Noe a fost un om care s-a închinat lui Dumnezeu. Toţi ceilalţi îl urau pe Dumnezeu şi nu I se supuneau. Într-o zi, Dumnezeu a spus ceva care ia şocat pe toţi: „Voi distruge această lume rea, netrebnică” a spus Dumnezeu lui Noe. „Doar familia ta va fi salvată.”
Dumnezeu l-a avertizat pe Noe de venirea unui potop care va acoperi tot pământul spunându-i: „Construieşte o arcă din lemn, o corabie suficient de mare pentru tine şi familia ta, şi multe animale”. Dumnezeu ia dat lui Noe toate instrucţiunile. Noe a fost foarte ocupat.
Probabil oamenii işi băteau joc de Noe când acesta le-a explicat că vrea să facă o corabie. Dar Noe a continuat să lucreze la corabie. De asemenea el a continuat să spună oamenilor despre Dumnezeu. Dar nimeni nu la ascultat.
Noe avea o credinţă mare. El a crezut de asemeni că Dumnezeu va da ploaie aşa cum nu a mai fost înainte. Curând corabia a fost gata pentru ai primi pe toţi cei dornici să intre în ea.
Acum au venit animalele. Dumnezeu a adus şapte specii, câte două din fiecare. Păsări mari şi mici, animale micuţe şi înalte, şi-au găsit calea către corabie.
Poate că oamenii au strigat la Noe şi l-au jignit, deoarece el a umplut corabia cu animale. Ei nu s-au oprit în a păcătui împotriva lui Dumnezeu şi ei nu au cerut să intre în corabie.
În cele din urmă, toate animalele şi păsările s-au îmbarcat. „Intră în corabie!” i-a spus Dumnezeu lui Noe. „Tu şi familia ta!” Noe, soţia lui, cei trei fii ai lui şi nevestele lor au intrat în corabie. Apoi Dumnezeu a închis uşa!
Şi a început ploaia. O ploaie torenţială a inundat pământul timp de patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi. Potopul de ape a inundat oraşele şi satele. Când ploaia s-a oprit, chiar şi munţii erau sub ape.
Când apele s-au ridicat, corabia plutea deasupra. Poate era întuneric înăuntru, poate murdar, şi poate chiar înfiorător. Dar corabia a oferit adăpost lui Noe în timpul potopului.
După cinci luni de potop, Dumnezeu a trimis un vânt uscat. Încet, corabia s-a oprit pe muntele înalt Ararat. Noe a rămas în corabie încă 40 de zile până apa s-a retras.
Noe a deschis fereastra corabiei şi a trimis un corb şi un porumbel afară din corabie. Dar porumbelul, nu a găsit un loc curat unde să se odihnească, şi s-a întors la Noe.
O săptămână mai târziu, Noe a încercat din nou. Porumbelul s-a întors cu o frunză de măslin în cioc. Următoarea săptămână pământul a fost uscat, deoarece porumbelul trimis din nou nu s-a mai întors.
Dumnezeu a spus lui Noe că a sosit timpul să părăsească corabia. Împreună, Noe şi familia lui au coborât din corabie, ei şi toate animalele.
Cât de recunoscător trebuie să se fi simţit Noe. El a construit un altar şi a lăudat pe Dumnezeu, care l-a salvat pe el şi familia lui, de groaznicul potop.
Dumnezeu a dat lui Noe o minunată promisiune. Niciodată nu v-a mai trimite potop pe pământ pentru a judeca păcatul uman.
Dumnezeu a lăsat un măreţ semn care să amintească promisiunea Lui. Curcubeul a fost semnul lăsat de Dumnezeu pentru promisiunea făcută.
Noe şi familia lui au avut un nou început după potop. În timp, urmaşii lui au repopulat pământul. Toate naţiunile de pe pământ provin din Noe şi copii lui.
