Fer. Anton Durcovici, ep. m. **
Culoare: roșu
Psaltire: P
Liturghie proprie,
prefaţă pentru sfinţi
Înţ 3,1-9
Ps 30(31)
Rom 8,31b-39
In 15,18-21
Ant. la intrare
Acesta este cu adevărat martir, căci şi-a vărsat sângele pentru numele lui Cristos, de ameninţările judecătorilor nu s-a temut şi a ajuns în împărăţia cerească.
Rugăciunea Zilei
Dumnezeule, care în fericitul episcop martir Anton i-ai dăruit Bisericii tale un păstor strălucit, mărturisitor al credinţei catolice prin cuvânt şi faptă, dă-ne, prin mijlocirea lui, ca, mărturisind aceeaşi credinţă, să rămânem înrădăcinaţi şi întemeiaţi în iubire. Prin Domnul nostru Isus Cristos.
LECTURA I
I-a primit ca pe o jertfă de ardere de tot.
Citire din cartea Înţelepciunii 3,1-9
Sufletele celor drepţi sunt în mâna lui Dumnezeu şi niciun chin nu se va atinge de ele. 2 În ochii celor nepricepuţi, păreau că mor şi ieşirea lor era considerată o nenorocire, 3 plecarea de la noi, distrugere, dar ei sunt în pace. 4 Şi dacă în văzul oamenilor sunt pedepsiţi, speranţa lor este plină de nemurire. 5 Fiind disciplinaţi cu puţine suferinţe, li s-au făcut multe binefaceri; căci Dumnezeu i-a încercat şi i-a găsit vrednici de el. 6 Ca pe aur în foc i-a probat şi i-a primit ca pe o jertfă de ardere de tot. 7 În timpul vizitării lor, vor străluci şi vor alerga ca scânteile printre paie. 8 Vor judeca neamuri, vor stăpâni popoare şi Domnul lor va domni peste ei în veci. 9 Cei care s-au încrezut în el vor înţelege adevărul şi cei care cred în iubire vor rămâne cu el, căci harul şi îndurarea sunt pentru aleşii lui.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 33(32) 1.3.4.5.10-12 (R.: 12a)
R.: Fericit este poporul al cărui Dumnezeu este Domnul!
1 Bucuraţi-vă, drepţilor, în Domnul!
3 Cântaţi-i o cântare nouă,
cântaţi cu măiestrie şi cu strigăte de veselie! R.
4 Căci drept este cuvântul Domnului
şi toate lucrările sale sunt vrednice de crezare.
5 El iubeşte dreptatea şi judecata,
pământul este plin de bunătatea Domnului. R.
10 Domnul destramă planurile neamurilor,
el zădărniceşte gândurile popoarelor;
11 dar planul Domnului rămâne în veci
şi gândurile inimii sale din generaţie în generaţie.
12 Fericit este poporul al cărui Dumnezeu este Domnul,
poporul pe care el şi l-a ales ca moştenire! R.
LECTURA II
Nimic nu va putea să ne despartă de iubirea lui Dumnezeu, care este în Cristos.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 8,31b-39
Fraţilor, dacă Dumnezeu este pentru noi, cine este împotriva noastră? 32 El, care nu l-a cruţat pe propriul său Fiu, ba chiar l-a dat la moarte pentru noi toţi, cum nu ne va dărui toate împreună cu el? 33 Cine va aduce acuză împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este cel care justifică! 34 Cine îi va condamna? Cristos Isus, care a murit, dar, mai mult, a şi înviat, care este la dreapta lui Dumnezeu, intervine pentru noi. 35 Cine ne va despărţi de iubirea lui Cristos? Oare necazul sau strâmtorarea, sau persecuţia sau foametea sau lipsa de haine, sau primejdia sau sabia? 36 După cum este scris: “Pentru tine suntem daţi la moarte toată ziua, suntem socotiţi ca nişte oi de înjunghiere”. 37 Dar în toate acestea noi suntem mai mult decât învingători prin cel care ne-a iubit. 38 Căci sunt convins că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele prezente, nici cele viitoare, nici puterile, 39 nici înălţimile, nici adâncurile şi nici vreo altă creatură nu vor putea să ne despartă de iubirea lui Dumnezeu care este în Cristos Isus, Domnul nostru.
