Ez 33,7-9
Rom 13,8-10
Mt 18,15-20
Cândva în trecut, în timpul unor alegeri, doi prieteni foarte buni au candidat pentru postul de primar într-un anumit orășel. Ei erau cei mai buni prieteni, însă în timpul campaniei au început să se atace unul pe altul în mod personal. În loc să discute despre programul lor de guvernare, ei vorbeau cu oameni cu care trăiau. Așa că după alegeri, cei doi prieteni foarte buni au devenit dușmani de moarte. Ambele lor familii erau îngrijorate și încercau din răsputeri să îi împace însă fără succes. Așa că, ambele familii s-au dus la părintele de la parohie și i-au cerut ajutorul. Preotul i-a chemat pe cei doi la el pentru a discuta problema, și într-un timp relativ scurt problema s-a rezolvat. Iar acum ei sunt din nou doi prieteni foarte buni.
Evanghelia de astăzi poate fi împărțită în trei părți.
Prima parte este despre corecția fraternă. De ce trebuie să îi corectăm pe cei de lângă noi? Îi corectăm nu fiindcă sunt răi sau fiindcă sunt buni. Ci fiindcă suntem pe cale să îi readucem înapoi în turmă, să îi salvăm și să îi lăsăm să se unească cu noi și nu de a-i îndepărta. Iată de ce corecția fraternă trebuie să fie condusă de iubire.
Există trei pași pe care trebuie să îi avem în vedere atunci când dorim să corectăm pe cineva, conform unui mare predicator.
Primul pas este abordarea om cu om, doar tu cu el. Vorbește cu el personal despre greșelile și faptele sale rele. Aceasta este o rezolvare privată pentru a se evita rușinea. Acesta este un lucru foarte ușor de spus însă și foarte dificil de făcut fiindcă sunt unii oameni care nu au curajul de a vorbi cu alți față în față.
Al doilea pas este de a lua cu tine unul sau doi martori. Acest pas ar trebui făcut într-o formă de rugăciune. Niciodată să nu fie condusă de ură și nici de răzbunare fiindcă scopul nostru este de a a-l aduce pe el sau ea înapoi.
Al treilea pas este de a duce problema la biserică. Însă nu trebuie să uităm că scopul nostru principal este de a-i salva, de a-i ajuta să crească, de a-i face să aducă pe cât de multe fructe ale bunătății este cu putință și niciodată de a opune, de suprima, de a hărțui și niciodată de a-i ucide. Și amintiți-vă, iubirea trebuie să fie fundamentul corecției noastre fraterne și nu supărarea.
A doua parte a evangheliei de astăzi este despre iertare. Iertarea este și o parte a corecției fraterne. Este posibil să uiți și să ierți? De ce trebuie să iertăm? De ce nu putem ierta?
Cineva a definit iertarea ca un act al voinței de a opri vina sau de ține resentimente împotriva cuiva sau a ceva.
Iertarea este o decizie și nu un sentiment. Este un act al voinței. Este o decizie făcută și bazată pe intelectul nostru și nu pe inima noastră. Iar asta fiindcă mințile noastre sunt foarte inteligente și luminate însă inimile noastre sunt foarte greoaie și lipsite de strălucire. Mințile noastre nu pot prinde intențiile noastre imediat. Va trebui să le explicăm cu atenție.
De ce trebuie să iertăm? A ierta este foarte dificil fiindcă există o neînțelegere între mințile și inimile noastre. Mințile noastre spun: Am iertat! însă inimile noastre spun: Nu, nu încă. Încă nu am iertat. Însă să ne amintim, iubiți credincioși, că prin refuzarea iertării, prima victimă a ne-iertării nu este persoana care caută iertarea noastră, ci noi cei care o refuzăm să o acordăm.
Noi ar trebui să iertăm fiindcă iertarea este frumoasă. Oameni urâți devin frumoși. Oameni frumoși devin și mai frumoși. Însă aceasta nu înseamnă că dacă noi iertăm, acneea și coșurile noastre vor fi șterse, ci că în ochi lui Dumnezeu vom deveni mult mai frumoși și mai arătoși, fiindcă am iertat. Trebuie să iertăm fiindcă inima neiertătoare este una otrăvită. Persoana care continuă să învinovățească și să țină resentimente împotriva cuiva se simte vinovat, nesigur, victimă, trist, amar, urât, gelos și nervos. Aceste sentimente otrăvesc, la propriu, persoana dacă el sau ea nu le rezolvă imediat. Un al motiv este că o inimă neiertătoare va avea mereu tensiunea sângelui mare, și își va crea ulcere și multe alte boli. Care dintre noi dorește să facă ulcere sau atacuri celebrare din cauza presiunii mare de sânge? Nimeni, însă nimeni nu e gata să ierte. Când refuzăm să iertăm, ne pedepsim pe noi înșine.
A treia parte a evangheliei de astăzi este despre rugăciune. Dacă vedem ceva rău într-o persoană, primul lucru pe care îl facem este de a ne supăra pe el sau pe ea iar dacă nu, atunci spunem altei persoane despre supărarea noastră. Este complet greșit. Prima persoană pe care trebuie să o informăm nu este persoana care a comis greșeala, ci Dumnezeu prin rugăciune. Și din păcate rareori facem aceasta.
Dacă cineva te-a rănit, vorbește întâi cu Dumnezeu despre acea persoană. Dacă cineva are nevoie de corecție, vorbește întâi cu Dumnezeu. Dacă cineva are nevoie de critică, consultă-te cu Dumnezeu despre critica pe care vrei să o faci.
Cea mai eficientă cale de a corecta alte persoane este prin rugăciune. Trebuie să realizăm că nu cuvintele noastre bune sunt cele care schimbă inima altora. Nu cuvintele noastre frumoase sunt cele care fac oameni să își schimbe căile. Toate acestea au loc doar prin harul lui Dumnezeu. Numai Dumnezeu poate schimba oameni, nu noi. Și se pare că aceasta este și credința noastră. Că numai Dumnezeu poate corecta inimile și nu noi.
Așa că ne vom ruga la această sfântă Liturghie pentru acești oameni pe care dorim să îi corectăm și pe care dorim să îi criticăm. Să ne rugăm și ca inimile și mințile noastre să fie una în iertare. Amin
