Duminica a 3-a a Paștelui (A) – 2

Fap 2,14.22-33;

1Pt 1,17-21;

Lc 24,13-35

Cuvânt și Sacrament

Un preot mi-a povestit odată că într-o zi, în timp ce călătorea a ajuns să stea lângă un profesor universitar. Acesta l-a întrebat ce profesie are, iar preotul i-a spus că este preot catolic. După un timp, profesorul i-a mărturisit că se simte vinovat din cauza unui fapt care sa petrecut în timpul unei sfinte liturghii catolice la care fusese invitat să participe în urmă cu cinci ani de zile. El, evident, nu era un catolic. În orice caz, el a spus că a făcut doar ceea ce au făcut toți ceilalți iar când toți au început să meargă în față s-a alăturat și el lor și, spunea el, a luat și el una din pâinițe acelea. Ei bine, preotul i-a explicat că pentru noi catolici, acestea nu sunt doar niște simple pâinițe, ci adevărata prezență a lui Isus Cristos, și că motivul pentru care noi nu le permitem necreștinilor să o primească este că primirea împărtășaniei necesită o credință în euharistie precum credem noi catolici. Cu siguranță, spunea preotul, că i-ar fi putut spune mult mai multe, precum adorația pe care o acordăm euharistiei, însă el înțelesese ideea și se simțea cu adevărat rău din cauză ca a făcut ceva care acuma știa că a fost greșit. Așa că, spunea preotul, i-a spus că cu siguranță nu intenționase să facă nimic rău și că noi catolici trebuie să facem o muncă mult mai bună în ceea ce privește explicarea liturghiei atunci când invităm necreștini să participe la ea.

Imagini pentru jesus emausÎn timp ce reflectam asupra pericopei evanghelice din această duminică, în care Domnul se întâlnește cu cei doi discipoli pe drumul spre Emaus, asupra a cât de mult semnifica Euharistia pentru ei. În primul rând, Isus le-a vorbit, apoi a frânt pâinea precum făcuse în timpul ultimei sale cine. Discipoli au spus că inimile lor se înflăcărau când Isus le explica scripturile, însă l-au recunoscut tocmai la frângerea pâini. Isus a acordat două daruri acestor discipoli, darul înțelegerii noi semnificații a Cuvântului lui Dumnezeu și darul Euharistiei.

În continuare aș dori să trecem pe scurt prin aceste două daruri.

Sunt sigur că toate casele noastre au Biblii. Însă uitați-vă dacă dețineți o Biblie catolică. Este foarte important fiindcă Biblia catolică include cărți precum cea a Înțelepciunii, Ben Sirah și Tobia care nu se găsesc în bibliile ne-catolice. Fiecare locuință care are mici copii ar trebui să aibă Mica Biblie, sau cel puțin o carte cu povești biblice pentru copii. Trebuie să vă citiți Bibliile, să le studiați, însă, cel mai important lucru este că ar trebui să ne rugăm cu Bibliile noastre. În loc să ne împotmolim în note și în diferite interpretări, ar trebui să citim un pasaj și să ne întrebăm pur și simplu: Ce vrea să îmi spună aceasta mie? Scriptura este vie și eficientă, o sabie cu două tăișuri, ce taie adânc în noi. Noi trebuie să vorbim cu Domnul despre ceea ce citim în Biblie. Trebuie să ne rugăm, și probabil, când vom realiza că Dumnezeu ne vorbește prin cuvânt, și inimile noastre vor fi înflăcărate asemenea inimilor discipolilor de pe drumul spre Emaus.

Este important să avem Biblii, să ne rugăm cu bibliile noastre, însă ni s-a oferit un dar mult mai mare decât Bibliile noastre. Ni s-a oferit darul Sfintei Euharistii. Ni s-a oferit adevărata prezență a lui Isus Cristos. Când primim sfânta împărtășanie, suntem uniți cu Isus ce se oferă pe el însuși ca sacrificiu veșnic pe cruce și ne umple cu viața veșnică a învierii.

