In 16,20-23
Bucuria discipolilor
Jean Catoir, un autor de spiritualitate, în cartea sa plină de umor, Bucură-te de Domnul, Un ghid pentru a contempla spune: am fost făcuți pentru fericire și suntem singuri printre creaturi care au capacitatea de a râde… Încă din primele noastre zile am fost învățați la orele de religie că scopul nostru ultim era acela de a fi fericiți cu Dumnezeu în viața aceasta și pentru totdeauna în cealaltă. De-ar fi petrecut, profesorul mai mult timp spunându-ne și cum! Sfântul Toma de Aquino a pornit în direcția corectă cu această bucățică de înțelepciune: sfârșitul educației este contemplația. Îmi place definiția contemplației prin care este descrisă ca bucuria lui Dumnezeu. Nu cred că bucuria lui Dumnezeu ar trebui să fie rezervată doar călugărilor și călugărițelor din mănăstiri. Și noi ar trebui să avem parte de niște distracție. (p. X)
Viețile noastre constau atât în momente de tristețe cât și în momente de bucurie iar Isus o recunoaște. Acesta este motivul pentru care, în evanghelia de astăzi, Isus le spune discipolilor săi că după înviere îl vor vedea din nou. Isus le spune apoi: şi inima voastră se va bucura, iar bucuria voastră nimeni nu o va lua de la voi. (v. 22) Aceste cuvinte sunt cu totul adevărate dar se aplică și nouă. Indiferent de încercările noastre, vom găsi întotdeauna putere, consolare și bucurie nespusă dacă ne vom gândi că Domnul nostru este mereu fericit și vrea ca și noi să avem o bucurie imensă pe care nimeni nu ne-o va putea lua vreodată.
Uneori am încercat să obținem bucuria pe orice cale posibilă. Uni dintre noi au găsit-o cu succes în timp ce alți nu. Probabil va fi mult mai ușor a descrie unde nu poate fi găsită bucuria, conform cărții Prietenul meu Biblia (Punctul de întoarcere, Mai 1993). Bucuria nu poate fi găsită:
Nici în necredință. Voltaire era unul dintre necredincioși dintre cei mai cunoscuți. El a scris: Îmi doresc, să nu mă fi născut.
Nici în plăcere. Lord Byron a trăit o viață de plăcere cum nu a avut nimeni parte. El a scris: viermele, ulcerul și durerea sunt doar ale mele.
Nici în bani. Jay Gould, milionarul american, a avut o mulțime de bani. Când a murit, a spus: Bănuiesc că sunt cel mai mizerabil om din lume.
Nici în poziție sau faimă. Lord Beaconsfield s-a bucurat din plin de ambele. El a scris: tinerețea este o greșeală; bărbăția un zbucium; bătrânețea este un regret.
Nici în glorie militară. Alexandru cel mare a cucerit întreaga lume cunoscută a timpului său. După ce a cucerit totul, plângând a spus: Nu mai am nimic de cucerit.
Deci, unde se poate găsi adevărata bucurie? Răspunsul este simplu, numai în Cristos.
De multe ori în viețile noastre, în timp ce suntem atât de ocupați cu lucrurile acestei lumi și ne lăsăm duși de ea, pierdem vederea Domnului. Iar înainte de a realiza aceasta vom fi deja acoperiți de tot felul de promisiuni și distrageri lumești care ne va oferi, nimic altceva, decât confuzie.
Aș dori să închei prin a vă împărtăși această experiență a unui preot misionar verbit, referitoare la prezența lui Isus chiar și în cele mai mici detalii ale vieții noastre. Călătorind cu un prieten pe un drum de deșert, în timp ce efectua o datorie din misiune, au trecut pe lângă un vehicul care se mișca foarte încet. Presupunând că mașina avea probleme tehnice, au oprit și au oferit asistență. Șoferul, un coleg misionar, avea pană la roată. Oricum, el nu avea altă roată de rezervă așa că acest misionar verbit l-a întrebat: De ce? Să mergi cu mașină într-o zonă de munte și atât de departe fără a avea o roată de rezervă? Iar acesta i-a răspuns: știi, eram deja de o oră pe drum când mi-am amintit că mi-am lăsat în urmă roata de rezervă însă mi-am zis mie însumi, că Dumnezeu va avea grijă de nevoile mele. Iar tu crezi aceasta? L-a întrebat. Da! A venit răspunsul imediat și ferm. Și presupun că te-a trimis pe tine. Am râs dar am realizat adevărul că Dumnezeu e mereu prezent chiar și în cele mai mici detalii ale vieții noastre. Amin
