Is 56,1.6-7
Rom 11,13-15.29-32
Mt 15,21-28
Într-o zi, un rabin pe nume Johua ben Hanania, s-a dus la Atena pentru a discuta cu filosofi greci. Acolo, aceștia i-au pus mult întrebări iar el a reușit să le răspundă la toate. Una din aceste întrebări era aceasta: Unde este centrul pământului? Rabinul Joshua a arătat cu degetul spre un loc de pe pământul pe care stătea și a spus: Aici. Filosofi i-au spus rabinului, De unde știm că ai dreptate? El a răspuns: Adu-ți instrumentele tale de măsurat și măsoară-l tu însuți.
De ce oare, filosofi greci i-au pus această întrebare rabinului evreu, despre centrul pământului? Fiindcă greci credeau că Grecia era centrul pământului. Greci împărțeau lumea în două părți, adică dacă nu erai grec atunci erai barbar. În templul din Delphi din Atena, greci aveau un obiect secret, ascuns, cunoscut ca buricul pământului sau omfal. Dar greci știau că evrei aveau și eu aceiași concepție. Evrei credeau că ei erau centrul pământului. Asemenea grecilor, și evrei împărțeau lumea în două părți. Ori erai evreu, ori erai păgân. Până astăzi, în Biserica învierii de pe muntele templu din Ierusalim există o structură din lemn cunoscută ca buricul pământului. Greci l-au întrebat pe rabin despre centrul pământului fiindcă, într-o logică simplă a filosofilor, putea exista decât un singur centru al pământului. Dacă era adevărat că centrul pământului era localizat în templul din Delphi, atunci concepția evreilor că era localizată în templul din Ierusalim era falsă și invers. Prin faptul că a arătat pământul pe care stătea ca centru al pământului, înțeleptul rabin, afirma de fapt că centrul pământului nu era doar Atena sau Ierusalim ci fiecare loc în care stătea fiecare persoană umană. El afirma că nu există doar un singur centru al pământului. Și avea dreptate. Orice loc de pe suprafața pământului poate fi un centru al pământului.
Cum este legată aceasta la ceea ce sfântul apostol Paul ne-a spus în cea de-a doua lectură? Paul vorbea despre lucrarea lui Dumnezeu cu omenirea și despre locul poporului evreu în ea. Asemenea rabinului evreu, Paul nu avea nici o îndoială asupra faptului că Ierusalim era centrul pământului. El credea că evrei au fost aleși în mod exclusiv, popor al lui Dumnezeu. Paul credea că Templul din Ierusalim este singura casă a lui Dumnezeu, unde el locuia în mod real. Ceva s-a întâmplat din moment ce Paul a început să pună sub semnul întrebării aceste concepții. A fost convertirea sa la creștinism, unde a văzut că popoarele păgâne, la fel ca și evrei, erau iubiți în mod egal de către Dumnezeu și chemați pentru a fi poporul lui Dumnezeu. Această concepție a fost întărită mai târziu de distrugerea Ierusalimului și a Templului din anul 70 d.Cr. Dacă Dumnezeu chiar locuia în templul din Ierusalim, cum putea Dumnezeu să permită păgânilor Romani să-i distrugă propria casă? Unde era Dumnezeu atunci, din moment ce casa sa nu mai exista?
În prima parte a vieții sale, Paul aparținea poporului evreu care susținea că ei erau singurul popor iubit de către Dumnezeu. În a doua parte a vieții sale, el aparținea poporului creștin care susținea că, din moment ce poporul evreu l-au respins pe Isus Cristos și mesajul său, evrei erau acum respinși din a mai fi poporul lui Dumnezeu, iar ei, creștini au devenit noul popor al lui Dumnezeu. Apostolul Paul nu era mulțumit cu acest ori ori, negru sau alb, cu această abordare a alianței cu Dumnezeu. El le-a reamintit poporului creștin că darurile și chemarea lui Dumnezeu sunt irevocabile, așa că Dumnezeu nu avea cum să îl respingă pe poporul evreu. Asemenea rabinului Joshua ben Hanania din povestioara noastră, apostolul Paul a ajuns să realizeze că a fi poporul lui Dumnezeu era deschis tuturor, atât evreilor cât și păgânilor. Nimeni nu este calificat prin națiune sau afiliere religioasă sau singur, nimeni nu este exclus. Ba chiar contrariu, Dumnezeu a făcut un câmp de joacă comun, pentru toți. Căci Dumnezeu i-a închis pe toţi în neascultare, ca să se îndure de toţi.
Din păcate, există prea mulți oameni în lumea noastră, la 2000 de ani după apostolul Paul, care încă cred că Dumnezeu este al lor și numai al lor. Ei încă cred că ei, și numai ei singuri, au acces la mintea și binecuvântările lui Dumnezeu. Aceste persoane le putem găsi în aproape toate religiile inclusiv creștinism, musulmani, evrei. Acești oameni se opun dialogului, crezând că toți ceilalți care nu împărtășesc aceiași convingeri religioase este ori un eretic ori un infidel ce trebuie corectat sau chiar pedepsit.
Astăzi ne rugăm ca Dumnezeu să ne facă pe noi și pe toți cei care pomenim numele lui Dumnezeu să realizăm adevărul cel mai important, pe care i la revelat lui Petru și celorlalți apostoli acum 2000 de ani: Într-adevăr, acum înţeleg că Dumnezeu nu este părtinitor, ci în orice naţiune, cel care se teme de el şi face dreptatea îi este plăcut. Amin