Cuvântul Domnului
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
(Aleluia) Pe tine, Dumnezeule, te lăudăm, pe tine, Doamne, te mărturisim. (Aleluia)
EVANGHELIA
Nu sunteţi din lume, ci eu v-am ales din lume.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 15,18-21
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: “Dacă lumea vă urăşte, să ştiţi că pe mine m-a urât înainte de voi! 19 Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ceea ce îi este propriu, dar pentru că nu sunteţi din lume, ci eu v-am ales din lume, pentru aceasta vă urăşte lumea. 20 Amintiţi-vă cuvântul pe care vi l-am spus: «Nu este sclavul mai mare decât stăpânul său!» Dacă m-au persecutat pe mine, vă vor persecuta şi pe voi; dacă au păzit cuvântul meu, îl vor păzi şi pe al vostru. 21 Însă toate acestea vi le vor face din cauza numelui meu, pentru că nu-l cunosc pe cel care m-a trimis”.
Cuvântul Domnului
RUGĂCIUNEA CREDINCIOȘILOR
Fraților preaiubiți, cu inimile pline de bucurie și recunoștință, să înălțăm rugăciunea noastră către Tatăl ceresc, pentru ca mărturia eroică a fericitului Anton Durcovici să devină pentru noi toți izvor de reînnoire în credință și iubire. Dumnezeule, Părinte iubitor de oameni:
- ajută cu harul tău pe sfântul Părinte papa N. și pe episcopul nostru Iosif și episcopul auxiliar Petru, pentru ca, urmând exemplul fericitului Anton, să mărturisească evanghelia mântuirii prin dăruirea lor totală față de poporul credincios.
R. Te rugăm, ascultă-ne!
- fă ca sacrificiul celor persecutați din cauza credinței să conducă la convertirea persecutorilor și la reconcilierea profundă a inimilor. R.
- prin mijlocirea fericitului Anton, dăruiește familiilor creștine harul de a fi dispuse să-și mărturisească credința cu prețul oricărei jertfe. R.
- vino în ajutorul celor care suferă în trup sau în spirit și arată-le puterea vindecătoare a harului tău. R.
- dă-ne harul ca, prin faptele noastre de fiecare zi, viața noastră să devină o jertfă plăcută în fața ta. R.
- pentru rugăciunile fericitului Anton, primește-i pe răposații noștri în pacea împărăției tale cerești. R.
Dumnezeule, tăria celor care se încred în tine, te rugăm ascultă rugăciunea pe care această familie ți-o înalță prin mijlocirea episcopului martir Anton și fă ca sămânța sângelui său să rodească în noi iubirea față de numele tău sfânt și față de frați. Prin Cristos, Domnul nostru.
Asupra Darurilor
Ant. la Împărtăşanie Cf. In 15,5
Eu sunt viţa cea adevărată, iar voi sunteţi mlădiţele. Cel care rămâne în mine şi eu în el, acela aduce rod mult, spune Domnul.
După Împărtășanie
Întăriţi cu sfintele taine, te rugăm, Doamne, să ne dai harul de a imita minunata statornicie a fericitului Anton, ca, astfel, să ne învrednicim a dobândi răsplata veşnică a celor îndelung-răbdători. Prin Cristos, Domnul nostru.
10 decembrie – Fericitul Anton Durcovici, ep. m. – 1
In 15,18-21
În timpul ultimului război mondial, aproximativ opt milioane de evrei au fost vânați de către naziști în multe țări din Europa precum, Germania, Austria, Polonia, Cehoslovacia, Franța, Belgia, și Olanda. Bărbați și femei, copii, ba chiar persoane foarte bătrâne, au fost înghesuiți ca pe niște animale în trenuri și duși în marile lagăre de concentrare naziste. Au fost dezbrăcați și închiși în încăperi bine sigilate care de fapt nu erau nimic altceva decât cuptoare unde au și fost uciși. Trupurile lor au fost aruncate apoi în gropi deschise, acoperite cu pământ și var formându-se astfel gropi comune enorme.
După ce a trecut această oroare mondială, toți supraviețuitori acestor lagăre în care au murit atât de mulți evrei, dar și creștini, preoți, episcopi, călugări și mulți alți, cu toți au crezut că vor veni timpuri mai bune, însă s-a abătut o altă oroare peste jumătate de Europă, cea a comunismului, printre care s-a aflat și țara noastră. Asemenea naziștilor, și comuniști au început să adune în închisori comune oameni, însă nu evrei ci toți cei care se opuneau conducerii lor, precum intelectuali țării, dar mai ales, preoți, episcopi catolici, greco-catolici și mulți alți. Mulți dintre ei au murit fie în închisoare asemenea evreilor în lagăre, fie în locurile unde au fost trimiși apoi cu domiciliu forțat. Însă unul dintre cei care au murit în închisori, a fost fericitul Anton Durcovici pe care îl comemorăm astăzi.
