Lc 9,57-62
Astăzi biserica îl comemorează pe Sfântul Francisc de Assisi, fondatorul marelui ordin franciscan, care se află și aici la noi în dieceză. Sfântul Francisc era fiul unui negustor bogat din Assisi. După o tinerețe ușuratică, s-a convertit, a renunțat la avere şi s-a dăruit lui Dumnezeu. Într-o lume sfâșiată de războaie, “Cavalerul Domniţei Sărăcia“, apare ca un reflex al evangheliei. Dezlipit de bunurile pământești şi de el însuşi, poate cânta frumuseţea universului cu bucuria şi gingășia unei copilării regăsite.
Cineva a spus că religia înseamnă a face ceea ce este corect, a iubi, a sluji, a gândi dar și a fi umil. Însă aspectul cel mai evident este ultimul, acela de a fi umil. Uni oameni iau mândria și o folosesc în bogăție, cunoștințe și putere. Nu puțini sunt cei care folosesc aceste avantaje pentru ai umili pe ceilalți, pentru ai subjuga și pentru ai exploata. Cu câteva puține excepții, aceasta a fost atitudinea comună a nenumărați bărbați și femei din trecut dar și din timpurile noastre.
Însă Isus ne introduce o nouă cale ce duce spre măreție. El a inaugurat o cale complet nouă de a fi măreț. Acest stil nou este caracterizat de simplitate, blândețe, și mai presus de toate de virtutea umilinței care ar trebui să fie la baza tuturor atitudinilor noastre. Isus spune în evanghelia de astăzi: Luați asupra voastră jugul meu și învățați de la mine că sunt blând și smerit cu inima și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre. Isus a învățat această virtute a umilinței de la Tatăl iar acum o revelează și o împărtășește și discipolilor săi. Această virtute a umilinței este exact opusul a ceea ce caracterizează societatea de astăzi: mândria, rivalitatea, înșelătoria, violența și opresivitatea.
