Sir 3,3-7.14-17a;
Ps 127;
Col 3,12-21;
Mt 2,13-15.19-23
Cu câteva zile în urmă am celebrat împreună cu mare bucurie nașterea Mântuitorului. Această naștere a Mântuitorului lumii nu s-a petrecut între îngeri, în ceruri, departe de noi, ci între noi, între oameni. Iată pentru ce Biserica ne invită să privim astăzi la Sfânta Familie din Nazaret de la care putem învăța cum trebuie trăită viața de familie.
Sfânta Familie, Iosif, Maria și pruncul Isus, au experimentat neplăcerile vieții exact ca oricare dintre noi. Pericopa de la evanghelia de astăzi, luată din Evanghelia după Matei, ne relatează fuga Sfintei Familii în Egipt, și de reîntoarcerea lor pe pământul lui Israel abia după moartea lui Irod. Prin fuga lor în Egipt, Sfânta Familie, condusă de către protectorul Iosif, retrăiește istoria lui Israel în care, acesta, s-a refugiat într-un loc mai puțin ostil. În cartea Genezei, găsim istoria lui Iacob care părăsește Canaan-ul împreună cu întregul trib, pornesc pentru a trăi în Egipt unde preaiubitul său fiu, Iosif, devenise guvernator. Dumnezeu apare lui Iacob în vis asigurându-l: Nu te teme să cobori în Egipt, căci acolo voi face din tine un popor mare. Eu voi coborî cu tine în Egipt şi tot eu te voi scoate de acolo (Gen 46, 3-4). Într-adevăr, fuga Sfinte-i Familii pentru a se refugia în Egipt este asemănătoare cu cea a lui Iacob și a familiei lui. În timpul lui Isus, Egiptul era locul comun de refugiu al iudeilor. Abia după moartea lui Irod în anul 4 Î.Cr. Israelul redevenise un mediu sigur pentru întoarcerea Sfintei Familii.
Sfântul papă Ioan Paul al doilea ne spune în Scrisoarea către Familii, din anul 1994, trimisă cu ocazia deschiderii Anului Familiei că Viitorul oricărui nucleu familial depinde de această «frumoasă iubire»: iubire mutuală a soților, a părinților și a copiilor, iubirea tuturor generațiilor. Iubirea este adevăratul izvor al unității și al tăriei familiei. Iubirea e cea care le-i-a dat putere lui Iacob să se mute cu totul în Egipt pentru a fi alături de Fiul său Iosif, tot iubirea pentru familia sa i-a dat putere tatălui purtător de grijă a lui Isus să facă lunga călătorie, în Egipt, să lase totul în urmă, într-o clipită peste noapte și să fugă în Egipt. Iubirea pentru familia noastră, iubirea reciprocă e cea care ar trebui să ne țină familiile unite, și care ar trebui să ne dea forța necesară depășirii tuturor obstacolelor împreună și nu să fugim la prima dificultate.
Prima lectură, luată din cartea lui Ben Sirah subliniază faptul că binecuvântarea vieții de 
familie poate să prospere și să înflorească unde există coresponsabilitate, onoare, respect și iubire între părinți și copii. Fidelitatea lui Iahve implică grija unuia pentru altul și spiritul de sacrificiu. Cartea lui Ben Sirah, o lucrare fermecătoare al unui înțelept inspirat și foarte contemplativ, ne arată o înțelepciune fără margini sub forma aforismelor, zicalelor, maximelor și frânturilor de adevăr. Pasajul de la lectura din această zi, împreună cu observațiile sale profunde despre relațiile familiei și despre datoriile copiilor și a părinților, este cea mai potrivită pentru celebrarea noastră a sărbătorii Sfintei Familii. Ne ajută să pătrundem în înțelesul și în încercările vieții de familie. Pe fundalul cărții lui Ben Sirah, percepem o frumoasă imagine la ce este chemată o familie creștină să devină.
