Mt 10,17-22
Astăzi biserica îi comemorează pe martirii din Vietnam, proclamați sfinți de Ioan Paul al II-lea în anul 1988, ce marchează lungul lanț al martirilor din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea din acele națiuni din Extremul Orient care astăzi poartă numele de Vietnam. Sunt 117 martiri dintre care opt episcopi, 50 de preoți și 59 de laici de naționalități diferite.
Sfântul papă Ioan Paul al II-lea, care i-a canonizat pe acești sfinți, a spus că: ei au dat mărturie că este necesar ca noi să îl adorăm pe singurul Domn ca singurul Dumnezeu care a făcut cerul și pământul…. Ei și-au mărturisit libertatea credinței, susținând cu un curaj umil că religia creștină era singurul lucru pe care nu aveau cum să îl abandoneze, că nu aveau cum să nu se supună supremei suveranități a lui Dumnezeu.
Pasajul evangheliei de astăzi, ne prezintă instrucțiunile lui Isus date discipolilor lui în ceea ce privea inevitabilele persecuții la care vor fi supuși cu toți.
Martiri nu sunt singuri care au fost supuși martiriului. Aceste ultime cuvinte ale lui Isus cu siguranță nu se refereau doar la a fi pironit pe cruce, sau la a fi închis și torturat, sau la a fi ars pe rug sau la multe altele asemenea. Există multe alte persecuții mult mai subtile și dureroase. A noastră este și aceea a unei societăți construite pe mândrie și materialism. Și a unei lumii construită pe libertatea voinței în locul voinței lui Dumnezeu. Suntem provocați să fim martiri, martiri într-un sens mult mai vast, general.
