1Rg 19,9a.11-13a
Rom 9,1-5;
Mt 14,22-33
Găsește-l pe Dumnezeu în liniște
Cum îl putem găsi pe Dumnezeu, asemenea lui Ilie, în sunetul de liniște, în special dacă necesită tăcere? Cardinalul Iosif Belarmin ne-a oferit câteva repere în cartea sa intitulată Darul păcii. El a spus: Doamne, Știu că petrec destul de mult timp din acea oră de rugăciune matinală dormind cu ochi deschiși, rezolvând problemele, și nu sunt sigur că o pot înlătura. Voi încerca, însă lucrul cel mai important este că nu voi dărui acel timp nimănui. Așa că, chiar dacă nu mă voi uni cu tine atât de mult pe cât ar trebui, nimeni altcineva nu va obține acel timp destinat ție. Până și cardinalul avea probleme în a păstra liniștea.
Și eu am anumite dificultăți în a păstra liniștea. Citând un prieten: În capul meu sunt o mie de maimuțe care țipă.
Mă întreb dacă Ilie ar fi preferat să îl găsească pe Dumnezeu în vântul puternic, în cutremur sau în foc. Înfricoșatul profet spera la un Dumnezeu puternic care era capabil să îl apere de orice. Era nevoit Dumnezeu să îi arate lui Ilie un pic de putere în acel moment al carierei sale?
Dumnezeu l-a chemat pe Ilie iar el a răspuns. Însă, profetul s-a trezit că se confruntă cu regele Ahab și cu regina lui păgână Isabela. Ea l-a convins pe rege și pe Israeliți să se închine zeiței fertilității Baal. Dumnezeul lui Ilie a intrat într-o competiție rituală cu preoții lui Baal pentru a vedea care este cel mai puternic zeu. Ei bine, Ilie a câștigat. Dumnezeul său era triumfător, însă Isabela era furioasă. Așa că Ilie a fost nevoit să fugă pentru a-și salva viața, în deșert. Acolo este locul în care se afla Ilie în cadrul lecturii de la această liturghie, fugind pentru viața sa și așteptând să moară.
Nu ar trebui Dumnezeu să aibă o mai mare grijă față de cei mai credincioși slujitori ai săi? Lucrurile au început bine pentru Ilie, după cum sa întâmplat și cu Petru când acesta a acceptat invitația lui Isus de a merge pe apă. Însă, este extrem de dificil să ne menținem încrederea când suntem vânați în deșert sau când mergem pe o mare agitată, sau chiar printr-o perioadă turbulentă din cadrul căsniciei, atunci când nu putem găsi de muncă sau când din puținul câștig abia reușești să crești copii, când unul din soți moare iar copiii sunt încă tineri, când cancerul ne răpește ușor sau ne i-a o persoană iubită de lângă noi.
Uneori simțim că ne scufundăm sau că abia stăm pe linia de plutire. Și în tot acest timp am crezut că facem lucrarea lui Dumnezeu. Ne punem anumite întrebări, destul de evidente precum acestea: Unde este Dumnezeu? Nu ar fi trebuit să îi ajute pe cei care îi împlinesc voința? De partea cui e Dumnezeu până la urmă? Sau, vocea noastră se unește cu cea a lui Petru: Doamne, salvează-mă!
Vom putea înțelege apoi de ce Ilie și-ar fi dorit mai mult decât o ușoară adiere de vânt prin care si-a arătat Dumnezeu prezența. În unele zile am putea dori un cutremur care să pună lucrurile în mișcare, un foc pentru a curăța împrejurimile și care șă nimicească răul sau un vânt puternic care să răstoarne opoziția a ceea ce trebuie să schimbăm. Ceea ce pare că primim adesea, este acest Dumnezeu pe care l-a primit și Ilie, care nu poate fi manipulat după propriile noastre așteptări; care nu se arată atunci când îl așteptăm sau când poruncim. Învățăm că nu noi suntem la conducere. Pur și simplu va trebui să fim atenți la acest Dumnezeu care, deși e greu de înțeles uneori, este fără doar și poate prezent și investește în noi.
Acesta este un Dumnezeu care este destul de obișnuit cu șoaptele și care poate auzi rugăciunile noastre spuse printre lacrimi, suspinele noastre de durere, și gemetele noastre de dezamăgire. Un Dumnezeu cu o voce bună este un însoțitor foarte bun atunci când viața ne este tulbure. Uneori, abia după ce trec aceste perioade grele ne putem uita înapoi și vom realiza că Dumnezeu a fost alături de noi întotdeauna. Se pare, totuși, că sunetul-șoaptă a lui Dumnezeu poate fi destul de greu de auzit.
Este posibil ca noi să îl auzim pe Dumnezeu, în societatea noastră, dacă auzul are nevoie de un timp de liniște? TV, radio, telefoane, laptopuri și multe altele, ne împiedică de la a păstra aceste momente de liniște. Pentru a-l auzi pe Dumnezeu care ne vorbește, trebuie să îl ascultăm. Adesea când am nevoie de inspirație încep să mă plimb. Dacă aș purta o pereche de căști, l-aș îndepărta pe Dumnezeu. Vrem uneori să regăsim alte lucruri în jurul nostru, dar nu vrem să fim atât de eficienți încât să ne îndreptăm atenția și asupra lui Dumnezeu.
Cum avem de gând să obținem acest timp de liniște pentru al discerne pe Dumnezeu în viața noastră? A nu avea un plan, este de fapt, planul de bază, însă nu este unul atât de bun. Ce spuneți de a petrece un anumit timp în fiecare zi în rugăciune, după cum a făcut și cardinalul Iosif Belarmin?
Dumnezeu ne vorbește în șoaptă. Vom fi noi tăcuți pentru a-l asculta?
