Fap 1,12-14;
1Pt 4,13-16;
In 17,1-11a
Astăzi este Duminica a șaptea din timpul pascal însă sărbătorim și ziua comunicațiilor sociale. În lumina acestora, trebuie să apreciem rugăciunea pe care Cristos o adresează Tatălui de a dărui viața eternă, tuturor celor încredințați lui. Duhul Sfânt este sursa de rugăciune și de laudă a lui Cristos și a Bisericii. El este de asemenea cel care transmite, cel care ne luminează asupra a ceea să comunicăm și cum să o facem. Să lăsăm, prin urmare, ca în această duminică să îl invităm pe Duhul lui Dumnezeu să se odihnească asupra noastră, în timp ce noi oferim sacrificii de laudă lui Dumnezeu. Ținând cont de semnificația acestei duminicii speciale, nu există nici o cale mai bună de a începe reflecția și omilia acestei zile decât prin a-l asculta pe sfântul părinte: Astăzi trăim într-o lume care devine din ce în ce mai «mică» şi în care, aşadar, pare că este uşor să fim aproape unii de alţii. Dezvoltarea transporturilor şi a tehnologiilor de comunicare ne apropie, conectându-ne tot mai mult, şi globalizarea ne face interdependenţi. Cu toate acestea, în sânul omenirii rămân dezbinări, uneori foarte vizibile…. În această lume, mass-media ne pot ajuta să ne simţim tot mai aproape unii de alţii, să ne facă să percepem un reînnoit simţ de unitate al familiei umane care împinge la solidaritate şi la angajare serioasă în favoarea unei vieţi mai demne. A comunica bine ne ajută să fim mai aproape şi să ne cunoaştem mai bine între noi, să fim mai uniţi…. Internetul poate oferi posibilităţi mai mari de întâlnire şi solidaritate între toţi, şi acesta este un lucru bun, este un dar al lui Dumnezeu. (din Mesajul Papei Francisc pentru Ziua Mondială a Comunicațiilor Sociale).
Întrebarea la care trebuie să răspundem noi astăzi este: ce avem noi de transmis lumii noastre, și cât de bine o facem? Esențialul mesajului pe care trebuie să îl comunicăm include credința unei lumii care îl respinge cu rapiditate pe Dumnezeu ca creator al ei. Paul întreabă: Însă…cum pot ei să creadă dacă mesajul nu a fost vestit… Deci credința vine din vestire, iar vestirea, din cuvântul lui Cristos (Rom 10,14-17). Trebuie să transmitem iubirea unei lumii îmbibată cu ură, amară și ranchiunoasă. Trebuie să transmitem pacea precum și Cristos a transmis-o discipolilor săi, pacea să fie cu voi (In 19,21), unei lumii aflată într-un haos absolut. Trebuie să comunicăm speranța unei lumii aflată în disperare în care mare parte din viitorul oamenilor arată foarte sumbru și atârnă în balanță. Trebuie să transmitem unitatea încă odată conform cuvintelor lui Cristos, ca ei să fie una (In 17,21), unei lumii atât de divizată în care totul pare să se dezmembreze. Trebuie să transmitem viața veșnică (care este Isus Cristos însăși) unei lumii care se aproprie de punctul ei zero/omega și de moartea ei. Și ultimul, trebuie să transmitem dreptatea unei lumii în care bogați abundă iar săraci sunt îndepărtați, o lume în care majoritatea locatarilor suferă de pe urma multor forme de excludere, marginalizare și sărăcie datorită combinației dintre economie, politică, ideologizare și, din păcate, chiar și a motivelor religioase.
În prima lectură din această duminică, biserica ne reamintește dorința de a fi sus și a urma modelul primilor discipoli ai lui Isus. Pentru a-l putea transmite cu eficacitate pe Cristos în lumea noastră trebuie, mai întâi, să așteptăm ca Domnul să ne echipeze cu mijloacele necesare. A aștepta mijloacele Domnului, în timp ce ne rugăm cu seriozitate pentru puterea de a ne lansa în misiunea noastră, înseamnă a-l invita pe Duhul Sfânt să ne umple cu mesajul, energie și cu putere. A transmite veste cea bună nu e o sarcină ce trebuie abordată din punct de vedere fizic. Respectiva persoană trebuie să fie educată și pregătită de Duhul Sfânt, fiindcă mesajul pe care trebuie să îl ducă nu este unul fizic. Prin urmare, trebuie să trecem răbdători nu numai prin școala Duhului Sfânt, ci și prin pregătirea de care au avut parte și discipoli lui Cristos. Mai exact, prin urmarea atentă a poruncii sale: să nu se îndepărteze de Ierusalim, ci să aștepte promisiunea Tatălui “pe care, [zicea el], ați auzit-o de la mine (Fap 1,5). Apostoli nu au luat această poruncă ca fiind adevărată, fiindcă dacă ei ar fi făcut în altfel, misiunea lor ar fi devenit un eșec total, iar mesajul lor, chiar și transmis cu cele mai avansate tehnologii media ar fi devenit un flatus vocis, pentru ascultători lor.
