In 20, 11-18
Isus apare Mariei Magdalena
Într-o seara, un om a ieșit afară beat dintr-un bar și a început să se uite împrejurul unui stâlp electric. Un trecător curios l-a întrebat ce face. Îmi caut cheile, a murmurat omul. Trecătorul s-a alăturat căutării. Un alt om care trecea pe acolo s-a alăturat celor doi începând să răstoarne fiecare piatră, frunză, în căutarea cheilor. Unul dintre ei l-a întrebat pe omul turmentat: Unde ti-ai pierdut de fapt cheile? Acesta arătând înspre bar a răspuns că Acolo! Si atunci de ce cauți aici? A strigat acesta. Fiindcă aici e lumină, a contracarat bețivul.
Textul evanghelic din această zi, ne spune că Maria Magdalena l-a căutat pe Domnul ei. La început, ea nu-l recunoaște pe Domnul înviat fiindcă atenția ei nu era asupra lui ci asupra mormântului gol și asupra durerii ei. Asemenea ei, mulți dintre noi îl căutăm pe Domnul în locuri greșite precum: în alcool, în plăceri, în bogăție, în lux și putere. Însă știți de ce învierea lui Isus este o dogma fundamentală a Bisericii? Fiindcă, după cum scrie și sfântul apostol Paul în prima sa scrisoare către Corinteni: dacă Cristos nu a înviat, zadarnică este predica noastră şi zadarnică este credința voastră (1Cor 15,14). Înlătură această doctrină și tot conținutul Crezului Apostolic și totul se va prăbuși asemenea unui bolovan de pe o stâncă. Catehismul Bisericii Catolice la numărul 638 adaugă că Învierea lui Isus este adevărul culminant al credinţei noastre în Cristos, crezut şi trăit ca adevăr central de cea dintâi comunitate creştină, transmis ca adevăr fundamental de Tradiţie, stabilit de documentele Noului Testament, predicat ca parte esenţială a Misterului pascal împreună cu Crucea.
Un singur cuvânt e necesar Mariei pentru al recunoaște pe Domnul Înviat când acesta o cheamă pe nume iar apoi îi reamintește misiunea ei de a anunța vestea cea bună a învierii sale, discipolilor săi. Iar mesajul ei către discipoli a fost că L-am văzut pe Domnul! Cu alte cuvinte, nu ajunge că știm despre Domnul ci să îl cunoaștem în mod personal. Nu ajunge să discutăm despre el ci să îl întâlnim. În înviere noi îl întâlnim pe Domnul Viu care ne iubește în mod personal și împărtășește gloria sa cu noi.
Asemenea Mariei, avem misiunea de a face, și anume, de a anunța vestea cea bună a învierii sale tuturor fraților și surorilor noastre, fiindcă:
În primul rând, asemenea Mariei ni s-a spus să împărtășim vestea cea bună. Isus vrea ca noi să mergem și să împărtășim această nouă realitate descoperită a învierii sale. Nu poate fi păstrată în interiorul nostru. Ori de câte ori îl experimentăm pe Domnul înviat, trebuie să mergem imediat afară și să le spunem și celorlalți. Trebuie să ne arătăm credința de bunăvoie, altfel nu va crește. Deoarece oameni sunt însetați după această veste bună. Hudson Taylor spunea că Obișnuiam să îi cer lui Dumnezeu să mă ajute. Apoi îl întrebam dacă îl pot ajuta. Și încheiam prin al ruga să își îndeplinească lucrarea prin intermediul meu.
În al doilea rând, învierea lui Isus este speranța noastră. Este o speranță faptul că într-o zi noi îl vom vedea pe Dumnezeu față în față și că ne vom bucura în gloria sa veșnică. Sfântul apostol Petru spune că fără să-l fi văzut, îl iubiţi; fără a-l vedea, dar crezând în el, tresăriţi de o bucurie negrăită şi preamărită, încredinţaţi că veţi ajunge la ţelul credinţei voastre: mântuirea sufletelor (1Pt 1,8-9).
Acum la încheiere să îl rugăm pe Dumnezeu să ne protejeze de atacurile Satanei asupra credinței și chemării noastre, tentând-ne să renunțăm și să mergem acasă. Să ne rugăm ca Dumnezeu să ne protejeze de la pericolul de a deveni atât de ocupați în a face lucruri pentru el încât să uităm să stăm și să îl ascultăm. Să ne rugăm Lui ca să ne protejeze de pericolul de a ne pierde spiritul de adorare, iubire și devoțiune față de el; de la dezbinare, critică și nestatornicie unul față de altul; de la interpretarea greșită a motivelor celuilalt; de la bătăi, gelozie și țipete. Așa să ne ajute Dumnezeu. Amin
