Mt 22,34-40
Isus în evanghelia de astăzi este întrebat care este cea mai mare poruncă iar Isus le răspunde prin a da două citate pe care este bazată toată legea și profeții, și anume: iubește-l pe Dumnezeu și iubește-ți aproapele.
Aceste două mari porunci, sunt inseparabile una de alta. Angajarea în a-l iubi pe Dumnezeu își poate găsi semnificația și adevărul în relația ei cu iubirea aproapelui. Așa că există două lucruri asupra cărora aș dori să reflectăm, astăzi:
Primul este, de a-l pune pe Dumnezeu primul. Pentru noi, este o constantă reamintire faptul că Dumnezeu trebuie să fie primul în viață din moment ce el este creatorul și răscumpărătorul nostru. Dumnezeu are un drept absolut asupra noastră. Lui îi datorăm totul. Tot ceea ce avem este un dar de la el. A-l pune pe Dumnezeu primul în viețile noastre înseamnă a pune deoparte în viața noastră cea mai bună parte a rugăciunii noastre din zi pentru el și de a căuta să împlinim voința lui în fiecare moment al vieții noastre din iubire pentru el.
Iar celălalt lucru asupra căruia trebuie să reflectăm este de a deveni centrat-pe-celălalt. Nu poate exista iubire față de Dumnezeu fără a iubi celelalte persoane umane, create după imaginea sa. Și nici iubirea față de aproapele nu poate exista fără o iubire pură și purificată pentru Dumnezeu. A-ți iubi aproapele înseamnă a-l pune pe celălalt înaintea mea. A fi centrat-pe-celălalt este cheia fericirii și împlinirii noastre. A-l iubi pe celălalt înseamnă a căuta și a te uita dincolo de interesele proprii ale egoismului propriu și a iubirii de sine. Cu cât iubim mai autentic, cu atât mai mult ne vom simți împliniți.