Extrem de trist e faptul că în istoria Bisericii, atacurile asupra catolicismului Roman a inclus întotdeauna și atacuri asupra Euharistiei. Biserica secolului al XVI-lea avea nevoie cu siguranță de reformă, fiind reformată la Conciliul Tridentin. Însă reformatori inițiali foarte rapid și-au luat asupra lor sarcina de a elimina Sfânta Liturghie, de a elimina Sfintele Ordine Sacre, și de a elimina Euharistia. Darul despre care a vorbit în evanghelia după Ioan la Capitolul 6, darul care a fost centrul ultimei cine, darul care a fost practica fundamentală a credinței încă de la începutul Bisericii a fost batjocorit. Persecuția Bisericii Catolice prin atacarea Euharistiei continuă și în timpurile noastre. Nu cu mulți ani în urmă credința catolică în Euharistie a fost atacată până și la noi de către fostul regim comunist.

Este trist și faptul că multe din familiile noastre catolice nu au pus prea mult accentul pe primirea Sfintei Euharistii. Voi vă aflați în Biserică și fiindcă doriți să primiți Sânta împărtășanie. Este important să îl luați pe Isus în interiorul vostru. Însă acesta nu este cazul multor altor catolici care spun că ei se roagă, ceea ce e bine, însă care se privează pe ei înșiși și, ba mai rău, pe copii lor, de cel mai mare dar al rugăciunii care este aici, și anume, unirea cu Isus Cristos în Euharistie.

Care este motivul pentru care oameni se abțin de la primirea Sfintei Euharistii? Asta este o întrebare destul de dificilă. Pe de-o parte ar putea fi o problemă de priorității: Sfânta Liturghie nu este atât de importantă pentru uni oameni precum este sportul copiilor lor sau alte activității, chiar dacă sunt destule oportunității de a participa și la alte Sfinte Liturghii decât cele de dimineață. Sau poate unele familii au pierdut obiceiul de a participa la Liturghie zilnic. Acest fapt e destul de evident atunci când școala se încheie iar calendarul familiei se schimbă.

Însă mă tem că mai există și un alt motiv care este același atât pentru cei care atacă euharistia cât și pentru ce care cred în prezența reală însă nu o primesc cu regularitate. Iar acest motiv este că pentru a înțelege semnificația Euharistiei, o persoană trebuie să fie deschisă misticului.

Lumea noastră modernă se află într-o perioadă destul de dificilă în a se ocupa cu conceptul de mister. Crede că totul are o explicație, sau nu există. Ca și rezultat lumea se privează pe ea însăși de ceea ce se află dincolo de imaginația omului. Se privează pe ea însăși de abilitatea de a fi una cu Dumnezeu în Euharistie, se privează pe ea însăși de bucuria de a-l recunoaște pe Isus în frângerea pâinii.

Unele familii consideră primirea euharistiei doar ca ceva normal, egalând-o cu fiecare acțiune pe care o fac în Biserică. Ei nu realizează că primirea Euharistiei este o intrare, o întâlnire cu Domnul. Este ceva ce face Isus. Primirea Euharistiei este o întâlnire cu misterul, o întâlnire cu Isus Cristos.

Cei doi discipoli de pe drumul spre Emmaus erau deschiși la mister. Ei au auzit că ceva se întâmplase după crucificare. Ei vorbeau despre speranța lor în Isus din Nazaret. Ei erau deschiși explicaților scripturii date de acel străin misterios. Iar apoi ei l-au recunoscut pe Domnul la frângerea pâinii.

Săptămâna trecută, prin lecturile de la sfânta Liturghie am fost chemați la credință. Săptămâna aceasta suntem chemați la mister. Suntem chemați să atingem o mai profundă apreciere și adorație față de minunile pe care Mântuitorul le-a obținut pentru noi prin frângerea pâinii. Amin

Alte opțiuni: 01, 02, 03, 04, 05,

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

div#stuning-header .dfd-stuning-header-bg-container {background-image: url(https://paxvobis.ro/wp-content/uploads/2021/11/header-nou-final.jpg);background-size: initial;background-position: center bottom;background-attachment: scroll;background-repeat: no-repeat;}#stuning-header div.page-title-inner {min-height: 400px;}
//
Daca aveți vreo întrebare trimiteți-mi mesaj aici și va voi răspunde imediat!
Cu ce va pot ajuta?