Lc 19,41-44
În prima lectură de la această sfântă liturghie îl vom auzi pe Matatia spunând cu glas puternic: “Chiar dacă toate neamurile care se află sub stăpânirea regelui vor asculta de el şi fiecare va părăsi cultul părinţilor săi şi vor adera la poruncile sale, eu, fiii mei şi fraţii mei vom umbla în alianţa părinţilor noştri (v.19-20).
Acesta este zelul pe care îl avea Matatia și fii săi față de legea lui Dumnezeu și față de religia lor, care interzicea oferirea de jertfe în afara templului. Ei au ales să reziste legilor anti-iudaice ale regelui, și au fugit din oraș pentru a trăi în munți și în desert.
Și noi ar trebui să fim plini de zel față de credința noastră și să refuzăm să o abandonăm, chiar dacă mulți din jurul nostru au devenit secularizați de cultura lumii din jurul lor. În această privință Matatia și fii lui reprezintă un adevărat model pentru noi.
Cât de bine e să rămâi credincios lui Dumnezeu, lui Isus Cristos, și față de toate câte ne-a revelat el în scripturi. Putem da lumii mărturie de credința și dăruirea noastră față de Dumnezeu, o mărturie care poate da viață lumii din jurul nostru, în loc să îi imităm căile secularizate.
Cât de bine e să stăm fermi în credința noastră în Isus Cristos care ne-a răscumpărat cu sângele său, de păcatele și de vina noastră, prin moartea în locul nostru pe lemnul crucii. Acesta este mesajul mântuirii, vestea cea bună, evanghelia pe care o vestim, că noi trebuie să dăm mărturie de credința noastră lumii de astăzi care se pare că a uitat de ea.