Marele biblist Eugene Maly într-unul din articolele sale din revista Biblia Astăzi ne spune că Familia creștină trebuie să fie caracterizată de o iubire dătătoare de pace, o iubire pe care o poate oferi fiecare membru al familiei doar pentru faptul că fiecare membru își înțelege propria relație între membri. Părinți își exercită autoritatea deoarece ei o primesc de sus. Copii realizează rolul părinților în viața lor. Soții și soțiile acceptă poziții de coresponsabilitate și încă își recunosc unul altuia daruri și personalități. Copii trăiesc împreună într-o atmosferă care e favorabilă creșterii și nu a certurilor. Ben Sirah amintește diferitele roluri ale membrilor familiei. El comentează expresia din cartea Exodului (20,12), care vorbește despre a patra poruncă de a-l Iubi pe tatăl și pe mama ta. Asemenea tratament, al unuia dintre părinți, va aduce binecuvântări nenumărate asupra copilului, și nimeni nu e scuzat de la a acorda respect părinților lui.
O femeie care era profesoară a venit nervoasă de la școală. Se certase cu directoarea, care îi ceruse să pună note mari unui elev foarte slab la învățătură. Femeia nu a acceptat așa ceva. Când a intrat în casă, a început să se răstească la soțul ei. Acesta tăcea și nu o contrazicea. La un moment dat, femeia a început să îl certe că nu cumpărase fructe pentru copii. Bărbatul simți că i se urcă sângele în cap.
De dimineață, femeia îi spusese că va cumpăra ea fructe, dar, din cauza supărării, uitase. Bărbatul vru să țipe la ea, dar îți aduse aminte că duhovnicul îl sfătuise să spună „Doamne, miluiește” ori de câte ori era ispitit de mânie. Spuse o dată rugăciunea, dar nu se simți mai liniștit. Mai repetă de câteva ori rugăciunea, cu credință, și până la urmă se liniști.
Când i-a trecut supărarea, soția și-a adus aminte cum au stat lucrurile. A venit la el și l-a luat în brațe:
– Iartă-mă, am spus că iau eu fructe. Iartă-mă!
– Te iert, cum să nu te iert, spuse soțul, mângâindu-i părul.
Noaptea, soția a visat discuția cu soțul ei. A văzut că, atunci când ea țipa la el, un duh necurat venea din ce în ce mai aproape de el. Îl văzu pe soț cum a început să se roage și diavolul a plecat imediat.
Când s-a sculat, i-a zis:
– Nu am știut că te-ai rugat aseară, când am țipat la tine. O să încerc să mă rog și eu, când o să mai fiu ispitită de mânie.
Iubiți credincioși, în momentele de încercare, sau când vedem un pericol prin care știm cu siguranță ca va duce la certuri, la neînțelegeri cu persoana iubită, cu copii, cum reacționam? Ne lăsăm duși de val și răspundem cu aceeași monedă? Sau luam exemplul Sfintei Familii și punem în practică virtutea răbdării, a iubirii, a înțelegerii și să punem toată încrederea în Dumnezeu?
Cea de-a doua lectură luată din Scrisoarea Sfântului apostol Paul către Coloseni, este o prescriere a relațiilor ideale între membri Bisericii precum și o poruncă pentru o viață de familie ordonată și armonioasă. Paul îi urgentează pe membri trupului lui Cristos, Biserica, să trăiască conform valorilor comunității, încurajând munca de compasiune, bunătate, umilitate, gingășie și iubire în numele lui Cristos. În credință comunitatea și în membri ei individuali, trebuie să domnească pacea lui Cristos. Ba mai mult, ei trebuie să fie plini de laude și mulțumiri. În familia creștină, afecțiunea mutuală, respectul, responsabilitatea și grija trebuie să predomine.
Liturgia Crăciunului ne invită să fim recunoscători. În pasajul de astăzi din Scrisoarea către Coloseni, am văzut cum poate fi realizată aceasta: lăsând cuvântul lui Cristos să locuiască în noi, învățând cu toată înțelepciunea conform îndemnurilor apostolice, sfâtuindu-ne unii pe alți, închinându-ne și cântând lui Dumnezeu cu inimi recunoscătoare, făcând totul în cuvânt și faptă în numele lui Isus Cristos. Amin