Un martor ocular care a supraviețuit aceleiași închisori, din același moment, în care a fost închis și fericitul Anton Durcovici, ne-a relatat: „Spre miezul nopții, un trup scheletic, dezbrăcat, plin de răni și sânge, a fost aruncat într-o celulă unde se mai aflau 15 suflete chinuite. În fața acestei scene, pr. Friedrich s-a repezit cu o pătură și l-a acoperit. Din cauza durerilor și a gerului, episcopul Durcovici n-a putut dormi și în acea noapte a mai găsit tăria să încurajeze pe sărmanii deținuți, zicându-le: «Duceți crucea Mântuitorului care s-a răstignit pentru păcatele noastre, căci va veni ziua învierii și pentru mult încercatul popor român». A fost apoi luat și dus într-o celulă singur unde a murit la 10 decembrie 1951“.
În textul evangheliei de astăzi l-am auzit pe Isus cum ne-a spus că Dacă m-au persecutat pe mine, vă vor persecuta şi pe voi (v.20). Ori de câte ori Isus vorbea despre persecuții, el făcea referință la suferințele și la persecuțiile pe care toți discipoli lui aveau să le îndure de pe mâinile iudeilor și a Romanilor din cauza proclamării tuturor învățăturilor sale. Fericitul Anton Durcovici fiind un adevărat discipol al lui Cristos, a avut curajul de a proclama învățăturile sale, fiind conștient de pericolul care îl păștea la tot pasul. A dus, după cum spunea el însuși, crucea Mântuitorului care s-a răstignit pentru păcatele noastre până la capăt.
Astăzi, în multe țări din lume, mai ales în țara noastră, exceptând acele țări ostile, care sunt complet ne-creștine, aceste persecuții nu mai sunt simțite ca înainte. Însă aceste persecuții despre care ne-a vorbit Isus astăzi, și de care a avut parte și Fericitul Anton Durcovici, pot lua forma excluderii din grupul colegilor de la locul de muncă sau prin a fi victima unui tratament nedrept.
Persecuții ar putea fi și suportarea unor părinți mult prea stricți, sau a unei soții cu un soț prea dur. Luați ca exemplu acea femeie care se plângea mereu de soțul ei care avea tendința de a fi strict și rigid din cauza educației sale și a meseriei de colonel în armată. Odată ce au îmbătrânit, acesta a devenit și mai dificil și mai imposibil de suportat. Iar paharul suferinței ei s-a umplu în momentul în care acesta s-a pensionat din moment ce ea a trebuit să stea cu el acum permanent.
Cum ar trebui un creștin să se confrunte cu suferințele și persecuțiile? Un ucenic al lui Cristos nu trebuie să fie un fatalist sau să scape, după cum nici fericitul Anton nu a fost. El nu trebuie să întâmpine problema stând jos. Dacă poate face ceva pentru a remedia problema, atunci cu siguranță trebuie să o și facă.
Poate că ar trebui să se uite și la propria persoană pentru a vedea dacă el însuși nu e o parte a problemei. Dacă însă e peste puterile sale, atunci trebuie să o considere ca pe o cruce pe care un discipol trebuie să o poarte în urmarea lui Cristos. După cum spunea și Isus, Nici un slujitor nu e mai mare decât stăpânul.
Întrebarea cu care aș dori să închei este, când avem parte de suferințe și persecuții peste puterile noastre, ne complăcem în milă proprie, ne aruncăm armele și renunțăm? Sau găsim un sens în mijlocul durerilor, acela de a ne face mai maturi și mai puternici în credință și speranță, pentru ca să putem duce și noi crucea Mântuitorului răstignit pentru păcatele noastre până la final, după cum a făcut și fericitul Anton Durcovici? Amin
10 decembrie – Fericitul Anton Durcovici, ep. m. – 1
În timpul ultimului război mondial, aproximativ opt milioane de evrei au fost vânați de către naziști în multe țări din Europa precum, Germania, Austria, Polonia, Cehoslovacia, Franța, Belgia, și Olanda. Bărbați și femei, copii, ba chiar persoane foarte bătrâne,...