Din păcate, în timpul nostru, mute femei și bărbați ai lui Dumnezeu au neglijat această poruncă. Ne-am îndepărtat de calea de rugăciune pentru a ne minuna în timp ce ne jucăm. Rezultatul final a fost un eșec lamentabil, fiindcă în loc să îl predicăm și să îl vestim pe Cristos mort și înviat am ajuns să ne predicăm și să ne transmitem pe noi înșine. De aceea, bannerele, posterele, și toate formele de publicitate media, pentru seminarii, ateliere de lucru, reînsuflețiri și chiar vizite pastorale trebuie să poarte o foarte bună fotografie galvanizată și finisată a minunii-omului sau femeii ce lucrează pentru Dumnezeu, altfel oameni nu se vor întoarce. Aceasta este o aberație completă asupra modului în care comunicațiile ar trebui să ajute la răspândirea evangheliei. Comunicarea veștii cele bune pornește din dulapul nostru și din camerele noastre. Aici este locul în care noi primim mesajul, limba, și modul de a acționa în vederea transmiterii mesajului. Dacă eșuăm în aceasta, nici o pancardă, microfon, speaker, megafon nu va convinge pe nimeni, dintre cei care ne ascultă.
În cea de-a doua lectură, Petru ne reamintește faptul că în nevoia noastră de a-l comunica pe Cristos, cu siguranță, nu va fi o sarcină ușoară. Oricum, noi ar trebui să fim liniștiți și bucuroși de faptul că avem și noi o oarecare contribuție la suferințele lui Cristos din moment ce vom avea parte de o bucurie mult mai mare când gloria sa va fi revelată. Prin urmare multe din obstacole, încercările și persecuții pe care le vom întâlni, chiar și cu cele mai bune tehnologii moderne, în transmiterea lui Cristos și lucrurilor esențiale din lumea noastră, trebuie văzute ca o contribuție a noastră pentru binele lumii în care trăim. Prin urmare, Petru ne încurajează astăzi, să rămânem fermi în misiunea de transmitere a Lui Cristos lumii noastre.
În evanghelia de astăzi, Isus și-a încheiat misiunea conform planului Tatălui, cerându-i să îl glorifice. Este important de notat faptul că această încredere este determinată de calitatea muncii pe care a înfăptuit-o pentru Tatăl. El a transmis viața veșnică discipolilor săi. Prin urmare, noi ca și creștini, în această zi, suntem chemați în mod egal să transmitem și să comunicăm aceiași viață veșnică lumii în care trăim. Așa cum Cristos a subliniat, viața veșnică înseamnă să-l cunoaști pe Dumnezeu și pe fiul lui Dumnezeu, Cristos. Apostolul Paul a realizat aceasta și a insistat astfel: Pe el [vreau] să-l cunosc şi puterea învierii lui şi să fiu cu el în moarte, doar voi ajunge cumva la învierea din morţi (Fil 3, 10-11). Lumea tânjește după acesta iar noi trebuie să le-o dăm. Trebuie să învățăm lumea noastră de modul în care să se bazeze pe rugăciune, de modul în care să trăiască în armonie, și de modul în care să se iubească unul pe altul. Acestea sunt lucrurile pe care le-a învățat Cristos iar noi, în schimb, trebuie să devenim cei prin care să fie transmisă lumii în care trăim.
Ridicați-vă creștini! preluați mijloacele moderne disponibile de comunicare, dominați-le, iar prin aceste daruri minunate, faceți-l cunoscut pe Dumnezeu și pe Cristos lumii noastre prin puterea Duhului Sfânt. Astăzi, în duminica în care celebrăm ziua comunicațiilor, să ne rugăm lui Dumnezeu să ne acorde Duhul care să ne ajute, să ne echipeze și să ne învețe, cum să comunicăm lumii noastre, pentru înălțarea și pentru binele ei. Să ne rugăm, astăzi spunând: Vino, O Duhule Sfânt și umple inimile celor credincioși și re-aprinde în noi focul iubirii și misiunii tale. Aleluia. Amin.
