Search
Close this search box.

Duminica a 7-a a Paștelui (A) – 2

Fap 1,12-14;

1Pt 4,13-16;

In 17,1-11a

 

Trei porți te introduc în măreața catedrală din Milano. Deasupra unei dintre ele este o inscripție care spune: Lucrurile care te mulțumesc sunt temporare. Deasupra celei de-a doua este inscripția: Lucrurile care te deranjează sunt temporare. Iar deasupra porții centrale se află o inscripție mare care spune: Veșnicia e cea care contează. Tindem să înțelegem viața veșnică ca o viață semnificativă ce nu va avea sfârșit. Însă viața veșnică, după cum ne spune evanghelia după Ioan, implică nu doar o cantitate superlativă sau de durată a vieții ci și o calitate superlativă. Viața veșnică diferă de viața fără de sfârșit care este doar cantitativă. Diavolul și îngeri săi au viață fără de sfârșit care înseamnă că ei nu mor niciodată. Însă ei nu se bucură de viața veșnică care este o viață de fericire și pace perfectă în unire cu Dumnezeu. Ceea ce dorește sufletul omului nu e doar viață fără de sfârșit, ci viața veșnică, o viață de unire perfectă cu Dumnezeu care nu poate fi măsurată nici în durată și nici în satisfacție. Aceasta e viața pe care o dăruiește Isus, după cum putem citi în evanghelia după Ioan (10,10): Eu am venit ca să aibă viață și s-o aibă din belșug. A avea viață veșnică înseamnă să fim pe deplini vii.

În evanghelia de astăzi, Isus indică calea spre viața veșnică. Iar viaţa veşnică aceasta este: să te cunoască pe tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe cel pe care l-ai trimis, pe Isus Cristos (In 17,3). Uni oameni sunt surprinși de faptul că Ioan vorbește deseori despre cunoaștere în loc să vorbească despre credința în Dumnezeu. Însă a cunoaște este folosit aici în sensul tipic ebraic, ca ceva ce se întâmplă între două persoane, nu ca ceva ce are loc în capul unei persoane. Cunoști pe cineva în acest sens când ai o relație intimă și personală cu acea persoană. Cuvântul descrie două persoane unite într-o relație intimă de iubire, de exemplu: Adam a cunoscut-o pe femeia sa Eva (Gen 4,1). Cunoașterea lui Dumnezeu ce duce la viața veșnică nu este intelectuală ci rațională.

Viața veșnică cere ca ei să te cunoască pe tine, singurul Dumnezeu adevărat. Pentru a înțelege aceasta mai bine trebuie să inserăm adverbul ca între cele două părți ale propoziției. Afirmația va fi citită, ca ei să te cunoască pe tine, ca singurul Dumnezeu adevărat. Este o propoziție care are o semnificație imensă într-un context în care sunt tot mai multe competiții de revendicare a divinității. În timpul lui Isus, împărați romani se recomandau ca fiind Zei și primeau adorație conform acestui statut. Însă Isus susține că viața veșnică stă în recunoașterea că acolo se află unul, singurul Dumnezeu adevărat, Dumnezeul pe care Isus îl numește Tată, și că fiecare altă persoană sau lucru ce susține a fi Dumnezeu nu este decât un mincinos.

Pentru a identifica acești mulți dumnezei al timpului nostru, mai întâi trebuie să ne întrebăm pe noi înșine, ce persoane, ideologii, sau instituții de astăzi ne cer o supunere indiscutabilă. Mi-au venit în minte unele răspunsuri:

  1. Sectele secrete
  2. Adorarea sinelui în care viața bună este înțeleasă ca abilitatea de a se răsfăța în mulțumirea de sine.
  3. Capitalismul necruțător în care valorile umane sunt mai degrabă conforme cu valoarea lor monetară.
  4. Naționalismul orb care crede că totul se justifică în numele securității naționale. Iar lista poate continua. Isus îi invită, pe cei care caută viața veșnică, să ofere supunere absolută numai Dumnezeului lui Isus Cristos ca singurul Dumnezeu adevărat. Oricare altă idee sau instituție trebuie să fie evaluată prin modul în care aceasta se află în relație cu valorile împărăției lui Dumnezeu.

Viața veșnică necesită două feluri de cunoștințe: ei te-ar putea cunoaște pe tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Cristos pe care tu l-ai trimis. Aici, din nou trebuie să inserăm adverbul ca pentru a clarifica semnificația. Astfel, afirmația, va putea fi citită, ei te-ar putea cunoaște ca singurul Dumnezeu adevărat și pe Isus ca Mesia sau Cristos pe care tu l-ai trimis. Principala credința creștină a bisericii primare era credința în Isus ca Mesia. Importanța semnificației a acestei mărturii este acea că singurul Dumnezeu adevărat, care în el însuși este invizibil și incognoscibil, s-a făcut pe sine însuși vizibil și cunoscut în persoana lui Isus. Isus este revelația lui Dumnezeu. El este Emanuel, Dumnezeu cu noi. Viața și învățăturile lui Isus, prin urmare, devin pentru noi, cei care suntem pe calea spre viața veșnică, standardul prin care cuvintele oricărei persoane sau instituții din această lume sunt vrednice de a fi judecate. Noi cunoaștem singurul Dumnezeu adevărat și îl cunoaștem prin cel pe care el l-a trimis să îl facă cunoscut, Isus, Mesia.

Cu toți dorim vieți lungi și vieți bune. Viața veșnică este o viață bună fără de sfârșit. Aceasta e ceea ce căutăm cu toți. Isus astăzi ne spune cum să obținem acest scop pe de-a-ntregul important. Trebuie să cultivăm o relație intimă și personală cu Dumnezeu și cu Isus Mesia care a fost trimis să se facă cunoscut întregii omeniri. Amin

Alte opțiuni: 01, 02, 03, 04, 05,

Facebook
Twitter
LinkedIn
WhatsApp
Email

Articole asemanatoare

//
Daca aveți vreo întrebare trimiteți-mi mesaj aici și va voi răspunde imediat!
Cu ce va pot ajuta?