18 decembrie

Mt 1,18-24

Nașterea lui Isus

Thomas a Kempis spusese că Ascultarea imediată este singurul tip de ascultare care există; ascultarea întârziată este ne-ascultare. Tot ceea ce are tendința de a se sustrage de la ascultare, se sustrage de la har.

În textul evangheliei de astăzi vom auzi despre sfântul Iosif. În Noul Testament și în istoria Crăciunului, Sfântul Iosif joacă un rol mic. Nimic nu s-a scris despre ceea ce a spus el, în afara episodului în care îngerul lui Dumnezeu i-a spus să nu îi fie frică să o ia pe Maria de soție după ce el aflase că Maria era însărcinată. El a dispărut apoi din relatările evangheliilor, în afara de momentul în care Isus a fost circumcis, iar după aceea nu s-a mai scris nimic.

Chiar dacă nu putem găsi nici un cuvânt scris de-al sfântului Iosif în evanghelii, caracterul său iese în evidență. În evanghelia de astăzi, Matei ne revelează o nouă semnificație a ceea ce înseamnă să fii drept înaintea lui Dumnezeu. Pentru evrei, a fi drept însemna a păstra legea până în cele mai mici detalii ale ei. De fapt, farisei credeau și învățau că dacă toți evrei ar urma legea pe care Dumnezeu i-a dat-o lui Moise, atunci împărăția cerurilor se va realiza. Matei face din Iosif un exemplu al acestei noii semnificații a ceea ce înseamnă să fii drept înaintea lui Dumnezeu. Evanghelistul îl numește pe Iosif un om drept sau unul care este bun și care are un raport bun cu Dumnezeu. Ca evreu bun, legea îl obliga să o denunțe pe Maria autorităților care ar fi judecat-o iar apoi ar fi omorât-o cu pietre. Însă, în loc să o denunțe pe Maria autorităților, el decide să o părăsească în secret fiindcă nu dorea ca să o facă de rușine. Acesta este motivul pentru care Matei îl numește pe Iosif, un om drept. Aceasta este noua semnificație a faptului de a fi drept, de a fi sensibil față de nevoile aproapelui, de a-ți lăsa inima să sângereze pentru aproapele și de a-ți iubi aproapele.

O altă dovadă a dreptății sale e aceea că Iosif a ascultat de voința Tatălui. E a luat-o pe Maria de soție. El a spus „Da” planului lui Dumnezeu de a fi singurul tată legal al Copilului ce trebuia să se nască. Conform unui preot anume, acest da al său este unul necesar pentru a putea da copilului un nume și pentru a-l adopta ca al său, iar el ca tată purtător de grijă, să poată proteja copilul de orice rău.

În acest timp al adventului, suntem invitați să reflectăm la propria noastră sensibilitate față de nevoile celorlalți și să ascultăm de voința Tatălui nostru ceresc. Va trebui să învățăm de la sfântul Iosif pentru a putea deveni adevărați bărbați și femei pentru alți și copii ascultători ai lui Dumnezeu. Astfel, persoana dreaptă e cel care face aceste cuvinte ale lui Isus ca fiind principiul său îndrumător, Tot ceea ce faci unuia dintre aceștia mai mici, mie îmi faci. Isus s-a identificat pe sine însuși cu aproapele nostru, de aceea va trebui să avem grijă să nu îi uităm niciodată.

În încheiere vă invit să ascultăm aceste cuvinte ce provin de la Glenda Fulton Davis, Nu e întotdeauna ușor să zâmbești și să fii drăguț când ești chemat la sacrificiu. Nu mereu ușor să îi pui pe ceilalți pe primul loc mai ales când ești obosit și te simți cel mai rău. Nu e mereu ușor să faci voința Tatălui. Nu a fost atât de ușor să se urce pe muntele Calvar. Însă noi ca copii ai săi ar trebui să învățăm să ascultăm și să nu căutăm să mergem pe calea noastră ci pe calea lui. Nu e mereu ușor să duci lupta cea bună. Însă e mereu bine și e mereu corect. Amin