1Rg 19,9a.11-13a
Rom 9,1-5;
Mt 14,22-33
Cea mai importantă regulă pe care motocicliști trebuie să o aibă în vedere este aceasta: Ține-ți privirea asupra drumului și nu pe roata motocicletei sau pe accelerator sau pe mâner, fiindcă dacă nu o țin atunci se lovesc de mașina din fața lor sau poate intră în vreun șanț.
La fel se întâmplă și cu lecturile de la această sfântă Liturghie, că noi trebuie să ținem privirea ațintită asupra Domnului. În prima lectură, luată din prima carte a regilor, Ilie crezuse că l-ar putea găsi pe Dumnezeu în fulger, cutremur și foc, însă a simțit prezența Domnului într-o adiere ușoară de vânt. În cea de-a doua lectură, luată din scrisoarea către Romani, sfântul apostol Paul, regretă faptul că poporul său l-a respins pe Cristos, în loc să se concentreze asupra lui.
Însă dacă mergem mai în profunzime, în special în pasajul evangheliei de astăzi, această istorioară despre Isus umblând pe apă ne învață multe despre Isus, cine este el, despre biserică și de călătoria ei prin lume și despre viața de credință a fiecărui credincios.
Prima este despre Isus. Miracolul mersului pe apă a lui Isus ne arată că Isus este Domnul și că are autoritate asupra forțelor naturii și asupra supranaturalului. Evrei cred că marea este tărâmul forțelor supranaturale demoniace. O mare agitată și furtunoasă este văzută ca lucrarea acestor spirite ostile. Prin mersul pe valurile agitate și prin calmarea mării furtunoase, Isus se arată pe el însuși ca fiind unul care are putere și control total asupra puterii acestor spirite ostile. Însă există creștini care și-au cedat viața Domnului dar care tot își trăiesc viețile într-o constantă frică de spiritele rele, vrăjitorie, blesteme și farmece. Există încă mulți dintre noi care merg la ghicitori pentru ai întreba ce îi așteaptă în viitor. Mulți dintre noi citesc horoscopul pentru a ști ce anume se va întâmpla în timpul acelei zile. Pericopa evanghelică de astăzi ne aduce veste cea bună că aceste puteri ale întunericului nu au nici o șansă atunci când Isus este prezent și activ în viețile și activitățile noastre.
A doua este despre biserică. Barca de pe mare este unul dintre simbolurile timpurii ale creștinismului pentru biserică în călătoria ei prin lume. După cum barca este aruncată de valuri tot la fel Biserica este lovită din toate părțile de forțele lumești și spirituale ostile împărăției lui Dumnezeu. În mijlocul crizei Isus vine și întărește credința Bisericii. El ne asigură că indiferent de modul în care a fost furtuna vieții în acel moment, el mereu va rămâne cu biserica sa și mereu își va ține promisiunile. Uni dintre preoți și episcopi noștri au avut de-a face în trecut, cu persecuțiile împăraților Romani, cu amenințarea musulmană, erezii și schisme care au zguduit piatra bisericii dar biserica încă există și continuă să existe în viitor fiindcă Cristos este cu Biserica sa.
A treia este despre fiecare credincios în parte. Din punctul de vedere al fiecărui credincios, istorioara despre Isus ce merge pe mare, dar în special implicarea lui Petru în istorioară, este o lecție pentru noi cei care suntem tentați să ne luăm ochi de la Isus și să ne preocupăm de amenințările și circumstanțele ce ne înconjoară. Petru i-a spus lui Isus: Doamne, dacă ești tu, atunci poruncește să vin la tine pe apă (v. 28). Isus îi spune cuvântul-poruncă: Vino (v.29). Dar, văzând vântul puternic, s-a înspăimântat şi, pentru că a început să se scufunde (v. 30). Vântul puternic din viețile noastre poate fi: boala, îndoiala, sărăcia, problemele familiale, neputința de a corecta condițiile nedrepte, dificultatea de a găsi o muncă decentă, apatia, tentația de a ceda din disperare și multe altele. De ce s-a scufundat Petru? Atâta timp cât Petru și-a ținut privirea ațintită spre Isus, a reușit să meargă destul de mult. Însă când a realizat pericolul în care se afla și a început să se concentreze asupra valurilor, imediat a început să îi fie frică și să se scufunde. Așa că pasajul evangheliei de astăzi deține un mesaj spiritual destinat fiecăruia dintre noi, de a ne menține privirea mereu asupra Domnului și de a împlini voința sa.
O altă posibilitate asupra de ce este așa sunt alte două cauze contemporane, și anume suferința și păcatul. Cât de ușor este de exemplu, pentru o persoană să își piardă credința atunci când se îmbolnăvește grav sau când are parte de niște încercări cu adevărat mari ca de exemplu moartea unei persoane iubite.
Celălalt este păcatul. Este foarte des întâlnit astăzi ca oameni să își ia privirea de la Isus din cauza unei sticle de bere sau a câtorva țigări sau a unei aventuri de o noapte. În astfel de cazuri mânia, pofta, avariția, invidia, mândria lăcomia sau lenea înlocuiesc credința iar persoana se scufundă într-o stare emoțională și spirituală neplăcută.
Așa că, ce anume trebuie să facem pentru a ne menține privirea asupra lui Isus? Un preot a sugerat trei asupra a ce trebuie să facem în privința aceasta. Prima, să recunoaștem că noi nu ne putem mântui, salva singuri. Asemenea lui Petru, el a trebuit să se confrunte cu faptul că el nu se putea salva singur după cum se și scufunda ușor. Uni dintre noi, în special cei care sunt mai puternici, ar putea avea probleme în a admite că au nevoie de Dumnezeu. Este prostesc să crezi că nu ai.
A doua, strigă la Isus. După ce admitem că nu ne putem salva singuri, strigați la Isus asemenea lui Petru, spunând Salvează-mă! Cum?, o modalitate ar putea fi prin a merge la confesional, de a ajunge la Isus prin Euharistie, de a ajunge la Isus prin a căuta ajutorul prietenilor creștini care ne vor susține eforturile de a ne menține privirea asupra Domnului. Cu alte cuvinte, sunt trei lucruri importante prin care putem ajunge la Isus, pe care trebuie să le ținem minte și să le practicăm cât mai des: Spovada, Împărtășania și comunitatea.
A treia, țineți mâna lui Isus cu putere, asemenea lui Petru. El s-a prins de Isus de dragul vieții motiv pentru care, într-un final a reușit să se întoarcă în barcă în siguranță. Cât de tare ne ținem prinși de Isus? Ne putem ține prin, rugăciune, studiere credinței noastre și a cuvintelor lui și prin a face un efort zilnic de a ne pune credința în practică. Dacă ne luăm rugăciunile în serios și nu spunem doar câteva rugăciuni de formă doar pentru a ne liniști conștiința, dacă ne studiem credința cu sârguință și dacă facem efortul de a o trăi în lume, apoi strânsoarea noastră de Domnul nu se va rupe, nu se va pierde.
Dacă ne pierdem strânsoarea și cădem în păcat și suferință, atunci va trebui să ne întoarcem la primul pas și să începem din nou. Amin
