In 15,9-11
Bucuria în Cristos
Am citit o poveste, tristă, despre un tată care, în timp ce își spăla noua mașină, a auzit un zgomot și l-a văzut pe băiatul lui de opt ani scriind ceva pe ușa mașini. Într-un acces de furie, i-a lovit mâna băiatului cu o cheie atât de tare încât băiat a trebuit dus la spital.
Când s-a întors acasă, s-a uitat la mașină iar pe ea erau scrise cuvintele: Te iubesc, Tati!
Isus ne poruncește să ne iubim unul pe altul fiindcă, Tatăl îl iubește, și la fel ne iubește și el pe noi. Acesta este motivul pentru care în evanghelia de astăzi, Isus spune: Aşa cum Tatăl m-a iubit pe mine, așa v-am iubit şi eu pe voi. Rămâneți în iubirea mea! (v.9). Prin aceste cuvinte, Isus ne spune că ne iubește fiindcă tatăl l-a iubit întâi pe el. Ne iubește foarte mult fiindcă Tatăl îl iubește pe el foarte mult. Iubirea Tatălui său pentru el este nemărginită, altruistă și nemuritoare și tot așa iubirea lui pentru noi este nemărginită, altruistă și nemuritoare. După cum Tatăl îl iubește, tot la fel ne iubește și Isus, în aceiași măsură a iubirii Tatălui său pentru el.
Prin urmare, vă invit să reflectăm asupra a trei cuvinte ale lui Isus, din evanghelia de astăzi. Primul, Isus spune: Precum Tatăl mă iubește (v.9). Pentru mine, sunt sigur că Dumnezeu Tatăl mă iubește și că ține cu adevărat la mine, fiindcă iubirea sa pentru mine este, mai presus de toate, personală. Chiar dacă am parte de încercări și greutăți în viață asemenea acestui mesaj pe care l-am primit cu mult timp în urmă, Dumnezeu încă ține și are grijă de mine după cum el îl iubește și are grijă de Isus. Iubirea sa pentru mine este de neegalat. Iubirea sa pentru mine nu se schimbă. Mesajul care l-am primit spune: Uneori Dumnezeu ne frânge spiritul pentru a ne putea salva sufletul. Uneori el ne frânge inimile pentru a ne face întregi. Uneori el ne trimite eșecul pentru ca noi să putem fi umili. Uneori ne trimite boala pentru ca noi să putem avea grijă mai bine de noi înșine. Uneori el ia totul de la noi pentru ca să putem învăța valoarea a tot ce avem. Credem noi în iubirea lui Dumnezeu pentru noi?
Al doilea, Isus spune: rămâneți în iubirea lui (v.10) Comuniunea cu Cristos este atât de importantă dar cum vom acționa în privința asta? Evanghelia de astăzi ne spune cum, și anume prin respectarea porunci lui Dumnezeu pentru ca noi să rămânem în el și în iubirea sa. Cristos însuși a păstrat-o și a rămas în iubirea sa. Continuitatea iubirii lui Dumnezeu este ceea ce ne face diferiți de iubirea noastră, fiindcă iubirea noastră este, temperamentală, fluctuantă, slabă. Iubirea noastră depinde de stările noastre, de sentimente, circumstanțe și succese. Însă iubirea lui Dumnezeu este neschimbată și mereu fidelă. Singurul lucru care se schimbă este deschiderea față de iubirea lui Dumnezeu și răspunsul nostru la chemarea și la harul său. Noi rămânem în iubirea sa când inima noastră învață să depindă tot mai mult de iubirea sa. Cineva a spus: cu cât mai mult sunt conștient de iubirea sa, de binecuvântarea sa și că blândețea sa se va îndrepta spre mine, cu atât mai mult voi răspunde constant. A rămâne în iubirea lui înseamnă a trăi permanent într-o atitudine și o postură de auto-dăruire recunoscătoare, de a căuta și dărui ceea ce el cere.
Al treilea, Isus spune: pentru ca iubirea noastră să fie completă (v.11). Noi ne gândim mereu la porunci ca constrângeri, impuneri și limitări. Și totuși, Isus mereu păstrează porunca Tatălui. El le ascultă. Ascultarea sa este motivată de iubirea față de Tatăl. Ascultarea sa a fost un act liber, intim și personal de împlinire. Ascultarea noastră față de Dumnezeu este o afirmație autentică a ceea ce Dumnezeu ne cheamă să fim, să fim copii lui. Poate nu ne simțim ascultători însă iubirea noastră vrea să îi împlinească planul. Aceasta este ascultarea care produce bucuria și nu orice bucurie ci bucuria fericirii veșnice. Amin
