că nimeni nu trăiește pentru sine. Dacă dorința de a-l urma pe Cristos nu arde în inimile noastre, atunci crucea pe care o purtăm va deveni extrem de grea și imposibil de purtat. Așa că suntem noi determinați să îl urmăm?
Al doilea e acela de a ne lua crucea. Oare se complace Isus în suferință? Au existat câțiva creștini care au reflectat mult asupra suferinței și au înțeles destul de bine ceea ce dorește Isus să ne spună. În cartea sa intitulată Modele de credință. Spiritualitatea Biblică pentru timpul nostru, autorul Carlos Valles (https://store.loyolapress.com/models-of-faith-biblical-spirituality-for-our-time) spunea: Suferința poate slăbi credința. Însă nu mereu poate fi așa. Ea poate întări credința și ne poate aduce mai aproape de Dumnezeu, ea poate topi temperamentele și ne poate aprofunda viața, iar de cele mai multe ori o face în terapia secretă din singurătatea minții omului.
Când suntem întrebați care este crucea noastră, adesea începe să enumerăm o listă cu problemele și dificultățile pe care le avem și cu care ne confruntăm în viață. Însă care este adevărata noastră cruce? Un preot spusese că crucea noastră e aceea cruce pe care Isus ne roagă să o duce. Crucea care suntem rugați să o purtăm este crucea urmării lui Isus. Prin urmare, crucea noastră e singura dificultate, încercare pe care va trebui să o îndurăm pentru moment ca semn al credinței și al fidelității noastre față de Isus, Biserica și evanghelia sa. Celelalte greutăți și dificultăți pe care le avem ne sunt provocate de noi înșine sau de ceilalți oameni ca consecință a alegerilor noastre greșite și a priorităților ori a simplei agresări care e făcută de mâna omului și nu voită de Domnul.
Într-o altă revistă numită Învingător de prerie, am găsit faptul că jugul și crucea sunt două simboluri ale experienței creștine. Crucea ne vorbește despre părăsirea lumii pentru Cristos, iar jugul ne vorbește despre învățarea din lume pentru Cristos. Una vorbește despre sacrificiu, iar cealaltă ne vorbește despre slujire. Iar un discipol al lui Cristos trebuie să le poarte pe amândouă; nu are cum să aleagă să o ia pe una și să o abandoneze pe cealaltă.
Al treilea e acela de a-l urma, adică de a ne fixa ochii și inima pe Dumnezeu și pe voința sa. Urmează-mă, spunea un preot într-una din omiliile sale, ne conduce la a merge pe urmele lui Cristos în toate circumstanțele vieții. Înseamnă să îmbrățișezi crucea și să cari cu iubire, urcând Calvarul zi de zi alături de Isus. Crucea este biletul nostru de trecere, cheia ce ne descuie poarta cerului.
În încheiere vă invit să reflectăm asupra următorului text care sună cam așa: Viața fără Isus este una plină de singurătate, nesiguranță, plină de dubii și goală, Însă viața cu Isus este una vie, plină de inspirație, de speranță și entuziasm. Amin
Alte teme de predici sau cateheze
- Justificarea prin credință.
- Rolul faptelor cu credința.
- Credința care dă sens vieții.
Vineri din săptămâna a 6-a de peste an – 1
Mc 8,34-9,1 Condițiile urmării lui Isus Într-un articol intitulat Ucenici Bisericii al unei reviste creștine numite Navigatori (https://www.navigators.org/), se spunea că Un discipol continuă în Cuvânt. Îi iubește pe ceilalți,
