Nașterea Domnului – Liturghia de noapte – 1

Is 9, 1-3.5-6
Tit 2, 11-14
Lc 2, 1-14

„Vă vestesc o mare bucurie care va fi pentru tot poporul: astăzi, în cetatea lui David vi s-a născut mântuitorul care este Cristos Domnul”.

Aceasta este vestea care o transmit îngerii păstorilor în noaptea sfântă de Crăciun, și aceasta este vestea pe care v-o aduc și eu acuma.

Însă pentru a contempla misterul Crăciunului avem nevoie în special de simplitate pentru a ne minuna de mesajul său. Iar capacitatea de a ne mira și privirea de copil sunt mijloacele necesare pentru a gusta vestea plină de bucurie a acestei nopți sfinte. Această bucurie are un motiv clar: nașterea unui copilaș; un copilaș care este Mântuitorul lumii întregi ce aduce motive tuturor de speranță, motive care se concretizează în pace, dreptate și mântuire.

Sărbătoarea Crăciunului a apărut în primele veacuri creștine. La 25 Decembrie, vechii romani aveau sărbătoarea păgână Sol Invinctus adică Soarele neînvins. În această zi, zeul luminii, Mitra, oferea pământenilor lumina, focul lui Prometeu, ce trebuia păzit de forțele întunericului.

Biserica în înțelepciunea ei, a înlocuit această sărbătoare păgână cu minunata sărbătoare creștină a Crăciunului, tocmai pentru a sublinia că Cristos este Soarele neînvins.

Oracolul lui Isaia din cap. 9, presupune o situație dramatică a poporului Israel, deoarece zgomotul armelor se aude peste tot. Invazia asirienilor (sec VIII a.C.) care intră prin Galileea, amenință și Iudeea, deci și Ierusalimul, fapt pentru care poporul terorizat umblă în întuneric, deci nu știe încotro merge. Acestui popor fără speranţă, profetul anunţă: “poporul care umbla în întuneric a văzut o lumină mare” (v. 1). Imediat după, adresându-se lui Dumnezeu, exclamă: “ai înmulţit bucuria, ai sporit veselia” (v. 2).

Noaptea Crăciunului este noaptea bucuriei. Despre această bucurie vorbește profetul Isaia în prima lectură a liturghiei: „ai mărit bucuria poporului tău: se bucura înaintea ta cum se veselesc la seceriș și se înveselesc ca la împărțirea prăzii!” Dar care este motivul acestei bucurii din noaptea de Crăciun, la care ne invită toți? Motivul bucuriei ni-l spune tot profetul Isaia: „un copil ni s-a născut, un fiu ni s-a dat”, care „a sfărâmat jugul care ne apăsa, jugul păcatului, jugul sclaviei sufletești”.

Ca popor al lui Dumnezeu ne bucurăm și primim pacea în suflet pe care o aduce lumii nașterea lui Cristos. Dar cum trăiesc eu „marea bucurie” a Crăciunului? Crăciunul vestește bucurie lumii, dar cum trăiesc eu bucuria aceasta pentru mine? Este o întrebare importantă pentru că, chiar dacă Dumnezeu a declarat bucuria ca fiind pentru întreaga lume, există încă mulți dintre noi care nu iau parte la această bucurie, mulți dintre noi care nu știu cum să trăiască ei înșiși bucuria.

La bucurie ne îndeamnă și psalmistul în psalmul pe care tocmai l-am cântat. Toată creația să se bucure: „Cântați-i Domnului o cântare nouă! Cântați-i Domnului toți locuitori pământului! Cântați-i Domnului, binecuvântați numele lui! (…) să se bucure cerurile și să se veselească pământul, (…) să se bucure marea, cu tot ce este în ea, (…) să se bucure câmpia, cu tot ce este pe ea, să strige de bucurie toți copacii pădurii!”

Sfântul apostol Paul, scriindu-i lui Tit, ucenicul său convertit de la păgânism și acum episcop de Creta, explică sensul venirii lui Isus în mijlocul nostru și modul cum ar trebui să trăim marea bucurie a venirii lui Isus între noi; și anume că venirea lui Isus este manifestarea harului lui Dumnezeu și izvorul mântuirii și cum că pe baza acestui adevăr trebuie să ne orientăm viața creștină: „respingând nelegiuirea și poftele lumești ca să trăim în veacul de acum cu înțelepciune, cu dreptate și cu evlavie”.

