Is 45,1.4-6;
1Tes 1,1-5b;
Mt 22,15-21
V-a pus vreo cineva vreodată o întrebare la care nu aveați cum să răspundeți fără ca să intrați în vreo belea, problemă? Asta e ceea ce noi numi o întrebare capcană. O întrebare capcană este o întrebare la care o persoană nu poate răspunde fără ca să pară a fi vinovată.
Iar acum vă voi da un exemplu ca să înțelegeți mai bine ce este o întrebare capcană.
Ai renunțat să trișezi la cărți? Dacă răspundeți că Da, atunci recunoașteți faptul că până acum trișai la cărți. Dacă răspunzi că Nu, admiți că încă trișezi la cărți.
Încă te iei la bătaie cu frățiorul tău mai mic? Acesta este un alt exemplu de întrebare, la care nu ai cum să răspunzi fără să admiți că te luai la bătaie cu fratele tău, sau că obișnuiai să te iei la bătaie cu fratele tău.
Uneori întrebarea capcană este pusă pentru a încerca ssă faci pe cineva să admită ceva ce îl va băga apoi în probleme, după cum sa întâmplat în textul evangheliei de astăzi cu Isus.
Isus câștiga tot mai multă popularitate printre poporul Israelit. Ceea ce îi supăra enorm de tare pe lideri care se numeau farisei. Ei îl vedeau pe Isus ca pe o amenințare la autoritatea lor. Farisei încercaseră tot ceea ce au putut pentru al face pe Isus să arate rău și totuși Isus câștiga de partea lui tot mai mulți oameni, pe zi ce trece. Așa că un grup de farisei s-au întâlnit și au născocit un plan de al păcăli pe Isus, să spună ceva ce îl va discredita în fața celor care îl urmau.
Oameni din timpul lui Isus trebuiau să plătească taxe guvernatorului roman. Guvernator care nu era deloc popular în fața poporului evreu. Planul era ca ei să meargă la Isus și să îl întrebe care este părerea lui în privința plătirii acelor taxe. Așa că s-au dus la discipoli lui, împreună cu câteva persoane care erau de partea regelui Irod, numiți irodienii, și împreună l-au întrebat: Învățătorule, știm că ești sincer și că înveți calea lui Dumnezeu: nu ții seama de nimeni, căci nu te uiți la fața omului. Spune-ne așadar, ce părere ai: este permis sau nu a da tribut cezarului? Farisei încercau să îl păcălească pe Isus, fiindcă ei știau că dacă Isus avea să spună Da, poporul se va supăra foarte tare, iar dacă va spune Nu atunci va avea probleme cu autoritățile romane.
Însă Isus și-a dat seama imediat de capcană, așa că a făcut un lucru extrem de înțelept. Isus le-a cerut o monedă, apoi i-a întrebat: Ale cui sunt imaginea aceasta și inscripția?
Ei au răspuns, Ale cezarului. După cum bine știm cu toți, Cezar era împăratul roman la care se ducea toate taxele pe care le plăteau evrei.
Apoi Isus le-a spus: Dați-i cezarului ceea ce este a cezarului și lui Dumnezeu ceea ce este a lui Dumnezeu.
Acum, dacă a aveți o monedă la voi luați-o și uitați-vă a cui imagine este pe ele. Au imagini cu diferite personalități importante de la noi din țară. Acum uitați-vă ce scrie sub ea, mărunt: România. Atunci înseamnă că această monedă aparține Statului român iar voi va trebui să o folosiți pentru a vă plăti taxe și impozitele indiferent că vă place sau nu.
Însă cum rămâne cu Dumnezeu? Isus a spus la final să îi dăm lui Dumnezeu ceea ce îi aparține lui Dumnezeu. Citim la începutul Bibliei că noi am fost creați de Dumnezeu și că ne-a făcut imagine după chipul său. Dacă noi suntem creați de Dumnezeu, și suntem făcuți după imaginea sa, înseamnă că noi aparținem lui Dumnezeu. Înseamnă că trebuie să ne oferim pe noi înșine lui Dumnezeu.
Cum ne putem oferi pe noi înșine lui Dumnezeu? Ne putem oferi complet lui Dumnezeu prin a ne curăța sufletele de toate păcatele cu care l-am supărat, după care să mergem să îl primim pe Cristos în sufletele noastre. Ne mai putem oferi lui Dumnezeu prin împlinirea voinței sale, prin a face ceea ce ne poruncește, indiferent că o face prin intermediul părinților, fraților, bunicilor, profesorilor și a părintelui.
Iar acum să îl rugăm pe Dumnezeu, Tatăl nostru care ne-a creat să ne ajute să îi dăm ceea ce este a lui. Ajută-ne tată să ne petrecem orele din zi în act de iubire iar zilele noastre făcând fapte de bunătate. Fă ca noi să ne supunem și să te ascultăm mereu și să îți dăm mereu lauda care ți se cuvine. Așa te rugăm prin Isus Cristos, fiul tău. Amin