Să vedem, în continuare, cum a trăit marele Sfânt Francisc de Assisi această mare bucurie a Crăciunului. Cu puțin timp înainte de sărbătoarea Nașterii Domnului, Sfântul Francisc de Assisi a chemat un om evlavios cu numele Ioan și i-a făcut cunoscută voința sa de a-i pregăti Crăciunul la Greccio. L-a rugat să pregătească în pădure un grajd cu iesle, lângă care să fie un măgăruș și un bou. Voia să înfățișeze într-o formă vie scena Nașterii Domnului. În noaptea sfântă s-au strâns oamenii din toate împrejurimile cu felinarele și făclii aprinse. Întreaga pădure era scăldată în lumină și pretutindeni se auzeau cântece de bucurie. Francisc si frații săi cântau laudele Domnului în jurul ieslei. Credinciosul Ioan avu un fel de vis, o tainică arătare, a văzut pruncul divin dormind în iesle. Sfântul Francisc s-a apropiat de el cu multă gingășie l-a atins și l-a trezit din somnul adânc ca să privească lumea cu iubire.

Din acel an, obiceiul de a reprezenta scena nașterii Domnului într-un grajd sărac, însoțit de cele două animale, s-a răspândit în lumea întreagă și nu puțini au fost cei care s-au convertit privind la cele văzute cu gândul la cele veșnice.

Sfântul evanghelist Luca propune două fapte istorice esențiale: plecarea sfinților soți, Iosif și Maria, spre Betleem pe timpul împăratului roman Cezar August și nașterea lui Isus în sărăcie.

În primul rând trebuie să știm că evanghelistul nu urmărește să ne de-a o lecție de istorie sau geografie, ci vrea să ne țină o scurtă lecție de cateheză biblică. Acest lucru îl deducem din felul în care este folosită terminologia: Betleem, Iudeea, cetatea lui David, slava Domnului etc; apoi se vede clar cum textul are un caracter pascal: Pruncul este numit Mântuitor când încă nu a mântuit nimic; este numit Cristos, adică cel uns, când încă nu l-a uns nimeni;  este numit Domn când încă nu a biruit nici lumea nici moartea. Este adevărat: nașterea sa este deja o împlinire a profețiilor că fecioara va naște un fiu, dar toate se îndreaptă cu maximă tensiune spre o altă împlinire, spre Misterul Pascal. Numai în perspectiva Paștelui, nașterea lui Isus poate fi anunțată ca o mare bucurie, deoarece ne oferă posibilitatea unei noi existențe.

Însă punctul central al povestirii, sunt cuvintele îngerilor adresate păstorilor, cuvinte care se referă la sensul bucuriei provocate de eveniment precum și credința în Isus Mântuitorul tuturor care e ascuns în pruncul sărac, „învelit în scutece și culcat într-o iesle”.

Într-o zi frumoasă și cețoasă, Ion călătorea cu un autobuz cu destui de mulți pasageri. Toți erau posomorâți, tăcuți și plictisiți. La un moment dat, într-o stație s-a urcat o mamă tânără purtând în brațele ei un copil drăgălaș. Mama era atât de simpatică, copilul atât de fermecător și comunicarea din ei atât de voioasă încât voioșia a contaminat întregul autobuz. La puțin timp, toți pasageri vorbeau și râdeau, iar bucuria umplea ambientul.

În călătoria omenirii prin lumea aceasta, totul era tristețe și plictiseală. Într-o zi însă a urcat în autobuzul vieții o mamă cu un copil drăgălaș: a fost pe 25 decembrie. Isus a apărut pe acest pământ în brațele mamei sale Maria, și a schimbat totul.

De atunci bucuria a renăscut în omenire. Maria l-a adus pe planeta noastră pe unicul în stare să îndepărteze tristețile noastre; pe unicul capabil să dea sens fiecărui pas al existenței noastre. Cu cât mai mult o primim în autobuzul propriei noastre vieți, cu atât mai mult ne va contamina cu fericirea sa.

Viața noastră creștină trebuie să fie un proces de convertire continuă pentru a ne configura tot mai mult cu Cristos. Părăsind păcatul și poftele lumești, trebuie să trăim în caritate, cumpătare, dreptate, pietate, după cum spune sfântul Paul. Din iubire pentru pruncul Isus, să ne detașăm sufletește de orice afecțiune dezordonată pentru a ne păstra libertatea interioară a spiritului și a ne ocupa cu mai multă râvnă de singurul lucru necesar: sfințenia vieții prin practicarea virtuților lui Isus.

Aș dori să închei cu îndemnul Sfântului papă Leon cel Mare: „Mântuitorul nostru, preaiubiților, s-a născut astăzi: să ne bucurăm! Nu este loc pentru tristețe, atunci când se celebrează nașterea unei vieții”.

Alte opțiuni: 01, 02, 03, 04, 05, 06,

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

div#stuning-header .dfd-stuning-header-bg-container {background-image: url(https://paxvobis.ro/wp-content/uploads/2021/11/header-nou-final.jpg);background-size: initial;background-position: center bottom;background-attachment: scroll;background-repeat: no-repeat;}#stuning-header div.page-title-inner {min-height: 400px;}